Potriveala cu mâna şi ochii-n cruciş
Să tot fie peste două decenii şi-un an, când paşii mi-erau înţepeniţi prin Şcoala Militară de Artilerie Antiaeriană şi Rachete din minunata urbe braşoveană. Despre viaţa în respectiva instituţie militară de învăţământ, nu vă spui acuma, că nu ăsta-i scopu’ poveştii. În două cuvinte, se poate rezuma astfel: era nasoală!
Ca să ne mai treacă timpul într-un mod plăcut şi să ne ocolească fenomenul „razna” ori mai popularul “streche”, păcăleam sistemul cu tot felul de treburi: inventam jocuri cazone (scos arcurile de la pat, pus căcat pe clanţă, pişat în bocanci ori înnodat şireturile aferente lor şi alte idei inteligente de gen), inventam trupe de rock, cenacluri literare, brigăzi artistice, plantoane, piese de teatru, gagici bune şi dornice etc. Read more…
Nervi de bloc
Produşi de:
– pizdoaca de la 4, care ucide temeinic liniştea de 1 noaptea, izbind abitir cu toacele de trepte. Cre’ că se întoarce de la produs, a boalii! Măcar de-ar fi fro bucată, ‘tu-o-n flec de strâmbă cu pretenţii fotomodelistice!
– bou’ de la 3, care se pişă cu boltă fix la miezu’ nopţii, iar apa trasă la veceul lui zici că-i o turmă de bovine prăbuşită pe scările blocului. Din două pişaturi şi tot atâtea ape trase, se duce pe canal somnu’ personal…
– căcănarii de pe etaj, care frig la grătare de vineri până duminică, taman sub balconu’ meu dotat cu jardinieră plină cu tulpini scuturate. Fumul “benefic” îmi umple mufa cu lacrimi şi nările cu funingine. Bine că a venit ploaia, că mai curăţă aerul de fum şi locul de proşti.
– moşii „I Spy” de la primul etaj, care-s cu benoclu’ pe moa (şi nu numai) de cum ies pe uşa blocului până, hăăăt!, departe, că le văd perdeaua cum se mişcă. Sunt numa’ buni de alarmă pentru Matizete. Trebe să mă împrietenesc cu ei, totuşi…
– idiotul cu javra isterică de la parter, care m-a speriat de două ori de era să-mi râdă vezica! Li se preconizează câte un şut în cur şi lui, şi javrei tembele, că un d-ăla cu utrasunete e 1 milion!
PS: Cu scuzele de rigoare, hai, că am revenitără! Bine că v-am mai găsit, he-he!
Gulaş în oală de Corund, dezmierdat de gagici metalice
Din străfundurile-mi cardiace îi dedic această reţetă elfei Oana. Pentru lămuriri totale citiţi, vă rog, Surpriza, Cireaşa de pe tort şi Frişca aplicată peste.
Avertisment!
Reţeta se va urmări cu tot cu link-urile aferente, pentru efect auditiv, vizual şi salivar maxim. Am zis!
Io totdeauna am comparat felu’ ăsta de potol cu o unguroaică bună şi fierbinte, ca aia de mă servise într-un restaurant de lângă Balaton, pentru prima oară-n viaţă, cu gulaş.
Cu imaginea vie-n minte, pofta mare pe limbete şi abnegaţie maximă-n fiinţă, am început să-mi pregătesc frontul de lucru, pentru că doream să iasă ceva de mare aromă şi deosebit gust. Şi ce metalifere merg mai bine cu un gulaş ungurean decât alea produse de gagici? Obiectivele fiin propuse, să purcedem, aşadar… Read more…
Aventurile pretenarului motociclist
„Bă, să vezi ce mi s-a întâmplat uichendul trecut, hă-hă!”, a demarat discuţia pretenul motociclist. Nu ne mai văzusem de o sumă de timp şi abia aştepta să-mi depene vajnicele-i experienţe cu noua lui dragoste din faţa blocului, Hon-daaaa… „Bă, Discoverii Cianel, să dea boala, nu alta! Fii antet la mine, aci!”, beli el nişte ochi peste zâmbetul larg, după care supse frugal din cafeaua pişăcioasă. „Deci, ştii că mă duceam la Eforie, să mă văd cu colegii ăia, ai mei. Unii plecaseră mai devreme, pe la 3:00, câţiva veneau sâmbătă dimineaţa, iar vreo doi-trei-patru, printre care şi moa, plecam în jurul aceleiaşi ore 5:00, când scăpam şi eu de scârbitch. Read more…
Hai, să mă laud un pic…
Între un întins de rufe, dat cu salată-n Ninja şi un duş executat persoanei proprii, baleiam astă-seară blogurile surori şi fraţi. Ajung la Oana şi ce puii mei îmi văzură ochii? Prima impresie online despre cărţile mele, pupa-i-aş condeiul ei de fată fantastică de Piteşti! Ia de citiţi şi vă minunaţi!
Frumos scrise despre tipăriturile personale, să dea boala! Dacă nu punea poza, nici nu-mi dădeam seama că-s io, he-he!
Ptiu, să nu mă deochi! Hai, să-mi fie de bine!
UPDATE: Pretenul Codilian a băgat nişte impresii taaare emoţionante… Bre, ştiam că-s bun, da’ nu aşa de bun, he-he! Mi-a plăcut aia cu “neşansa”. Mulţam fain, tătuţule!
CIREAŞA DE PE TORT: Acuşi văzui că Oana a comis-o din nou la al său Club de Carte. Doamnă dragă, mă înclin de-a dreptu’!