Poveşti de Buzău – În microbuz
Pe vremea când aveam maşina în service, mi se făcuse dor de sor’mea. Şi netam-nesam, am convenit cu Păfurişa să încercăm experienţa unui maxi-taxi către Buzău.
Ajungem pe la 5 fără ceva după-amiaza la Gara Obor şi o sun pe sor’mea: „La ce oră pleacă maşina spre Buzău?”. „La 5!”, zice ea. Vreau să verific informaţia şi m-arunc politicos pe un meltean pe care scria „Dispecer”. Printre doi scuipaţi am înţeles că vine „la şi jumate”. Se verifica măcar o parte din ora la care zisese sor’mea, aşa că am mâncat ceva ieftin şi bun la un „împinge-tava” vis-a-vis de autogară.
La şi-un sfert ne-am înfiinţat din nou la grobianu’ de dispecer şi ni s-a comunicat că „mai are”. Reţineţi faptul că atunci cînd am venit eram primii pentru maşina de Buzău. La şi 22, 5 şi 22, dispeceru’ miulii ne face semn să urcăm într-un microbuz de Focşani pentru că „pleacă acuma, imediat”. Şi din primii care eram, am nimerit fix pe ultimul loc, înspre curu’ microbuzului, un pic mai la spate de roată. Simţeam că fierbe vena-n mine, da’ na!, doar nu m-oi întoarce acasă după ce am pierdut atâta vreme!
Ţâr-ţâr, telefonul meu. Era fără 20. Sor’mea vroia să vadă dacă am plecat şi mă atenţionează că e 150 de mii biletu’. Zic „mersi” şi mă pun pe aşteptat. Într-un târziu apare şoferu’ care începe să culeagă banu’ şi să taie bilete. Ajunge la noi, în fundu’ sălii, scot printre măsele un „B’zău”, îi dau 500 de mii, îmi dă două bilete şi-mi pune-n palmele întinse DOI RONI. „Pardon?”, fac eu în gând dintr-o sprânceană. Şi cu voce tare: „E dus-întors, nu?” Ăla se uită la mine, mai să-mi fută una cu cotoru’ de la bilete, da’l umflă râsul şi zice: „Nu, domnu’, e numai dus!”. Eu, cu consternarea cât deficitu’ bugetar, dar cu nedumerirea adânc înfiptă-n creier, îl întreb p-ăla de lângă mine: „E corect? Atâta e biletu’?”. Ăla dă din cap afirmativ. Dau să-l întreb pe ăla de lângă el, da’ omu’ confirmă spusele celui dintâi înainte să-i pun eu întrebarea. Simt cum mă cuprinde o furie lăuntrică şi de la ea, mi se produce un clic în cap: „Bă, dacă nici în sor’ta nu mai poţi să ai încredere, în cine dracu’ să mai ai?”.
Hai, treacă-meargă două sute în plus, da’ mai dădusem 250 la taxi şi trebuia să mai şi revenim de la Buzău, iar până la salariu mai aveam ceva de tras. Mi se mai anclanşează un releu din cămara ochilor şi o sun pe mincinoasă: „Fă, cât ai zis că e biletu’ pân’ la tine?”. „O sută cincizeci”. „E dublu, fă, fir-ai a boalii de pagubă-n bugetu’ meu, ce eşti!” „Aaa”, face sor’mea luminată la ţeastă, „l-au scumpit, bă, ai dreacu’, de-acu’ un an jumate, de cînd am fo’ eu la tine!” Un an jumate??? M-a lăsat mut precum cleanul din apa Nehoiului.
Până la ieşirea din Bucale, curul meu a făcut cunoştinţă cu toate gropile practicate de eroziunea factorilor de mediu în carosabilul fragil. Pe urmă, s-a obişnuit.
De parcă nu-mi era de ajuns, şoferul era fan Sandra şi a trecut în revistă multiplele hituri scrise de Maicăl Cretzu (sic!). De parcă nici asta nu-mi era de ajuns, au început să sune periodic telefoanele ţărăneşti, având sonerii care cu Guţă, care cu Salam, care cu Puştiu etc. După 10 de minute, eram exasperat! Tocmai ce-mi luasem un telefon nou şi încă buchiseam la el, dar ştiam unde se află nemaipomenitul şlagăr al lu’ Paraziţii, „De ziua ta”. „Ia să vă arate nenea piesă”, râd eu draconic în sinea-mi timorată şi bag cu sete pe butonu’ „plei”. Şi-ncep băieţii să dea la volum maxim din difuzoru’ meu „da-daaa să sugi poola de ziua taaa”, „cre’ că ţi-a vorbit mă-ta, mmmă-ta, mmă-ta despre mine, o slobozesc fără oprire, zici că sunt pă alcaline”.
Am paralizat, că nu credeam că se aude atât de tare, mi s-a tăiat pe loc judecata şi nu mai ştiam să-l opresc. Apoi, din grabă, surpriză şi nervi, l-am scăpat pe sub scaune. Până să-l dibuiesc şi să intru iar în meniu, trecuseră vreo 40 de procente din cântec. Păfurişa se făcuse una cu perdeaua de la geam, iar către mine cătau vreo 20 de perechi de uochi sinceri, dă ţară.
Vreo doi au dat să mormăie, da’ cu o inspirată mişcare, i-am smuls Păfurişei ochelarii de soare din mânuţe, i-am pus pe ocheane calm şi m-am făcut că nu observ împrejurimile.
Din acel moment, pân’ la Buzoa am ascultat numai Sandra; tot poporu’ şi-a dat telefoanele pe vibraţie.
65 Comments
Hahahha….misto faza.
Acum o saptamana avusei si eu o experienta din asta, pe meleagurile romanesti, plimbandu-ma cu trenul de Bucuresti -Rosiori.Am nimerit intr-un compartiment plin de betivi, care timp de o ora au tinut prelegeri educative de genul “ce trebuie sa faci ca sa reusesti in viata”,mai bine zis, de cum trebuie sa fii ca sa rezisti intr-un mediu rural, plin de batausi si betivi.Nu mai povestesc ca, in timpul de o ora si un pic, aparuse un covor, din coji de seminte, de cativa cm….
Cat despre tarifele romanesti, pot sa zic ca Romania este tara bisnitarilor..fiecare practica pretul care-i convine.Chiar acum m-am intors dupa o zi de alergatura continua, pentru a rezolva un caz nerezolvabil pentru tara asta. Cel putin asta a fost concluzia celor de la Protectia Consumatorului, care sunt niste vite si incurajeaza coruptia la greu.
Dar, stau si ma intreb..o fi vina lor ca nu au solutii pentru rezolvarea problemelor societatii noastre… sau o fi vina noastra, a celor care suportam atata birocratie si minciuna, intr-o tara in care n-ar mai trebui sa stam nici macar o secunda?
Un pupik si o seara creativa 🙂
Stiu ca nu e frumos sa razi de raul altuia, dar… put si simplu nu m-am putut stapani incercand sa-mi imaginez fetele alora la auzirea “slagarului” tau… Sincer, in locul Pafurisei, mi-as fi dorit sa fiu in clipa aceea oriunde, numai acolo nu!
Sa inteleg ca acum ai multi prieteni care se ocupa de masina ta… te-ai lecuit de “maxi-taxi”?
Singura mea experienta legata de o astfel de calatorie pastreaza inca mirosul de nesuportat al unei nespalate care mai era si sensibila la curent!
Eu evit de pe vremea impuscatului orice mijloc de transport in comun care dureaza mai mult de un sfert de ora.am traumatisme si acum de la un drum cu autobuzul pe o distanta de vreo 120km.iar in tren prefer sa stau pe hol si daca am loc cu geamul deschis binenteles.
Site-ul se numeste autogari.ro 😛
apetrans-ul care face Bucuresti- Botosani (via Buzau benzinaria OMV) e 150; pleaca de pe Splaiul Independentei.
Apoi din IDM – Basarab ai cursele de Galati care tot prin Buzau trec. Si asa mai departe plus numere de telefon si rezervari.
Sa-ti mai zic ca exista si direct Nehoiu ?!? 🙂
Povestea-i faina insa, in general, era normal sa patesti ce ai patimit. Maxi-taxiurile interjudentene sunt doar pentru “initiati” , bre.
La fel ca si multe din cursele locale. Cum naiba ai scapat asta din vedere ? Pana acum ce-ai trait ?
🙂
Cristiana,
He-he! Poate o să bag ceva, vreodată, despre legendara rută Nehoiu-Buzău, pe care o haleam pe vremea liceului şi a facultăţii. 😀
E vina tuturor, bre: a lor că-s indolenţi, a noastră că-i suportăm!
Şi ţie la fel! 🙂
Noaptea Iguanei,
Bai dă uei, maşina mi-a aranjat-o rău un prost care m-a rupt de prioritate, ieri seară, la Unirea.
Din ultima frază a comentariului tău am dedus că împuţiţii nu sunt sensibili numai la apă. 😀
Cody,
O să fie o treabă şi cu trenu’…
Wolful cel Alb şi Cunoscător,
Ştiu, bre, de site-ul ăla, m-am documentat înainte, dar n-am descoperit maxi-taxi de Nehoiu.
Da, ai din nou dreptate: cursele astea sunt pentru iniţiaţi! Ca orice fel de curse, de altfel. 😆
Inteleg ca Matizache ar fi la doftori.
Da’ io tot nu poci sa-nteleg, ude-s dicutiile ? Tot omu o ascultat-o linistit pe Sandra pana la Buzau ? Discutiile din microbuz nu-s de ratat, ori te dai jos din microbuz, rosu ca un rac si cu cheguri pe vene, ori cu buzele sangerande, muscate taman cu scopul de a nu hohoti de ras la auzul povestilor.
Si dohanasii, unde o fost dohanasii ? Ca-s ceva ore pana la Buzau. Nu o iesit macar un dohanas pana la brau pe geam sa-si potolesca setea de tabac ? Nu o intrat nici unul in sevraj ? Ioai, io stiu unu de o oprit microzuzu’ in mijlocul campului pentru o pustie de tigare. Acolo o ramas o vreme buna 😀
Deci, da, cu Matizel… 🙁
Discuţiile s-au sistat, că le era frică că li-l mai ofer pe Ombladon sa se ia de mamele lor de căcănari!
Nu, nu s-a fumat, dracu’! Asta lipsea! Circu’ mare e pe trenu’ de Nehoiu, he-he! Cu tot ce vrei, parol! 😆
hmmmmmm
A-ha!
:):):)
[…] de jumulit buruienile, de udat… Asta îmi aduce mereu aminte de viaţa la ţară ori de “ţara”copilăriei mele şi de nişte împletituri de amintiri cu […]
Maia,
Uelcăm p-aci! 🙂
Cu Sandra, trece drumul mai uşor!
24 de lei biletu’, pe 100 de kilometri… 18 persoane la microbuz, 18*24 = cam 432 de lei, 15 litri de motorină = 60 de lei… să ne facem firmă de microbuze ?
vazi, daca te intorceai tot cu rata , ascultai geni făraş. sau richi e poveri . zi mersi ca n-ai avut parte de angelica stoican. eu am invatat si versurile, de la buzau la nehoiu. de-aia cand plec cu ioana cu seatu’ , punem rammstein si gospel. la o benzinarie a lasat aia muzica tare, si-au uitat toti la noi fix ca la spatele garii.
Vania,
Da, a fost mai bine decât cu maneloase.
Vaxxi,
E chiar mai multe persoane, dacă punem la socoteală pe cei doi nefericiţi care aveau locuri rezervate pe culoar, pe două scaune de plastic mici, d-ale de pus ghivece de flori. 🙂
Lecteriţa,
Adevăru’ că da, îmi imaginez ce feţe ar face ăia de la benzinăria din Pătârlage cu niscaiva Rammstein pe lângă pompe, he-he!
Da, da! Sigur, sa povestesc si eu cata capu’ mare mi’ai facut 2 ore pan’la Buzau? Ca eu, EU! am vrut sa mergem la sor’ta. Da’ n’ai zis de tren si de faza cu locurile’n picioare. Si de aia de stetea pe scaunele de plastic in mijlocu’ la microbuz si pe naveta de bere. Si de mine, care’mi venea sa’mi bag capu’n geanta cu floricele si de rusine si de nervi. Da, da, domnule, eu nu mai merg asa sportiv la Buzau pana nu se face Mati bine.
Mai exista nostalgici dupa Sandra… In microbuzele Timisoara- Deva se asculta Stana Izbasa, si alti folcloristo- manelisti din zona, de-ti vine sa-ti izbesti tamplele in cel mai apropiat cui. Da, da’ ai parte timp de 3 ore de cele mai intelpte sfaturi, si cele mai profunde invatamnte: cum sa-ti iubesti mama, cum sa nu faci ca si x-ulescu, cum copii is comoara la casa omului si alti cacati de gen…
Tanti asta, Sandra, mai traieste? 😀
Păfurişa,
He-heeee! Iote ce surpriză de proporţii! Să-mi fac un semn în frunte, de când n-ai mai fost p-aici. 😀 Păi, pune-te şi povesteşte!
Da, recunosc, a fost fain drumu’. 😆
Aia cu trenu’ va veni într-un viitor.
Iar Matizel trebe să se facă bine iar, ca să mergem la Buzoa. Oricum e mai rentabil decât orice mijloc de transport în comun.
Călin,
Hai, bre, că perioada Sandra a fost una faină. 🙂
Io dacă mai repet vreodată experienţa, îmi iau căştile şi poa’ să facă ce vor ei.
Şi n-o mai fac nici pe Păfurişa vedetă.:lol:
Sictireanu Pregătitor de Conced,
Trăieşte, bre, şi e foarte activă. Iote!
deci pe rand cA tre’ s-ating mai multe chestiuni:
1. merci
2. io subscriu le ce zice pafurisha (si nu din solidaritate)
3. si nu “the end” chiar am ras cu pofta, deci rezulta ca-mi placu, deci rezulta ca mai dau cu “navala” 🙂
Deci:
1. cu plăcere;
2. şi io subscriu, da’ jumătatea din ceea ce se întâmplă nu e din vina mea 🙂 ;
3. mă bucurez foarte că o să mai revii.
NU-NU, nu jumatate, ca asa da sa zica si-al meu consort, da io nu recunosc, cand e de gresit: voi gresiti 75 %, cand e de avut dreptate: noi avem 75% dreptate. Am zis. :))
intreab-o daca nu zice ca e ca mine ?! sic! 🙂
Pai brava, dom’le, ca dai cu vulgaritati intr-o comunitate atat de serioasa cum e cea din microbuz. Din cauza ta n-a mai scos nici unu’ pita si salamu’ + ceapa de rigoare, sa manance si ei ceva…
Maia 1,
Corect! Noi greşim 75% când vă dăm dreptate. 😀
Maia 2,
Procentajul e mai mare la ea. 🙂
Neamţu’,
He-he! Aştept să scoată Paraziţii ceva nou, să mă duc iar peste ei.
Bre Maitre, eu confundam personalitatile 😀 O confundam cu Sabrina cea-saltatoare-de-tzatze 😀
Aşa-i când te gândeşti să-ţi faci concediul în Pula (Croaţia, da?). 😀
hahahah….sunteti niste crime oameni buni…..rad de lesin de 2 zile, de cand vizionez blog-ul acestui nelinistit nebunatic 🙂
o seara placuta sa aveti 🙂
eu eram anonima…
am uitat sa ma semnez …hahahha
partea totusi cu sandra e buna, daca soferu ar fi fost pe placul multimii din maxi-taxi si ar fi ascultat guta & co?
despre tarif… scump dom’le mult prea scump, pana la braila stiu ca e 30 de ron.. sau era.
Cristiana Anonimata,
Păi, ia de citeşte-l cu tot cu comenturi, că aicea intră numa’ oameni cu spirit, nu oricine, aşa. 🙂
Mace,
Soaie lesbien, bre!
Eram fript pe timpane dacă o punea ăla pe Guţe. Cre’ că nu mai opream nici io Paraziţii, tule muma-n cur! Păi, ce, dau juma’ de milion pe o sută de kilometri de manele? 😀
Dacă vrei să afli preţu’ cât era acu’ 2-3 ani, o sun io pe sor’mea. 😆
Hihihi….pai exact asta am scris, ca sunteti niste criminali cu totii, unul mai haios decat altul…
Citeam primele randuri, de pe la inceputurile tale de bloger…Chiar credeai ca nu o sa ai cititori? Ti-a luat cam mult sa te hotarasti sa-ti faci un blog. Auzi la el…o luna si ceva…
Nu stiai ca lumea mai are nevoie si de glume inteligente? Chiar vroiai sa ne privezi de aceste momente hazlii.
Ok ok…te iertam… doar daca promiti ca ne scrii istoria trenului de Nehoiu 🙂
Mulţam fain de cuvintele-ţi frumoase. 🙂
Fac eu cinste când ne-om vedea data viitoare, he-he!
No, Maitre, ma intrebam daca n-ai vrea sa merem impreuna in Pula (Croatia, da!) ca prea bati apropou’ la popou 😀
Deci, io sunt pentru numa’ dacă mergi tu în faţă. 😀
Da’ iote cine tot zicea. 😀
apropo de vibratii: fac chinezii un adaptor pentru masaj (sau, ma rog, alte alea). cumperi 20, si faci bishnitz tot drumu’. este necesar insa sa faci o demonstratie inainte de a-l vinde. 😛
Bre, nu-i vibrator, nu? Că nu ştiu ăştia ce e şi-l iau să se spele pe dinţi. 😀
Om bun, am ras cu lacrimi!
Da, da, stiu ca de poveste suna bine si ca in momentele cu pricina te apuca brusc claustroceva…de ti se pune pata pe si nodu’ la…
Oricum, sincer, lasand tragedia de-o parte…daca nici asta n-a fost o lectie…prin puterea exemplului…! Parazitii, zici? Hmmm, misto sa-mi sune telefonul in vreo sedinta…cu asa melodie! Crezi ca se mai opun la prima de vacanta??? 😀 😀 😀
Deci io ma’ntreb cand ai avut tu timp s’o mai asculti si pe Sandra?!?! Ca eu te auzeam doar pe tine emitand. Pe tine si pe parazitii tai.
Apropos, asta’seara la imbarcare a pus sefa noastra, foarte inspirata, o melodie de’ale lui Chilian care incepea cu “ce zi de cacat”. Iar apoi a continuat in glorie cu ceva Puya. Nimeni nu s’a sesizat sau poate ca toata lumea era in asentimentul meu dar in mod cert a fost o mana diabolica la mijloc de’a lasat caseta acolo.
Si trebuie sa zici si de faza cu trenu’.:) ca daca nu, zic eu, ca’mi place sa ma laud.