Salată editorială “One for ALL and ALL for me”

În aşteptarea minunatei veşti că “Nepovestitele trăiri ale templierilor români” sunt tipărite şi numa’ bune de citit de către fanii mei şi nu numai, se făcea că ajungeam cu Matizel pe la Hala Traian şi se mai făcea că intram în piaţă şi-mi cădea ochiu’ drept pe ceva ce voia sufletu’ meu demult, da’ din varii motive nu a putut să aibă: o răzătoare minune, d-aia nemţească! Am luat-o instant! Eh, acuma, pentru că aveam răzătoarea de vis, iar acu’ vreo două zile mă lovise şi pretenarul Bucătar Maniac cu un amestec clorofilic de făcut foame, am zis că trebuia să iau şi nişte produse serioase pentru sălăţit. Şi-am luat de nu mai aveam mânuţe…

Ajuns acasă, am băgat pe felie nişte meseriaşi pe care abia aştept să-i văd pe 20 aprilie, Children of Bodom adică, şi-am trecut pe treabă: am deţipluit răzătoarea, am dat cu privirea p-o cărticică de instrucţiuni în care m-am albit la ocheane şi am purces la spălat leguminoasele şi fructoasele, în număr de câte-un produs din fiecare gen şi plasă. Şi au început să se înşire pe masă o gulie, un măr, o ţelinuţă, o legătură verde de cepuţă, o legătură de usturoiaş de aceeaşi vârstă cu cepuţa, o lămâie, o legătură de mărar, una crenguţă cu roşii (mi-a zis nenea vânzătoru’ că erau de la macaronari şi d-aia erau la crenguţe de 4-5 roşii cât ou’ de găinuşă!), o legătură de ridichi şi un morcovete ca pe degetu’ mare a lu’ ăl bătrân.

Apoi am luat pălăria de protecţie, am înfipt în ea ţelina şi am dat-o-ncoace şi-ncolo pe răzătoarea setată pe modul “Dünne Streifen”, adică “julienat fin”. Eh, şi-acu’ să vezi minune: jumate din ce rădeam era în castron şi jumate pe masă! Am repetat faza cu gulia. Am avut un deja-vu şi-am adunat de pe masă juma’ de gulie julienată. Când a venit rândul mărului m-am prins că trebuia să aşez răzătoarea invers, cu vârful „V”-ului sprijinit în castron, că d-aia era locaşul ăla căruia nu-i vedeam rostul!
Am zâmbit, mi-am dat notă maximă şi celelate produse şi-au găsit integral locul în castron în următorul minut şi trei secunde. Menţionez că crenguţa de roşii am dat-o prin răzătoarea ceva mai mare.

Legătura de mărar, precum şi cele de usturoiaşi şi de cepuţe verzi, au fost tocate clasic, pe fund de lemn, deoarece chestiile frunzoase nu se pot aranja cu răzătoarea minune. Timp de un respiro am aruncat peste fâşiuţele doldora de vitamine lămâia stoarsă manual, un praf de sare, unul de piper şi o lingură sănătoasă de ulei din seminţe de struguri. Tot manual am amestecat cu voioşie fâşiuţele vegetale, gustând la intervale regulate de 3-4 secunde. M-am uitat la tavan, am pus o mână aleasă la întâmplare pe inimă, apoi m-am lăsat mesmerizat şi cu exclamaţia la vedere: rupere-n papilă mi-a ieşit, fi-mi-ar de bine să-mi fie! Cred că merge să duc un castron d-ăsta vitaminizant şi celor de la ALL, he-he!

Sănătate, fericire  şi numai bine celor cu florile-n nume!

Părinte, să trăieşti întru mulţi ani, bre, şi la cât mai multe pariuri câştigate!

Datorii: Alphablog, Gabriela Elena, Teo Negură, Zamolxis, Nea Costache.

Tags: bucătărie, fun, reţete cu personalitate, timp liber