21 November 2026

Minunăţie papilară la turlă marocană (cu cartofi, morcovi, cârnaţi afumaţi şi şuncă aşijderea)

După atâtea Sărbători şi Sfinţi, am zis că se cade să începem anul cum se cuvine, adicătelea cu ceva potol în concordanţă cu temperaturile exterioare şi cu arderile interioare.
Ca să menţin tonusul la acelaşi nivel cu ceea ce aveam să prepar, am ales pentru ambient o trupă de extrem calibru: Dream Theater! Dacă nu veţi agrea haleala, cu trupa n-am dubii că nu vă va lovi în sentiment. Merge banda? Merge! Să trecem la fapte!

Cu ocaziunea deosebitului preparat am ales să inaugurez noul meu vas marocan din lut (tavă groasă, grea şi degrabă provocatoare de hernii + „turlă”, un capac ţuguiat şi prevăzut cu un mic orificiu pentru „respiraţia” compoziţiunii aflată întru găteală), ce aduce a acoperiş de biserică catolică.

Am vârât lutul la apă călduţă şi m-am apucat de tocăţit. Am început cu vreo zece cartofei, urmaţi de tot atâţia morcovei. Pentru că mi s-a atras atenţia încă de la momentul preparării, menţionez că un morcov sau doi, nu mai ţin minte, că totul s-a produs mai repede decât un flash dat la o intersecţie nesemaforizată, au fost curăţaţi de fiică-mea (în paranteză fie spus, sper să nu citească, he-he!).
Cartofii i-am tăiat ţărăneşte, în sensul de „neuniform”, iar morcovii mai ca la oraş, dar păstrând aerul de la ţară, rezultând nişte rondele mai groase. I-am aruncat într-un castron laolaltă cu un praf de tarhon, pătrunjel uscat, o ţâră de cimbru şi o juma’ de căpăţână de usturoi zdrobită. Nu mi s-a părut de-ajuns şi le-am mai trântit în cap zeama de la o lămâie, după care le-am amestecat până am numărat rar până la 5.

Am părăsit pentru moment castronul cu leguminoase şi am scos lutul de la apă. Tava am uns-o cu ulei de măsline, apoi am extras parţial aerul din ea umplând-o cu amestecul legumicol. În castronul ramas vădan am dat cep la două cutii cu roşii decojite în bulion, le-am frământat între degetuţe şi le-am turnat peste treburile vegetale din tavă. Când au zis că au scăpat, le-am zăpăcit cu totul când le-am plouat cu soldăţei de şuncă afumată via ai mei, preparată după o reţetă moştenită de demulturi, de când a trecut Mihai Viteazul pe la noi, pe la Nehoi.
Tabloul nu-mi dădea bine la ocheane, aşa că am rondelit şi vreo 3-4 cârnaţi afumaţi zămisliţi în aceeaşi zonă folclorică şi după aceleaşi reţete ancestrale. Dacă aş fi fost oleacă mai flămând, cred că mă apucam deja să mănânc, nu le mai vâram la cuptor!

Am tras o ultimă privire cu ochiul stâng şi-am savurat o aromă cu nareta de pe aceeaşi parte, apoi am intromisionat tava în cuptor, evident, cu turla montată. Mare era, frate, parcă aş fi băgat toată Biserica Neagră în cuptor!
Din moşi-strămoşi se ştie că lutul nu se oferă la foc viu, aşa că am dedat întregul aranjament la flacără molcomă, preţ de circa două ore.
Ce să vă mai zic de arome, de culori, de salivă?

Când am pus minunăţia în farfurie, i-am ras pe deasupra nişte brânză ovină galbenă, tare şi atât de uscată că ieşea seul prin ea, o mare meserie papilară, culeasă de ai mei de la pretenarul Cimpoaie, vajnic tătuţ de oi din Nehoiu. Cred că are cea mai ţapănă brânză de oaie pe care am gustat-o ever!
Toată treaba asta simplă, dar degrabă vărsătoare de lacrimi bucale, s-a topit în două reprize: prima s-a consumat din farfurie, iar a doua, şi ultima, direct din tavă. Nu mă mai puteam opri, să dea boala!

Data viitoare o să suplimentez cu ceva mai multă şuncă topitoare pe limbă şi cu încă vreo doi cârnaţi slobozitori de arome carnivore.
Hai, s-aveţi un an de mare poftă de viaţă!

Datorii: Teo Negură, Şi la vară cald, Cristian Dima, Buimacii, Năbădăiosul.

73 thoughts on “Minunăţie papilară la turlă marocană (cu cartofi, morcovi, cârnaţi afumaţi şi şuncă aşijderea)”

  1. mancarea romaneasca, in orice oala ai pune-o… e minunata! (mi-a fost teama la inceput sa nu fie vorba de vreun “tajine”, cu care am avut o experienta neplacuta) 🙂

  2. Nici nu te-ai întors bine şi te-ai şi pus pe treabă, felicitări pentru minunăţie, dacă nu eram mâncată bine, nu puteam citi/vedea până la sfârşit. Da’ aşa mai că mă duce visarea la un tajine de viţel, cu prune uscate şi migdale…

  3. Bre, e buna! Bravo la matale! Da’ zic şi io. Niţica ceapa tăiată o lecuţă mai latuţ şi puse în duşmănie şi nişte ciuperci felioase, imbunătăţeşte, cu certitudinea experienţei, întregul! Parol! 😀

  4. dupa sarbatori tot discut eu cu mine ca cea mai buna mancare e salata. asa ca de gatit minuni – nuu (dar tare ma ispitesc). dar ascult dream theater:)

  5. Ana lu’ Manole,
    Bre, sunt de acord, multe se pot bune ca s-o urci cât mai sus pe podium. Da’, cum ziceam, am ales varianta fugitivă, de vacanţă. 😀

  6. Parţial, bre, parţial… Mai scap şi eu în blide, măcar de Sărbători. Am ajuns la concluzia că dacă nu-s eu perfect, la naiba, nimeni nu e! 😆

  7. Da, bre, am inteles. Recomandam pentru desavarsire(odata ce te-ai dotat cu echipamente de clasa si tuguiate pe deasupra! :))) ).
    E drept pentru asta se necesita pricepere, imaginatie si mai ales timp pentru aprecierea unui buchet papilar de nivel superior!:D 😀 😀

  8. Da’ce ne faci tu aici ?! Nu ne ajuţi deloc să dăm jos kilogramele pe care le-am adăugat la sărbători. Ba mai punem şi altele lângă ele dacă ne luăm după tine…:D

  9. Manolete,
    Aştept tot timpul recomandări, aşa mă îndrept către perfecţiune. 😀
    Pe lângă pricepere, imaginaţie, mai adaug şi antrenament. 😀

  10. meserieeeeee!!! mancarea ca mancarea, dar blidul face toata treaba. ia dezvolta de unde l-ai achizitionat, ca eu-s cam in pom cu cuceririle tehnicii in domeniu. noroc ca ma mai luminezi tu 😀

  11. Hehe! Atunci daca esti apt pentru recomandari, pentru antrenamentul de performanta, carnaciorul sa fie musai intreg, nu asa feliat!
    Bucatit-extrem de inestetic- e adevarat, dai savoare legumicucolelor cu sucul lui, insa carnaciorul ramane sec si isi pierde valoarea nutritiva! 😀 😀

  12. aA,
    Să ştii că aşa e, recipientul face totul. 😀
    Este de la mama lui marocană, dar am văzut şi în felurite ţări europene, mai puţin la noi. 😆

  13. Ana Manolelui,
    Depinde ce doreşti să faci cu respectivul cârnat, doamnă! 😆
    Nu ştiu ce zici matale de bucăţele seci şi lipsite de nutreţ, căci ale mele, datorită tehnologiei abordate, au fost divine în gust, vitamine, calorii şi sucuri. 😆

  14. Neli dear, vorbeam de carnacior, nu de carnat 😆
    Sunt convinsa ca a multumit! Hoho, noroc cu poza ca numai cand te uiti la ea, iti starneste amintirea simturilor papilare si le tine in alerta! 🙂

  15. Iară îmi inunzi papilele gustative.. nu ştiu cum e în oală de asta cu turlă, da ştiu că în oala de lut în care găteşte tata sarmalele e o nebunuie de armome… ştiau ăştia din preistorie ce ştiau 😀

  16. Cristian Dima,
    Am şi oale româneşti, da’ nici astea arăbeşti nu-s de lepădat. Următoarea experienţă va fi cu sarmale româneşti la lut arăbesc, he-he! 😀

  17. Georgiana,
    Bine ai venit p-aci! 🙂
    Portnoy e sculă de tobar, vorbeşte pe ele, nu alta. E preferatul meu în branşă. 🙂
    Da, pe la inceputul toamnei trecute s-a hotărât să facă şi altceva. Oricum îşi menţine nivelul. Am citit pe undeva că se va băga pe felie cu Steve Morse şi Dave LaRue, alte scule de meseriaşi. Sunt curios ce va ieşi. 🙂

  18. Io te reclam la Politia Nutritionala. Chiar, asta oare, exista? O infiintez, daca nu e deja. Pentru ca ne faci creierul sa se chinuie cu dieta. Esti diversionist! Trebuie sa gasim un antivirus, sa nu mai lesinam cu ochii la cratita ta!

  19. Lu’ Boc ii dau ideea sa faca bungee jumping de pe Intercontinental. si pe la etajul 3-planare, sa constate ca a uitat sa-si puna jarteaua

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.