Evadarea a unşpea
Muzeul CFR
În urmă cu ceva vreme, am decis să facem o incursiune pe la Gara de Nord, să vizităm Muzeul CFR. Am ajuns pe Calea Griviţei 193, în spatele Gării de Nord şi a trebuit să luăm clădirile prin eliminare pentru a găsi muzeul cu pricina. Nimic din ceea ce arăta fosta Casă Tehnică a Căilor Ferate, construită secolul trecut, în perioada interbelică, nu ne ducea cu gândul că acolo putea să fie ceva de interes pentru noi: pereţi scorojiţi, tencuiala picată şi o ciurdă mare de cetăţeni cu bagaje şi purcel, adunaţi în faţa scărilor. Cred că respectiva clădire nu mai fusese renovată din mai 1953, când se mutase Muzeul CFR acolo.
Ei, bine, trecem pe lângă târla de melteni şi ajungem la o uşă pe al cărei geam era lipită o hârtie cu orarul. Din citirea hârtiei rezulta că avem acces. În hol ne-a luat în primire un nene badigard speriat şi ne-a recitat: “Muzeul e închis că e doamna în concediu”. Mai multe nu am reuşit să aflăm de la el, dar cert a fost faptul că dreptatea părea să fie de partea lui.
Dezamăgiţi din cale-afară am făcut cale întoarsă cu gândul că poate o să fim norocoşi vreodată să n-o mai prindem p-aia în concediu…
Muzeul Naţional de Istorie
Nu mai fusesem aici de când eram prin liceu, ceea ce înseamnă câţiva ani., dar ce mare dezamăgire am trăiiit…
Nu ştiu dacă realizează cineva drama MNIR, dar mie mi s-a părut cel mai trist, sărac şi slab organizat muzeu. Păi, în primul rând era deschis numai parterul, pentru că, aveam să aflu de la un nene observator, de prin partea locului, etajele superioare, din lipsă de fonduri şi organizări perpetue, nu mai fuseseră deschise de vreo… 7 ani?
În al doilea rând, exponatele de la parter, din neolitic , epoca de fier, bronz etc. erau separate de nişte paravane de hârtie, sau cam aşa ceva, şi stăteau laolaltă cu nişte rânduri de scaune care aveau nişte ecrane de poiecţie în faţă, mă rog, o nebunie alandalescă…
Lapidarium-ul, sala cu felia din Columna lui Traian şi alte bucăţi de monumente romane, greceşti sau medievale româneşti, a fost cea care mi-a pus capacul: absolut orice exponat de pe vremea dacilor şi a prietenilor romani, era un mare “fake”. Tot, tot, tot! După care mi-am pus problema dacă e ceva din ceea ce văzusem real. În afară de supraveghetori…
Singura parte cu adevărat reală, drept încântătoare şi dătătoare de fiori în suflet, a fost Sala Tezaurului, ultima ca vizitare. Aici am putut admira în linşte şi voie Tezaurul de la Pietroasele (Buzău, da?), Tezaurul de la Apahida (ghe la pretenii ghe la Cluj), bijuterii ale casei regale şi câte şi mai câte.
Plus: la ieşire, mi-au sărit în ochi afişele lui nenea Radu Oltean şi am luat şi eu vreo două, că-s făcute fain şi la 10 lei bucata, merită cu vârf.
Minus: dezinteresul autorităţilor care, parcă, aşteaptă să se prăbuşească sub propria-i greutate ceea ce credeam că este cel mai important muzeu de istorie al ţării.
53 Comments
Vai,dar unde ti-ai gasit si tu sa evadezi…Daca ti-as spune ca eu lucrez intr-o biblioteca municipala unde NU EXISTA abonament la ,,Romania literara”( de altfel nu mai exista abonamente deloc incepand din ianuarie!)si asta cica din lipsa de fonduri?! Asta ca sa fiu eleganta si sa nu spun (da’ spun)ca institutiile de cultura au ramas la mana politicienilor, carora nu le pasa.Iar eu i-am scris pe blog lu’ nenea Paleologu boieru’ si l-am intrebat de ce aia si de ce ailalta.Crezi ca a avut timp sa raspunda? He,he,he!Consoleaza-te,asta este soarta muzeelor,a bibliotecilor.Sa zaca in paragina.Si cui vrei sa-i vorbesc eu despre literatura? Cine vrei sa ma incurajeze sa scriu? Dar bine ca v-am intalnit pe voi!
La Muzeul de Istorie nu planuiesc sa ma intorc dar am pofta sa revad muzeul hartilor pe indelete + Antipa la redeschidere.
voicule, voinicule, ai a doua bibliotecara pe blog!!! convinge-o ca nu e pentru noi consolarea! explicheaza-i cum se face relatia cu autoritatea intr-o biblioteca de orasel! i se da clantza piticului (nr. primarului) si se obtin fonduri din sponsorizari. mie imi face abonament la cotidianul, la jurnalul si adevarul, un pensionar. bine, ma rog, pensionarul e fostul director al Bibliotecii Judetene Buzau, nehoian de radacina, dar ma scot. am totodata si cartile aferente ziarelor. am prins si lotul la programul lui bill gates in romania, biblionet, imi vin niste compuctere utilate cu toate cele, si nu-mi mai e asa de urat de profesia mea. de politic mi se rupe, nici macar nu ma duc la vot. aventura mea prin sectiile de votare s-a INCHEIAT !! e clar ca intr-o biblioteca mare se rezolva mai greu cu sponsorizarile, dar au fonduri din resurse bugetare mai substantiale; ca nu se duc in ce directie trebuie…asta e alta poveste, mai urata.
ce zici ma, de muzeul chefereului? ma tatutzu, dar tu te duci numa prin locatii cu shtaif, trai-ti-ar! tu ai vazut garile de pe traseul tzuicarului(buzau – nehoiasu)? sunt niste miuzee aleaaaa…. se pisa cainii, se imperecheaza lumea, dorm borfasii. deci merge lumea inainte puisor! se face evolutie!!!
Mălina,
Mă consolez doar cu gândul că s-o întoarce ţara asta cu josul în sus şi om începe să avem grijă de ce ne-au lăsat ăia de dinaintea noastră, mai cu conştiinţă. Vezi, d-aia nu-mi place mie politica şi cetăţenii care, cică, se oupă de ea.
Dacă zici că ai privilegiul de a lucra într-o bibliotecă, îţi fac lipeala cu Lecteriţa de la mine, din Nehoiu. O să-ţi placă!
Haiducu’ de Cuvinte,
Exact asta am şi eu de gând…
Lecteriţo,
E clar că am lipsit prea mult din urbe şi trebe să vind să mă updatezi, mai ales că zici că-i de bine, cel puţin printre cărţile tale.
Da, bre, vreodată poate mă voi apuca să aştern file de istorie de pe ruta Buzău-Nehoiu. Un muzeu întins pe 70 şi ceva de kilometri, he-he!
bai, daca iti povestesc niste faze de mare belea, de pe vreme cand eram eu navetista de uichend la magura, cu trenul, te pisi direct…n-o sa le uit ever! cand am scos eu cu bogdan radulescu geamul de la compartiment, dupa ce i-am scos mai intai banda aia de guma, care-l etanseizeaza…si din ce motiv? eram vreo 15 insi in compartiment, si pe jos, si prin plasele de bagaje, unu canta la chitara led zep si n-avea loc scripca lui in tren. asa ca am scos geamul. semnalele de alarma trase erau pistol cu apa, erau glume abandonate de mult…
Abia aştept să ne vedem la un suc, ceva, acolo, pe fotoliile moştenie din alte ere :))
Mi-ai amintit de-o vara toridă, a mea, într-un Bucureşti leşnat şi pustiit în care băteam muzeele cu un catalog în mînă … stingher şi avid unic vizitator, dar consecvent 😆
m-am procopsit cu o insolaţie de şi azi stau, la soare, cu prosopul ud pe cap dar sunt “culturalizată” de dau pe dinafară 😉
unde-o mai fi Muzeul Colecţiilor (Zambaccian ? )
vai, mama … greu l-am dibuit
canicula mon cher, da’nu te lasi. Bravo, pe cuvant ai curaj pe vremurile astea sa colinzi, noi multumim pentru poveste si imagini.
multumesc! 🙂
Cella,
O tempora… Stai liniştită, căldură e chiar mai dihai ca atunci când mergeai tu, iar vizitatorii sunt la fel de rari.
Muzeul Zambaccian e pe listă. Când voi ajunge, o să-l rezumez aici.
Geanina,
Profit de de fatul că s-a golit Bucureştiul şi pot să mă bucur în linişte de ceea ce vreau să văd.
Mulţam pentru apreciaţiuni. 🙂
Meştere,
De nada! Anytime! 😀
Chiar asa, Nelinistitule…e cam sinistru de gol Bucurestiul…la ora pranzului dadui o tura pana mai acana si…cred ca numa iarna, cand sunt nametii cat juma de case, am mai vazut drumurile asa de libere incat sa le pot vedea dintr-un cap in altul!
Cred că o să te contrazic, spunând că Bucureştiul e sinistru oricum, excepţie făcând micile colţuri de Rai (părculeţe, ceainării etc.).
Aşa mi-aş dori votări europene cuplate cu Rusalii în fiecare uichend sau, măcar, de două ori pe săptămână. 🙂
Cred ca ai dreptate!
Puterea obisnuintei, deh!
Nelinistituuuuuu’…
Te plimbi? 😀
Daaaa…
Am aniversări toată săptămâna! Vai de pocketurile mele!
Aoleu, da’ chinuit mai esti! 😛
Pai, sa-ti traiasca aniversatii! Sa fie sanatosi si cu voie buna! Nah, ca asa le trebuie! 🙂
Săru’ mâna! Şi matale, dacă ai, iar dacă nu ai, tot aşa să-ţi fie. 🙂
Oricum, îmi va fi greu… 😀
la toţi ni, nimeni nu-i perfect 😉
Aşa e, even me! 😀
Nah, ca-mi stricasi comentu’! 😛
Pai, horaraste-te, Esti sau Nu! Io, te-am pus ca esti!Nah! 😀
Bre, frumuseţea stă în ochiu’ privitorului. Deci, sunt. 😆
Si modest, pa-deasupra! 😆
Asta se subînţelegea, normal. 😀
Adrian mami,fii bucuros că participi la aniversări.Să fii prezent la ele cam 100 de ani de aici înainte.Sănatate să fie.
Săru’ mâna, Mami, să fiţi sănătoasă şi voioasă. Acuma mă pregătesc de a doua. 🙂
mulţumesc !!!
au sosit, mi-ai făcut ziua frumoasă 😆
“Omul sincer să-şi cumpere un cal bun ca să o rupă la fugă după ce a spus adevărul” o să fie deviză de butonieră de blog 😉
trebuia să “mi-o dai” cînd făcuşi valuri 😉 … poate,cine ştie,lumea virtuală ar fi fost mai liniştită
este frumos ca ti-ai imaginat ca supraveghetorii erau reali, dar ai luat teapa. hologramele-s mai ieftine 😛
Cella,
Să trăieşti şi lectură plăcută. Sper să-ţi placă, dar, oricum ar fi, aştept o recenzie. 😀
Nu te cunoşteam când le-am lansat, dar, cine ştie, niciodată nu e prea târziu. 🙂
Zamolxis,
Nu erau holograme, dar cred că mă rupea la buzunar. Uitai să scriu, dar m-a footot la cap o tanti de la bilete că mi-am luat un disc cu imagini 3D, cu ochelari, cu tot tacâmul, pe care am dat 250000. La astea era adăugat şi un bilet la un film, la alegere, la un oarecare mall din Bucureşti. Bineînţeles, biletul nu a fost valabil, dar am rămas cu pozele 3D care nu se văd chiar rău. 😆
La muzeul CFR vreau sa ajung si io. Musai. Ma rog sa vina tantea din concediu, batar luna asta.
Bine-ai venit!
Poate ai mai mult noroc şi nu o găseşti pe tanti în concediu. 🙂
Oricum, dacă vrei să vezi locomotive, grosul e pe la Reşiţa.
Imi trimit şpionul mai intai, sa afle cand vine tantea …
Multam fain 🙂
Şi p-ormă să-mi zici şi mie. 🙂
să fac eu recenzie ?
vai, viaţa mea 🙁
tu nu vezi că doar belele-mi aduc “opiniile” pe care le am ?
îs lecuită, ever !!!
da’ oricum pentru tine fac musai o excepţie 😆
dacă mi-o iau, barem nu-mi pare rău, tu joci în altă ligă 😉
Săru’ mânaaa… 😀
Parol, că nu ţi-o iei! 😆
Veste! 😀 😀 😀
Doamna de la Muzeul CFR s-a intors din concediu!
Program miercuri – duminica , de la 11 – 16
Nu de alta, da’ daca tot trec pe langa el de doo ori pe zi…si am si legitimatie 😛
Săru’ mâna, Manoleee! Big boier!
O să-mi fac loc în agendă să-i mai împing o vizită. 😀
Sa faci bine sa dai cu buzduganul mai-nainte…sa aflam si noi, ca doar suntem la o azvarlitura de bat!! 😀
Hmmm… Tre’ să cuget despre ce-ai vrut să zici… 🙂
…
A-haaaa! Suntem vecini în Nehoiu? 😆
Nu, domne’! Io cu Muzeul…si Calea Grivitei! 😛
He-he! Când mai trec p-acolo, îţi arunc c-o piatră-n geam, să-mi zici dacă de la tine se vede deschis au ba, ca să nu mai bat drumu’ şi să trec strada. 😀
Maitre, poza aia a doua imi da mie de inteles ca si acum ‘nshpe secole muierile foloseau migrena ca motiv de a scapa de….ciocan 🙂
erata: e vorba de poza a treia si de buzdugan, nu ciocan 🙂
Cre’ că la Hamangia s-a născut trucul ăsta. 😆
Blame the romanian women 😀 ar trebui sa se invete prin scolile straineze la lectiile de educatie sexuala 😀
Şi cu noi cum rămâne, bre? 🙂