Salată editorială “One for ALL and ALL for me”
În aşteptarea minunatei veşti că “Nepovestitele trăiri ale templierilor români” sunt tipărite şi numa’ bune de citit de către fanii mei şi nu numai, se făcea că ajungeam cu Matizel pe la Hala Traian şi se mai făcea că intram în piaţă şi-mi cădea ochiu’ drept pe ceva ce voia sufletu’ meu demult, da’ din varii motive nu a putut să aibă: o răzătoare minune, d-aia nemţească! Am luat-o instant! Eh, acuma, pentru că aveam răzătoarea de vis, iar acu’ vreo două zile mă lovise şi pretenarul Bucătar Maniac cu un amestec clorofilic de făcut foame, am zis că trebuia să iau şi nişte produse serioase pentru sălăţit. Şi-am luat de nu mai aveam mânuţe…
Ajuns acasă, am băgat pe felie nişte meseriaşi pe care abia aştept să-i văd pe 20 aprilie, Children of Bodom adică, şi-am trecut pe treabă: am deţipluit răzătoarea, am dat cu privirea p-o cărticică de instrucţiuni în care m-am albit la ocheane şi am purces la spălat leguminoasele şi fructoasele, în număr de câte-un produs din fiecare gen şi plasă. Şi au început să se înşire pe masă o gulie, un măr, o ţelinuţă, o legătură verde de cepuţă, o legătură de usturoiaş de aceeaşi vârstă cu cepuţa, o lămâie, o legătură de mărar, una crenguţă cu roşii (mi-a zis nenea vânzătoru’ că erau de la macaronari şi d-aia erau la crenguţe de 4-5 roşii cât ou’ de găinuşă!), o legătură de ridichi şi un morcovete ca pe degetu’ mare a lu’ ăl bătrân.
Apoi am luat pălăria de protecţie, am înfipt în ea ţelina şi am dat-o-ncoace şi-ncolo pe răzătoarea setată pe modul “Dünne Streifen”, adică “julienat fin”. Eh, şi-acu’ să vezi minune: jumate din ce rădeam era în castron şi jumate pe masă! Am repetat faza cu gulia. Am avut un deja-vu şi-am adunat de pe masă juma’ de gulie julienată. Când a venit rândul mărului m-am prins că trebuia să aşez răzătoarea invers, cu vârful „V”-ului sprijinit în castron, că d-aia era locaşul ăla căruia nu-i vedeam rostul!
Am zâmbit, mi-am dat notă maximă şi celelate produse şi-au găsit integral locul în castron în următorul minut şi trei secunde. Menţionez că crenguţa de roşii am dat-o prin răzătoarea ceva mai mare.
Legătura de mărar, precum şi cele de usturoiaşi şi de cepuţe verzi, au fost tocate clasic, pe fund de lemn, deoarece chestiile frunzoase nu se pot aranja cu răzătoarea minune. Timp de un respiro am aruncat peste fâşiuţele doldora de vitamine lămâia stoarsă manual, un praf de sare, unul de piper şi o lingură sănătoasă de ulei din seminţe de struguri. Tot manual am amestecat cu voioşie fâşiuţele vegetale, gustând la intervale regulate de 3-4 secunde. M-am uitat la tavan, am pus o mână aleasă la întâmplare pe inimă, apoi m-am lăsat mesmerizat şi cu exclamaţia la vedere: rupere-n papilă mi-a ieşit, fi-mi-ar de bine să-mi fie! Cred că merge să duc un castron d-ăsta vitaminizant şi celor de la ALL, he-he!
Sănătate, fericire şi numai bine celor cu florile-n nume!
Părinte, să trăieşti întru mulţi ani, bre, şi la cât mai multe pariuri câştigate!
Datorii: Alphablog, Gabriela Elena, Teo Negură, Zamolxis, Nea Costache.
53 Comments
Să-ți fie de bine investiția nemțească! Iar salata arată tare frumos și sănătos 🙂 Eu, de bucurie că am găsit în ditai Stockholmul hala unde vând turci, greci, (foști)iugoslavi, algerieni organe de miel să-mi fac drob (plus milioane de chestii culinar-divine), m-am spurcat cu niște cotlețele de miel de s-au topit în gură 😀 O să mă laud cu poze și eu zilele astea. La mulți ani, Florilor!
îs cu o cană de ceai la mână da’ nu ştiu cum se face că înghit tot dublu de cât beau…
să-ţi trăiască răzătoarea minune (auzi, să taie şi roşii) şi să-ţi fie de bine!
bre, imi ploua in gura..si-as manca la verdeturi mai ceva ca un tap.
hai cu autografu pe cartea aia…
Ce-ti mai place sa ne chinui…!
Lia Suedeza,
Săru’ mâna, săru’ mâna! 🙂
Cre’ că e de extremă belea piaţa aia! Doamne ce invidie mă paşte! 😀
La mulţi ani ţie! 🙂
Daria B.,
Să-mi trăiască, tare faină e! 🙂
O Sărbătoare faină să ai cu tot cu ai tăi! 🙂
Escu,
Bre, să ştii că şi io am început s-o dau grav pe furaje. 😆
Acuşi vine, o să fac anunţul mintenaş. Mulţam fain de interesul care este. 🙂
Tenţi,
Urmează să culeg nişte păpădie, da’ trebe să găsesc pe undeva d-aia nepişată de câini. Să vază şi papila mea cum e. 😀
Bună idee, Neliniştitule ! Cîteva frunze de păpădie ( scot din tine toate toxinele ! :)), untişor că încă mai este şi leurdă. Le tratezi pe toate cu un strop de oţet de mere adevărat şi cu puţină sare, başca niţeluş ulei d-ăla grozav de-al tău, după care dai cu căciula-n cîini !
Să-ţi fie de bine şi cu sănătate maximă !
Deci, toata primavara am bagat salata de papadie, daaaa? Se uita vecinii la mine cu mila, cand ma vad cu strecuratoarea plina de papadie, cica fac foamea!
Vrem poza cu minunea de razatoare ca si eu vreau una noua 😀
Sa-ti fie de bine si cand ti-o fi foame pune si niste branza telemea si piept de pui fiert in ea (salata) si dupa aia un pahar de vin ca al meu de bun.
Matilda,
Ştiu de păpădie de la Tenţi, că ia bagă d-astea! Când m-oi duce p-acasă, pe la Nehoiu, o să bag păpădie, că de-aci, din Bucureşti, nu ştiu unde să găsesc nebotezată ecologic de potăi! 😀
Săru’ mâna şi numai bine! 🙂
Tenţi,
Deci, trebe să-mi dai şi mie un braţ! 😀
Elisa,
Aş pune şi poza, bre, da’ mi-e că sare lumea pe mine, că-i portocalie. 😆
Urmează şi nişte treburi cu vin handmade şi alte chestii bune de pui. Da’ mai încolo. 😀
Nu-i floare ca păpădia, nici carte de-a scris bădia. Foaie verde de salată, hai s-o facem şi mai lată!
Mădă,
Dau mere pe răzătoate
Şi-o să fie sărbătoare!
Cât de curând… 😀
Neliniştitu’,
R-ar să fie, tuţule, ce-ar fi mers salata ta după borşul meu de chitic, alături de file-ul de şalău pane – făcut ca la carte: sare, piper, un picuţ de cimbru, rosmarin, pastă de usturoi, ouăle bătute cu bere de Banat, lămâie, pus la rece o noapte – mmm… nu-ţi spun cum a ieşit, să dea boala! În ciorba de peşte nu pusei numa’ chitic, scăldai şi-un somotei, he-he, poveste de poveste cu el, după ce l-am trambalat de la Orşova la Bucureşti, când l-am răsturnat în chiuveta cu apă a început să înoate, zău! 3:)
Dar dac-aveam şi salata ta… c-un Sauvignon Blanc, nu neapărat din Gasconia… crăpa Milady de poftă :’)
Doamne, ce minunăție!!
Faci omu să moară doar uitându-se în farfuria ta!
Domn’ Profesor, desi esti expert imi permit ceteva mici sugestii (neesentiale):
1. esential pt salata este combinatia de ierburi aromate si condimente ce pot fi, practic, combinate in nenumarate variante, fiind imposibil ca cineva sa nu-si gaseasca cateva combinatii preferate;
2. un sos vehicol, cele mai folosite fiind: maioneza, iaurtul, smantana sau ceea ce ai pus mata, face ca nr combinatiilor sa tinda spre infinit (cu plus);
3. pentru un gust irepetabil, salata trebuie lasata la “dospit” catava vreme functie de rabdare si de infometare;
Pofta mare.
Periculoasă rău salata aia! Pentru adepţii fripturicilor, căci mie mi se pare minunată! 🙂
Asta e pentru CARTE, nu pentru salată:
http://www.youtube.com/watch?v=0TUd5Jg1yAw&feature=related
Că am citit la Mădă pe blog… Că tu te ţii de salăţi…
Pupa-te-aş, la autografe!
Bordelezu’,
Crăpa, a boalii, cât era ea de Milady! 😀
Da’, uite cum facem: vii matale cu peştanii, borşu’ and stuff şi io vin cu vitaminele vegetale. Ha? 🙂
Incertitudini,
Da, şi mie mi-au plăcut culorile, he-he! Da’ nici gustul n-a fost de colea. 🙂
Numai bine să ai! 🙂
Mircea1,
Bine-ai răsărit, tătuţule! 🙂
Nu-s expert, Doamne fereşte, mă joc şi eu, da’ o fac pasional! 😀
De acord cu tot ce zici matale acolo, cu observaţiunea că nu-s fan maioneză, prefer ouăle fierte, bucăţite şi aruncate printre ierburi.
Să fii iubit şi numa’ bine să ai! 🙂
Dara,
Să fiţi fericiţi, bre, cu sau fără sălăţici! 🙂
Renata,
Săru’ mâna pentru artificuri. Aştept cu interes crescând, d-aia îmi ocup timpul cu salatele. 😀
[…] săturat de tot, dar îmi este dor să mă satur din […]
Suna al dracului de bine. Brrr, mai sunt 2 zile…
Sunt nişte meseriaşi extremi! Până acum m-am delectat cu concertul din 2006 de la Stockholm pe DVD şi speram din răsputeri că o să-i pot vedea şi în mărime naturală. Abia aştept! 🙂
Ha! Una că nu erau peştani, erau peştoaaaice, doi că fuseră şi se duseră, mi-au rămas doar icrele 😀
Acum mi-e gândul doar la plecat din nou, de data asta pe valea Buzăului, poate dau cu maşina peste vreo iadă, că pe acolo vulpiţe îmi ies în cale, de obicei, iezi… deloc. 😀
Dar o facem noi odată şi odată, aş prefera pe undeva pe acolo, ca să-i arătăm şi docentei cum bucătăresc bărbaţii, poate mai vine şi cineva pe care îl cunoaşte bine mama docentei, nu se pricepe la gătit da’ ştie să povestească… he-he, surpriză!
PS Iar mă face docenta rudar. 😀
Docenta,
Iac’aşa arată un gabor. 😀
http://www.trepied.ro/details.php?image_id=4091&sessionid=reskuuipbap6cpe67nhs7m9da5
bai frate, dar ai un mod de a le prezenta, de ma lasi toata lesinata de pofta. cred ca si daca pui doar iarba maruntita si tot balesc :))
Nu spot sa cred ca abia acum ai dat de razatoarea Borner, la vremea cand eu am aruncat-o la gunoi (dupa 10 ani de folosire)si am preferat sa rad toate alea la robot ! 😀
Bordelezuleeee!
Sa ai traseu linisti pe aici! Vulpi avem destule, la fel si iezi, miei nu prea avem…!
Mama nu prea mai e in posibilitatea de a recunoaste vreun personaj, pentru ca s-a mutat in alta lume, s-a grabit dupa tata…si, oricum, l-ar fi recunoscut doar daca era magurean de-al ei, sau daca ar fost coleg de scoala. La alte categorii, nu se inscria.
Nu esti rudar, esti nomad! O clasa mai sus!
Tot cu Bordelezu am treaba:
Ia mai deschide o data dictionarul, si fii mai intelegator cu definitiile! Prima varianta desemneaza cuvantul gabor ca fiind politist sau gardian la parnaie. Aia ziceam ca esti, gabor sub acoperire, ca prea stii tot, ca o baba! =))
Bordelezu’,
Aştept cu interes să-ţi fiu partener la o partidă de haleală. Io promit să mănânc tot. 😀
Şi-s de acord cu Tenţi: miei nu prea avem, da’ cred că la întâlniri speciale s-ar găsi ceva-ceva. 😆
aA,
Săru’ mâna! Urmează şi să încerc şi cu iarbă (nu d-aia, he-he, ci măcriş, păpădie şi alte clorofile sălbatice), da’ trebe să ajung pe la Nehoiu. 🙂
Zina,
Păi, eu ce spusei? Că o descoperisem de “x” ani, da’ din varii motive nu ne-am putut împrieteni.
De acord cu robotul, da’ asta îmi oferă control deplin asupra legumei dpdv mărunţire. 🙂
Docenta,
Te cred cu mieii, cred că e la voi acu’ aşa cum fură şi pe la noi, pe vremuri, avurăm boieri, avurăm bani, dădurăm voievozi, da’ duci… neam 😀
Iertare pentru referirea la mama ta, Dumnezeu s-o odihnească, nu ştiam, eram sigur că trăieşte, era o femeie cu o bună creştere născută, nu învăţată, impunea respect, cel la care mă gândeam i-a fost coleg de şcoală.
Că mă asemui cu o babă, nu greşeşti prea mult, dar “gabor”, în înţelesul dat de tine, e intrat în argou mult mai târziu, sensul iniţial a fost cel pe care l-am folosit eu intenţionat. Gaborul, demult, în ungureşte, definea rudarul, care să nu fii sigură că era ţigan, deşi rudarii erau “broneţi”, cum eram şi eu înainte să-mi albească părul. Rudarul era aurar vara şi lingurar iarna, şi nu numai, minunăţiile alea de coşuleţe sau alte împletituri din răchită sunt tot rezultatul meşteşugului lor moştenit din moşi strămoşi.
Aia cu baba e altfel, pe la voi, n-ai zis-o bine: “bre, ăsta micu’ le ştie pe toate, nu se poate bre, sigur capu’ lui a mai fost la un cur de babă” 😀
Neliniştitu’,
Hmm, poţi lua leurdă de la Sineşti, e plină pădurea din stânga popasului, cum te duci spre Buzău, dar ai grijă pe unde calci 😀
Sunt de acord, îmi place să gătesc mai mult când o fac pentru alţii, la mine gătitul e ca scrisul la tine, după ce termin aştept onomatopee admirative 🙂
He-he, săru’ mâna de pont, da’ numa’ de la mine din pădurea din spatele casei şi de pe Valea Porcului am curaj să iau. 😀
Şi mie-mi place să fac potol şi o fac cu mare plăcere şi pasiune, mai ales pentru pretenari şi alte personaje iubite.
Cât despre scris, aştept să te dedai şi la matale la online măcar. Discretule! 😀
[…] tuturor: Ada Pavel, Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Alegerea Sophiei, Altcersenin, Alicee, Andi Bob, Androxa, Arcadia, […]
[…] sunet, murmur cu murmur şi şoaptă cu şoaptă, cerul îţi ascultă inima cu glas stingher şi printre nori îţi trimite […]
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Altcersenin, Androxa, Bogdan Onin, Caius, Cati, Carmen foto, Clipe […]
Bre, dar nu se mai termină odată postul ăsta! Nu că l-aș ține, dar îmi dă așa o senzație că păcătuiesc mâncând de toate.
Salata arată bine, dar vorba cuiva de mai sus: dacă scăpai în ea și câteva cubulețe de telemea și o țâră de piept de pui, era perfectă!
Nu știu dacă ne mai ”vedem” până la sărbători, așa că vă urez cele cuvenite cu această ocazie. Știți voi care… alea cu ”Fie ce Lumina etc.”
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Androxa, Bogdan Onin, Caius, Clipe de Cluj, Gabi123, Gabitu, […]
Şi la vară cald,
Bre, dacă n-ar fi post, n-ar fi nici păcătoşi, ha? 😀
Vă pupez, să fiţi cu de toate cele bune pe masă, prin casă, prin jur, şi, în general, să vă fie numai bine! 🙂
Adică să fac și eu una? 😛
Tre’ să iasă ceva similar, că deja se impun standarde p-aci. 😀
Da’ varza cu lapte cand faci?