Gulaş în oală de Corund, dezmierdat de gagici metalice
Din străfundurile-mi cardiace îi dedic această reţetă elfei Oana. Pentru lămuriri totale citiţi, vă rog, Surpriza, Cireaşa de pe tort şi Frişca aplicată peste.
Avertisment!
Reţeta se va urmări cu tot cu link-urile aferente, pentru efect auditiv, vizual şi salivar maxim. Am zis!
Io totdeauna am comparat felu’ ăsta de potol cu o unguroaică bună şi fierbinte, ca aia de mă servise într-un restaurant de lângă Balaton, pentru prima oară-n viaţă, cu gulaş.
Cu imaginea vie-n minte, pofta mare pe limbete şi abnegaţie maximă-n fiinţă, am început să-mi pregătesc frontul de lucru, pentru că doream să iasă ceva de mare aromă şi deosebit gust. Şi ce metalifere merg mai bine cu un gulaş ungurean decât alea produse de gagici? Obiectivele fiin propuse, să purcedem, aşadar…
Pe celebrele acorduri „Alone” ale şi mai celebrelor fete de la Heart, am purces la preparatul roşiilor pentru zamă.
Am scos bucăţile de carne de vită din răcoarea frigiderică şi le-am intromisionat sub jet, să mai lase din sânge. Când a început „Secret” (Heart) am purces la tăierea cărniţei sub formă de cuburi mai mici şi mai mari, ca să nu se işte monotonie în preparat. O palmă de kaizer uitată prin frigi a fost mărunţită, găsindu-şi liniştea şi utilitatea printre cuburile de carne ce odihneau într-un castron. Patru ardei iuţi, dar verzi, au fost rapid deposedaţi de bărbăţie (le-am scos seminţele) şi făcuţi rondele, amestecaţi cu carnea, 4 căţei de usturoi şi un praf de sare. Piesa mea favorită Heart, „Will you be there”, m-a împins la inspiraţie şi am mai adăugat şi ceva busuioc proaspăt, pentru desăvârşire olfactivă.
Câteva minute mi-a luat, mai precis 4:37 (Vixen – How much love), ca să nudez toate roşiile şi să le aduc manual la stadiul de suc de culoarea iubirii (roşu, adică, he-he!), bogat în vitamine şi seminţe. O căpăţână fragedă de ţelină a fost dezvirginată de frunze, mărunţită şi trimisă la visare (Heart – These dreams) în oala cu sucul de roşii.
Aşaaa… Cu ochiu’ fizic am tras o privire pe masă, iar cu ăl al minţii, prin gânduri, şi mi-a rezultat că trebuie să mă ocup şi de ceapa roşie, ungureană. Tocmai bine începuse „Cryin’” (Vixen) şi am dat cu julienu’n vreo două-trei cepe, apoi le-am oferit wokului primitor, cu ceva ulei de obraz subţire (şi colesterol, asemenea). Am stat puţin pe gânduri, dar „Love is a killer” (Vixen) m-a pus să adaug şi morcovii executaţi rondele (mă rog, cred că „love” rima ceva mai bine cu morcovii întregi), alături de nişte sare, piper, boia dulce (ceva mai multă, pentru culoare) şi praf de chili. S-a iscat o sfârâială adânc mirositoare, care mi-a penetrat nările până-n fundu’ capului!
Nu mai ştiu câte minute am lăsat amestecul din wok să-şi facă damblaua, dar cu „All we are” (Warlock) în atmosferă am pus la dres şi oala cu sucul de roşii. Ca să nu se simtă prea stinghere bucăţelele de ţelină, am adăugat şi vreo 5-6 cartofei tăiaţi cubuleţe mici, ca pentru tocăniţă.
A trecut şi „I hate myself for loving you” şi „I love Rock’n’Roll” (Joan Jett) până a început sucul de roşii să fiarbă, dar asta a coincis şi cu maturizarea aromatică a cepei şi căpătarea unei culori vii, deosebite a întregului ansamblu din wok. Parcă mă implorau să arunc şi cărniţa peste ele, fapt ce nu am aşteptat prea mult, că tot mă îndemna Warlock cu „Fight for rock”. Eh, acuma să fi văzut fum şi simţit arome, să dea boala! Cred că au avortat instant toate pisicile din cartier!
Cât am mai citit nişte socată de Biborţeni (pe parcursul preparării minunatului produs ungurean, am ras 3 litri), cât am mai spălat nişte vase şi am golit „pântecoasa” de Corund, pe care o pusesem plină cu apă pe pervaz cu multe ore înainte (aşa se face, mi-a zis lumea care le fabrică), numa’ ce-a răsărit Lita Ford în vână şi volum cu a sa piesă care pe mine mă rupe la fizic, „Playing with fire”. A fost semnalul care a declanşat umplerea pântecoasei cu produsul oalei cu suc + cel al wokului cu de toate şi vârârea ei la cuptor.
Îmi propusesem să nu mai umblu la cuptor decât după o oră, dar m-a anunţat mirosul de ars după vreo 40 de minute, că dăduse în clocot zdravăn şi curgea p-afară. „E-hee… Ai dreptate!”, i-am zis eu lui Doro, care băga la greu „Hard times” şi am scos oala s-o examinez. I-am adăugat vreo trei pumni de Gnocchi de la Barilla şi tot atâţia pumni de frunze de ţelină tocate mărunt.
Am mai intromisionat-o fix cât a mai ţinut „Stranded” – Heart, „Shot of poison” – Lita Ford, „World gone wild” – Doro.
Ce-a ieşit, copii şi fraţi, staţi puţin şi-adulmecaţi, şi musai să şi gustaţi, este… cum să vă zic? Exact ce vă povesteam la început, cu unguroaica aia: bun rău, iute, aromat şi cu zamă puţină! Bă, să dea boala, a ieşit mai bun ca al ungurenilor!
Acuma, mai jos, e un exemplu de prezentare a tacâmului pentru mine, da?
Iar în ultima poză, adică şi mai jos, e un exemplu de prezentare pentru musafiri. Notaţi că tacâmul meu e tot ăla din dreapta, da?
73 Comments
Bre Adi, pai ce faci omule?!! cand ne intalniram ultima data ai zis ca hotarat treci la cura de slabire, pai dupa ce vad aici numa’ de cura nu te apuci tu. maine poimaine va trebuii sa-ti pui ca la tiruri semn din ala gabarit depasit. poza aia a noastra este elocventa 🙂
Codilianeee, nu sunt eu mare, bre, eşti tu prea mic! 😆
Bre, am urmarit cu mare atentie linia de fabricatie(din link in link), iar produsul final, e mai mult decat imbietor… 😀
Bre, mă bucur că ai supravieţuit. 😀
hehe… ce playlist 😀 un mod bun de a incepe o zi frumoasa… si lenesa 😛
eu nu sunt mic,sunt doar …slab, stii tu vorba din popor inalt cât bradul si…prost ca gardul 🙂
Aha! Da, da, ingredietul ala muzical merge perfect cu pasiunea din oala!!! 😀 😀 😀
Bre, am experienta la supravietuit! 🙂
Buna dimineata!
Vinerea postesc , de cand ma stiu. Dar ce-am gasit in bucataria ta m-a dat gata. Am pacatuit ,inainte de a-mi fi inceput ziua.
Si inca ceva: a trebuit sa-mi ascut toate simturile, sa te pot urmari, ca invelesti atat de fain preparatele in vorbe si le picuri asa de minunat cu tonuri, ca nu stiu ce-am facut mai intai; am salivat sau mi-am clatit sufletul ?
p.s. vineri este o zi mare, de acum!!
[…] cele realizate de Leo, la fel de mult cum mă amuză gulaşul lui Neliniştitu’… şi cum îmi merg la suflet PA-urile lui Călin… Felicitări, bunii mei […]
E prea dimineata pentru atatea metalifere si atata ceapa. Trec mai pe seara.
Brontozăurel,
După o strachină de gulaş şi o audiţie de mare formă, aşa mă luase un somn… 😀
Codilian,
Bre, văd că te-ai autoflagelat. Rectific:
Nu sunt eu mare, eşti tu prea delicat la trup! Na! 😀
am oala de-aiaaaaaa! am oala!
ce-ai zis ma? ca gulasul se asorteaza cu unguroaicele fierbinti? hea! sunt juma unguroaica, It’s nice to be me! sau te refereai la de-alea fierbinti de atata stat langa oala cu ciorba, in bucataria vreunei carciumi?
Meşteru’ Termostatat,
Mă bucur că ai sesizat! 😀
Incertitudini,
Mulţumesc frumos! Asta e o replică umilă la itinerariul tău. 😀
Mădă,
Bună idee, he-he! Până mai pe seară se răceşte, se simt gusturile mai bine. 😀
Lecteriţa,
Nu, numa’ la d-alea ca tine! 😀
Mai Adi, am incercat sa citesc dupa reteta, adica si cu link-uri. Dar ce om trebuie sa fiu ca sa ma intrerup de 16 ori, atatea melodii fiind, ca sa ma duc in youtube, p-orma sa ma intorc si sa lecturez de unde am ramas !!! Deci, dupa a doua melodie, am ramas cu gustul rosiilor alora, ca mult le-ai mai bibilit. Pofta buna!
Amice, vrei să mor de poftă ? Uite, pentru că m-ai întărîtat, mîine pun de-un papricaş! Din ăla picant-picant, gras şi cu găluşte pufoase…
Îţi doresc un sfîrşit de săptămînă minunat !
Mădălina,
Lucrurile bune se fac cu răbdare şi migală. 😀
Câteodată merită, câteodată nu. Alegerea e a ta.
Mulţumesc frumos! 🙂
Matilda,
Da, da, da! Aştept… 😀
Mulţam de urări şi uichend de mare plăcere! 😀
Multam din suflet, Agitatule. Dar as prefera sa mi-o gatesti pentru ca eu sunt varza, adica nu posed asemenea talente 😀
Oana, dragă, oricând doreşti, cu mare plăcere îţi fac o demonstraţie pe viu, de n-o s-o uiţi never-ever! 😀
PS: Să-ţi mai zic că scoate răceala de zici că o ia cu mâna? Deh! Fiecare cu talentele proprii. 😀
Cred ca pentru musafiri ar fi fost bune niste betisoare chinezesti! Date cate unul pentru fiecare musafir! 😀 😀
Bre, da ‘ un polinic, n-ai gasit??
Aaaa, nu intra, la transport, in Matizel… 😛
Adi, cu raceala aproape ca am rezolvat-o, am dormit azi peste 12 ore, normal nu ii, dar acum mi foameeeee. Vin la tine, e prea tarziu? 😀
Dar ce talente proprii… 🙂
De cate ori iti vizitez blogul te gasesc in bucatarie. 🙂
Cu gulaşul este o poveste: Am cerut în cinci locuri, între Oradea şi Cluj, pretutindeni auzind: “N-avem!”. Poate la Mako…
Vania ai incercat in Osorhei? la intrarea dinspre Oradea
Adi ‘neata. nu-mi ramane decat sa-ti urez drumuri bune si sa ne auzim (vedem) cu bine
Bre, am crezut c-avut soricioaca in mancare…
Codeus, despre ce drumuri vorbesti?
servus…
nebunie curata… pai uite de-aia nu sunt eu de acord cu autonomia aia a lor… 🙂 Chit că mi-s aproape, aici… unguroaicele, ungurii 😉
cele bune!
Codeus:
Nu, doar la Băile Felix, în zona Oradea.
Manole&Vania pe E60 cum vi de la Oradea si dai sa intri in Osorhei era un restaurant, cred ca mai e si acum, unde subsemnatul am mancat un gulas de sa sari in tavan.
As fi zis ceva si de gulas, si de unguri, si de carti, si de coperti infipte’n inima (vezi cireasa sau spuma sau care’o fi) dar adevarul e ca inspiratia vine pe parcurs iar mie’mi lipseste acum. E bine … ca e bine. Cu bine.
Scuze pentru răspunsurile târzii, dar fusei reţinut cu treburi importante, ce nu sufereau amânare.
Unele de serviciu… 😀
Meşterescu,
Linguroiul e mai ţapăn decât un polonic. 😀
L-am verificat la propriu: polonicul intra în gură, linguroiul, nu! 😀
Oana,
Rămân dator cu un fel de haleu de care vrei tu.
Ăsta s-a dus “ca norii lungi pe şesuri” cum zice poetul. 😀
Dielda,
Aşa nimereşti, mereu la masă, he-he!
E rău? 😀
Vania,
Sigur, Mako e mai la îndemână din punct de vedere gulaş. 😀
Codilian,
Mulţam fain, prietene! Aşa să fie. 🙂
Meşteru’,
Şoricioaică nu mai pun demult, da’ nişte mercur parcă ar merge din când în când. 😀
Flavius,
Subscriu pentru unguroaice, sunt apropiate. 🙂
Eu,
Mulţam! Să fie şi la tine!
Iar esti rau cu noi,domnule ”Haplea”!Salivez, salivez, salivez… ca ce pot sa fac altceva decat doar sa ma uit si sa …. Ptiu,mama masii,sa vezi ce-ti fac cand te prind, conasule!Imi produci numai nelinistiiii………http://www.youtube.com/watch?v=qC-YSIsBGLs
Bre, nu vorbim de ingrediente vechi si actuale, da? Ala era la incluse! 😀
ps. iote ca (mai)misca! 😀 😀 😀
faină prezentare. și mi-ai adus aminte de mizicile pe care le dădeam noaptea la radio (cinemar, baia mare, 1996). să trăiești:-)
Ma gandesc de cateva zile. Acum mi-am luat inima in dinti si indraznesc:
La “frisca aplicate peste” se vorbeste despre redescoperirea contemporanilor. Recunosc, mi-s curios si-am clickuit; asa ca vorbesc in cunostiinta de cauza. Da?
Si-atunci vin si intreb: mi-s contemporan cu un clasic in viata sau ce se vede in pozele ucigase de mai sus e simpla plictiseala ?
😛
Io-s vie, intre timp a decedat masina, s-a umflat erbegu-n ea si-o crapat. Tre’ sa-i fac de pomana de 3 zile. 🙂
neeeeeliiii? ce faci honey? esti in siletio stampa? macar eu sunt in santier… la mine se instaleaza hamacul mai greu. tre sa merg in interes profesional in “geameica”
Dr Lecter !!!!!! 😀 😀 😀
Asta a fost mor-ta-la! “neeeeeliiii? ce faci honey? esti in siletio stampa?” 😀 😀 😀 😀