Bookblog – Schimb de cărţi – Evadarea Cinque
Duminică după-amiază am avut prima experienţă Bookblog, şi anume, schimbul lunar de cărţi desfăşurat la Lucky 13, pe Şelari.
Citisem despre întâlnirile “Schimb de Cărţi” că sunt ca între prieteni, dar nu-mi imaginam că chiar aşa va fi.
Am ajuns în Lucky 13 pe la 14:30, urmând ca pe la trei şi un minut să apară Raluca Alexe (autoare Bookblog), care s-a aşezat chiar la masa noastră. Peste încă vreo cinci minute au apărut Ioana Ristea şi Andrei Roşca (autori Bookblog). Apoi, pe nebăgatelea de seamă, locul s-a umplut de animaţie, cărţi, discuţii, bliţuri. Nu tu fumuri (decât de ţigară), nu tu fiţe, oameni relaxaţi, mulţi cunoscându-se între ei (se pupau, care vasăzică, se ştiau dinainte), ce mai! A fost de neimaginat.
Cele două amfitrioane (Raluca, Ioana), foarte drăguţe şi de gaşcă, s-au agitat de colo-colo cu liste de personal şi de cărţi aduse/date. În pauze împărţeau insigne cu ocazia împlinirii celor 3 ani de Bookblog. Andrei Roşca le-a ţinut isonul la capitolul “discuţii liber alese cu participanţii” şi “de gaşcă”.
Pe la patru fără douăzeci, am făcut joncţiunea cu Gabriel Mirea (alt autor Bookblog), o belea de om, boem total şi jovial peste poate. Dat fiind faptul că Ioana s-a legat de tricoul meu cu In Flames, până pe la 16:00 am discutat cu Gabi Mirea despre death melodios, râul Olt, religie şi cultura muzicală zero în liceele contemporane.
Cu un sfert de oră peste ora patru, a trebuit să plec (sugestionat teribil de insistent de Păfurişa) la Târgul de Manufacturieri de Zdrăngănele şi Brăţărici pentru fete şi fetiţe de la clubul Fabrica. Am lăsat cărţile mele şi am luat cărţi de împrumut pe care le voi returna la următoarea ediţie.
Plus: atmosferă artistică, relax total, oameni prietenoşi, fetele şi băieţii de la Bookblog – super! Nu e de ratat nici o întâlnire.
Minus: limonada cu mentă de la bar a fost cam scumpă (11 RON) raportat atât la cantitate, cât şi la ce urme lăsa ea pe limbă.
Ruşine pentru…
– pani-cofeto-patiseriile AnaPan unde un pumn de aluat înnobilat cu caramel, nuci, stafide, ciocolată e cinci sute de mii kilu’ şi nici gustul nu-ţi rămâne pe vârful limbii. Al dreacu’ să fii tu Coposule, nu-ţi mai merge la Rapid şi bagi scumpeturi la cocă!
– spălătoriile EcoFresh care cer 230 de mii pentru curăţatul unei amărâte de perne! Pe lângă asta, mai sunt şi neserioşi când e vorba să-ţi returneze lucrul tău, „că n-a venit, dar trebuie să vină în două ore”, „mai staţi o oră”, „veniţi mai bine mâine” etc. Noroc cu cele din Carrefour şi Cora, care-ţi fac acelaşi lucru pentru juma’ de preţ şi se mişcă în aceeaşi zi.
– nenorocirea de la Intersecţia cu Poliţai din Băneasa. Din cauza tranşeelor antitanc şi a altor lucrări generatoare de noroi, am putea face să crape de invidie cele mai uitate de asfalt sate de pe mapamond;
– manipularea “Free Geegee I – The Chained Sheepmaster” şi tot căcatul din jurul acestui eveniment cu infractori de duzină.
Din frumuseţile oraşului Bucureşti – Matizul personal
Ieri am fost prin zona Unirii şi am parcat Matizacul pe drumul ce duce spre Mitropolie. Când ne-am întors la maşină, am trăit o minune minunată: două tanti nevorbitoare de limbă română (ba, chiar de sorginte slavă, mi se părea la un moment dat) se tot aranjau pe lângă Matizetele meu să se pozeze. Am aşteptat câteva minute bune până le-au ieşit cadrele dorite.În timp ce tantile verificau temeninic pe aparatul foto imaginile surprinse cu maşineta-mi, Păfurişa îmi aruncă: “Ce-ar fi să te duci şi să le întrebi nu vă supăraţi, mai doriţi să faceţi poze, pentru că vreau şi eu să plec.”
Mă gândesc să-l înscriu pe Matizete în circuitul turististic al deosebitei noastre capitale.
Poveşti de Buzău – La doctor I
Legat de acest subiect, m-am gândit să încep în a vă povesti câte ceva despre Veşnicele Plaiuri ale Buzăului. Iat-o pe prima…
Doctoru’ părea că nu le-a observat, deşi mai că dăduse peste ele, cel puţin peste fătuca ce stătea, transformată în statuie, fix pe scaunul de consult. S-a aşezat la birou, după care foarte calm a întrebat-o pe mă-sa care-i scopul vizitei. Nici nu a terminat femeia bine de expus subiectul cu gâtu’, că doctorului i-a sunat telefonul. A urmat o altă conversaţie furtunoasă cu unu’ care trebuia să-i ducă maică-sii, la Smeeni, nişte lemne de foc, după care a mai sunat cineva care l-a scos din sărite pe motiv că nu-i găsea nu ştiu ce piesă la centrala termică de apartament, aflată în garanţie, şi, nu în ultimul rând, un prost îi lovise maşina parcată în faţa spitalului. “Spune-i lu’ Vasile să vină, în poola mea, încoace, după ce-i ia lu’ ăla numărul. Şi mai zii să nu-l lase să plece, în poola mea, că vin şi io jos acu’!” Apoi a urmat lovitura decisivă. A aruncat telefonul pe birou, şi-a trecut o mână prin părul rar şi s-a întors către fătuca mesmerizată: “Să dea dreacu’, ce zi! Ia să vedem, tu ce poola mea ai în gât?”.
Eagle Eye – Aceleaşi obsesii americane
Scenariul parcă ar fi decupat din cărţile lui Dan Brown. Acţiunea se desfăşoară, la început, pe două planuri aflate în proprietatea lui Shia şi Michelle, normal. Ulterior se intersectează planurile, se cuplează acţiunile personajelor, iar la final se cuplează şi personajele. Sau, cel puţin, aşa lasă de înţeles.
Filmul e drăguţel, te ţine cu pumnii la dantură un piculeţ, are nişte idei interesante pentru cei din branşă (nu te ducea gândul că se poate băga o bombă în muştiucul unei trompete!), explozii, efecte, “siuspans”, dar, cel puţin din punctul meu de vedere, a dat-o cu mucii-n fasole când am văzut că vocea de femelă cu care vorbise Shia, Michelle şi alte personaje apărute prin tot filmul, era de fapt un ditai calculatoru’ cu o pupilă enormă, ce aducea a ochiu’ din Mordor, atotvăzător şi cunoscător, şi care e spart cu voluptate şi voioşie de personajul principal masculinic, dacă mai ţin bine minte. Sau nu? Dacă chiar nu aveţi de ales altceva, urmăriţi-l şi veţi afla şi cine a spart cu adevărat ochiul digital.
În film apare pe undeva, într-o pauză de contract, bănuiesc, şi fostu’ soţ al Buzgelinei, Billy Bob Thornthon.