Wok-ul de la miezul nopţii
Într-un moment de timp situat în jurul unui miez de noapte, mi-aruncam ochiu’ pe la Bucătaru’ Maniac şi al său ghiveci, când m-a izbit în dreptu’ stomacului o foame ca de început de sezon ploios în Serengeti. Cum să împac şi foamea, şi pofta, şi ora la care mă apucase?
Încurajat de pe margine de Păfurişa, am ţâşnit cu nădejde în frigider şi am smuls de acolo doi pectorali de pui achiziţionaţi de ea cu foarte puţine zile în urmă. Cum era noapte, am ales ceva mai “light” ca sunet, oprindu-mă la Def Leppard. Intru de-a dreptu-n naraţiune, că şi-acu’ îmi lăcrimează ochiu’ drept de poftă (e de pe partea cu lobul de creier unde poftele-s mai mari şi mai dese, he-he!).
Pieptul l-am tăiat pe lungime, în fâşii de două degete. Pentru posesorii unor degete serioase, dă ţară (Ho! Nu vă atacaţi, că şi eu sunt de la ţară!), aflaţi că fâşiile aveau lăţimea de 1,5 – maxim 2 cm. Deci, mai puţin de două degete, he-he! Apoi le-am luat la scurtat şi au rezultat minunate cubuleţe pectoralice de pui.
După asta, le-am îngrămădit într-un bol, dimpreună cu ceva usturoi zdrobit, busuioc, alte verdeţuri şi, neapărat, curry, acest condiment care pe mine mă duce instant atât de aproape de Shambala Orientului Extrem. Dacă nu aveţi la îndemână usturoi şi ce vă mai ziceam, încercaţi cu nădejde şi încredere condimentul pentru cartof prăjit de la Kamis ori Galeo. Vă garantez rezultate deosebite.
Se bea un pahar cu ceva (bere, vin, da’ nu tărie, că se duce dreacu’ reţeta!), se numără până la 18 şi se execută câţiva paşi prin casă, pentru ca respectivele condimente să-şi exercite influenţa benefică asupra cărniţei nevolnice.
Într-un wok aflat la îndemâna-mi (mă dau centaur acuma, dar n-am decât un singur astfel de agregat de gătit cu ochii oblici) am prelins nişte ulei din seminţe de boabe de strugure, nu mult, şi l-am aruncat măiastru pe aragaz. După câteva zeci de secunde am prelins şi cuburile cărnoase în uleiul încins. Am amestecat bine cu o spatulă de lemn, întru potolirea groaznicei sfârâieli uleioase. Partea ingenioasă abia acum vine: peste sfârâiala din wok am pus un capac de sticlă. Motivul? Efectul de seră dat de capacul termorezistent combinat cu carnea fină, codimentele alese cu grijă şi uleiul de mare rafinament, vor zămisli cele mai fragede şi mai savuroase cubuleţe de carne pe care le veţi fi mestecat vreodată. Dar eronat zic eu “mestecat”, pentru că se vor topi, pur şi simplu, când le veţi intromisiona în “cutia limbii” (© Paraziţii).
Mirosul rezultat nu poate fi descris decât într-un singur cuvânt: nectardezei! În câteva minute, maxim 20, veţi fi înnebunit toate pisicile din cartier şi pe vecinii care dau găuri prin pereţi sâmbăta dimineaţa, la 8.
Excelentele cubuleţe puicole le-am servit cu o salată simplă compusă rapid şi pe loc din câteva roşii, ulei de măsline şi o ceapă roşie. A fost divină… Că tot nu mai mâncasem panificaţie de ceva vreme, am savurat zama de la salată cu nişte pâine de secară marca “Titan din 1782”. Belea pe papilă, nu alta!
Când am făcut poza abia luasem preparatul de pe foc şi aburea. Cred că puteţi să vă imaginaţi mireasma dumnezeiască ce se ridica din farfurie, ha?
107 Comments
Bună dimineaţaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!
Şi eu pregătesc minunăţia acesta.
Se pare că avem de-a face cu un bucătar desăvârşit aici.
Felicitări, domnule neliniştit!
Of!
Ca tare frumos mai povestesti, iote, razbi pana aci la Santier,mirosul …
Auzi, d-a reclamatii nu primisi??? Cum, de la cine?
De la femeile gravide! Cu asa descriere si miroase…precis le-ai invatat spontanul! 😀 😀
Şi iată cum se dovedeşte că foamea e cel mai bun bucătar 🙂
Foaaarte bun!
Mda, tocmai ma gandeam ca m-am ingrasat datorita licentei + sesiunii si ca tre sa o iau mai moale cu deliciile culinare.Damn it…
Geanina,
Bună să-ţi fie şi ţie!
Mulţam fain pentru degustare! 🙂
Meşteru’,
Săru’ mâna! M-am interesat, nu mai erau gravide la momentul facerii. 😀
Lucia Verona,
Exact zicala asta am vrut s-o subliniez, he-he!
Haiducul Krossfire,
Hai, poftă mare,bre, trebe să te refaci şi matale, că prea te-ai consumat! 😀
tot ce poci pentru ca sa zic e ca mi-ai nelinistit saliva-n gura, unde a-nceput sa plo-o 🙂
Nesthe chestii…. nesthe treburi
Si ma opresc aici ca o iau degetele aiurea, de gurmande ce sunt
Zamolxis,
Mersi frumos, zeitate!
Bre, e complicat la realitatea matale, acolo… De două zile încerc să comentez şi apare nada! 🙂
WhiteWolf,
Păi, zi-le s-o ia către frigider, cărniţă, tigaie etc. Lasă-le să-şi facă treaba! 😀
azi am comanda pentru limba cu masline, da’ maine-l tabar pe shrek cu puicolele tale. i-a placut reteta ta cu sfertul de miel, asa ca zdruncin tigaia cu talent , maine. noi cand ne sculam noaptea si baunim prin casa dupa mancare , tabaram borcanele cu dulceata. daca are indrazneala sa ma puna sa scot tigaia, sting tigara pe el.
Lecteriţo, m-ai spart cu limba ta, he-he! Iote la ce e bună limba la Nehoiu? 😆
Tot noaptea golim şi noi frigiderul, dar de cele mai multe ori ne abţinem să dăm o fugă până la Mecdraivu’ din Militari… 😀
Deci, aşa cevaaaaaaaaaa
tu eşti şi sadic nu doar minunat?
Păfurişaaaaaaaaaaaaaaaaa
nu-l da, că miezul nopţi-i belea, la unele 😆
capere pot pune?
Nu erau la momentul facerii carnitei…ori la momentul facerii???
Oricum in a doua varianta, precis n-au mai apucat! 🙂 🙂 🙂
Da’ acum vazui…cu pisicile ce avusesi? 🙂
Cella,
Şi modest în perfecţiunea mea. 😀
Păfurişa mă descoperă perpetuu, e mesmerizată tot timpul de capacităţile mele infinite şi o dată la două secunde îşi repetă-n gând: “Ce minune că l-am întâlnit”. Bănuiesc că şi în gând e vorba de mine. 😀
Caperele cre’ că merg de minune. Pe la mine prin casă nu se prea găsesc.
Meşteru’,
Frumos ai mai zis-o: “…facerii cărniţei…”. 😀
Dacă citeşti poveştile despre sperieturi, ai să vezi că am mare experienţă la miorlăitoare. 🙂
acesta este “curat” (cel caragialesc) sadism! adicatelea e unii care se straduie sa proslaveasca o salatica, un ardeiut (nuuu cu chili) ca de, poate o mai corijeaza pa ea, siluetta (observati va rog usorul frantuzism) si vine unu’ cica “tanar si nelinistitu’ ” si dai cu tigaia-n cap la toata proslavirea, de parca nu iera de-ajuns s-auz in fiecare zi ca: “nu e pasare ca porcu'” si episodul 2: “draga da’ tu nu mai stii sa faci cartofi prajiti?”
ps arata de numa’numa’
Mulţumesc frumos! 🙂
E bun pentru “siluettă”, bicoz are un piculeţ de ulei d-ăla de struguri. Plus că, dacă nu mănânci mult, nici nu se cunoaşte. 😀
daaaaa, nici nu se cunoaste! de acord! daca numa’ ma uita la ea 🙂 🙂 🙂
Mă uit, privesc p-aicea, văd potoale şi: …slavă Domnului că nu-i miez de noapte momentul! Ca să nu mai cercetez, îndrăznesc direct: faci des incursiuni din astea, aventuroase de-a dreptu’?
Maia,
Eeeegzact! Dacă te uiţi, nu te-ngraşi! E verificată din buni-străbuni… 😀
Ioan,
He-he! Numa’ atuncea când mă rupe foamea şi am şi cu ce! 😆
Bag de seama ca postul asta nu-i oricum…ii chiar Post din calendar! 😀 😀 😀
Unde l-ai găsit, bre, că eu nu-l văzui? 😀
Ziceam, ca-i de post…daca e doar de uitat!! 😛
Aaaaa, era pentru cura de slabire??? Pai, de ce nu spui, dom’ne asa!
Cah!!! Proteine, guta, cardio…. 😀 😀 😀
Nu e total de post. Pentru cetăţene sensibiloase la calorii preparatul avea ataşat o salată care nu apare în poze. 😀
😀 😀 😀
Apare, Nelinistitule, acum ca imi zisesi, o vad…pe cea care nici ca se exista! 😀
Si stii ceva, pai se poate sa crezi ca numa’ cetatenele sunt sensibiloase la calorii???? Asta-i discriminare! 😀
O vorbă din bătrâni zice că “bărbatul trebuie să fie oleac’ mai frumos decât dracu'”, iar prezentul în care mă omor a adus şi completarea “şi cu mulţi bani”. So, nu e în firea damezelor să fie frumoase, subţiri şi delicate? Şi, prin urmare, atente la caloriile zburdalnice prin farfurii? 🙂
Wow, ce fandare, cata gratie!!! 😛
Unde-or fi fetele de pe aici??? Maia, Doamna cu Posetele… Cella, nimik???
Pai, chiar asa…se incureajeaza anorexia???? 😀 😀 😀
Sunt la sală! 😆
Stimate Pierre Gagnaire ,tigaia Dvs picanta arata…excelent.Stiu eu pe “cineva” care ar inlocui “sanii” puiului cu olekutza de carne de porc. 🙂
Manole, aici mi’s!Doar ce-am venit de la hair-stylist ! 😛
Doamnă, soaie lesbien! Porc? Păi, ce boala facem cu Manole? El e îngrijorat cu caloria de pui, darmite o păsăruică lipsită de greutate ca porcu’. 😀
Ioai mama, nu stiam de ce se uita jumatatea la mine chiors cand am sosit acasa. Acum inteleg, trebuie sa invat sa gatesc, si nu oricum, ca-i pohticoasa la mancare si inca imi mai face parul cret cu puiul infipt in sticla si ratoiul imprastiat prin aragaz.
Ha-ha! Bine-ai aterizat, bre, că eram într-o minoritate singulară.
Mie-mi plac chestiile astea, vin io şi vă rezolv cu potolu’. 🙂
Mesterul cred ca mai degraba isi face griji cu…Ana! Dar cum aceasta e o poveste cu termen de garantie expirat,de curand tin minte ca ne-a aratat , in postarea cu locurile ei preferate pentru relaxare, o imagine cu un gratar din clasa profi. Ma indoiesc ca-l manjeste doar cu pui!
Eu zic sa ai incredere! 😛
Eu am încredere în el, d-aia pun doar poze. 🙂
Da’ el o dăduse în spaima kilelor lu’… Ana. 😀
Acu’, fie vorba-ntre noi, s-a văzut din imaginile-alea, de relaxare, că e un rafinat. No?
aciaci, pai io vrusei sa zic un compliment la tigaie , ca arata bien de uiti de tati cele (salate si alte verze) si fusei banuita de-o cura de care n-am cum sa m-ating ca se interpune musiu, si-n concluzie-mi ramane rezolvarea combinatiei de silfida cu zburatoare sau alte proteine comestibile. mai da cu zecimale, mai o pacalesc ies io la vopsea. dar cel mai bine ies cand leo sef (chef) trece la volanul tigai si io fac galerie 🙂 🙂 🙂
Doamna cu Posetele, sa inteleg ca o gatit Domnu’ si v-o asteptat cu tigaia(plina) in prag, conform sfaturilor intelepte date de Nelinistitu’, mai de 13 si 19, ashea? 😀 😀
Nelinistitu’, ei ingrijorata pe draq! Sa avem pardon…vazusi tu la mine delicatete si frumusete, ha???? 😛
Maia,
… c-o bere-n mână! 😆
na ca tot in minoritate va aflati drajilor 🙂
Manole cel Fâşneţ,
Bre, din imagini aşa reieşea. 🙂
Că realitatea-i alta, rămâne istoria să demonstreze, he-he!
Maia,
Aşa zic şi statisticile naţionale, nu-i bai! 🙂
nieeee, puschea pe limba, io bauturi betive nu beau,
Păi, cu apă minerală nu merge să-i faci galerie ăluia de conduce tigaia…
Nelinistitu’ o concluzie tot bag, de n-o fi axioma, ca parca am mai auzit-o candva -neee, ca nu-i ultima-
Tat mai tari sunteti voi, la bucatareala! Si nu stiu de ce, da’ zau, daca vreau sa contrazic! 😀 😀 😀
ohoho, si inca cum, cu apa plata, sa vezi ce schimba vitezele mai rau ca un septar nabadaios
Maia, un Campari Orange? Nu-i betiva, e doar suc! 😀 😀