Cămilă ALM înăbuşită-n teracotă
Am stat azi un piculeţ pe-un gând şi m-a lovit revelaţia cum că demulticel nu v-am mai reţinut la papilă. Cum gândul ăsta s-a împiedicat de un altul în care se afla şi carnea de cămilă, am făcut o medie şi m-am trezit în drum către piaţă. Am luat minunăţii gustative şi olfactive şi am revenit la locul acţiunii.
OK, acuma văd nişte mâini ridicate. Să le luăm pe rând:
1. ALM are sofisticata explicaţie „à la moi”
2. teracota din titlu apare mai jos într-o poză de prezentare şi a fost achiziţionată recent de „moi” („moa” pentru vorbitorii de rusă) tocmai în ideea realizării de bunătăţi înăbuşite.
Putem trece mai departe, da? Booon…
Deci, băgăm pe decibeli Overkill, că-i mai bun decât toate şi se pretează la acustica sălii, he-he!
Carnea de cămilă, cică, are proteine cât nisipu’ pe Sahara şi colesterol cam cât apă-i p-acolo pe unde zisei de nisip. Seamănă cu aia de vită la gust şi, ca să vă spui cu mâna pe ventricule, io nu le sesizez la măsele decât dacă mi se arată animalu’ respectiv. Da’ e bună rău!
Am luat o bucată mai fragedă, cam la vreo juma’ de kil, aşa (vreo 3,5 Euro în banii noştri), mi-a ales-o ăla dintr-un galantar plin cu hălci. După ce-am desprietenit carnea de tendoane, am făcut-o cubuleţe pe o farfurie. I-am dat un praf de sare, ulei de măsline şi nişte mirodenii de-ale lor, pe care le-am ales din piaţă din trei grămăjoare care m-au îmbiat la miros.
Am scotocit prin plase şi am scos de urechi nişte ceapă verde, două roşii, un ardei iute şi patru căţei de usturoi mai împliniţi la aspect. Am purces numaidecât la mărunţirea lor şi la amestecarea cu cărniţa cămiloasă dimpreună cu două linguri de suc de roşii. Menţionez că la ceapa verde s-au folosit numai frunzele, restul găsindu-şi ulterior altă întrebuinţare.
Cât să nu am senzaţia că ard gazul de pomană, am decojit o vânătă mică, luată special pentru a evita timpii morţi din procesul creativ, am feliat-o nu prea gros şi rezultatul l-am pus la prăjit în ulei de măsline. Apoi am tăiat rondeluţe capetele de ceapă verde şi am luat doi dovlecei neînţărcaţi, cam de 10 cm fiecare, i-am dezbrăcat şi p-ăştia de coajă şi i-am făcut felii-felii.
Cum simţeam că lipseşte ceva din tabloul de la piaţă, am luat plasa la întrebări şi din ea mi-au răsărit vreo zece bame numa’ bune să le tai jumate şi să le amestec cu capetele de ceapă verde şi dovleceii.
Când s-au rumenit feliile de vinete am eliberat locul şi am pus mixtura de bame and stuff. După ce s-au prăjit o idee şi s-au muiat puţin bamele, am aruncat peste ele amestecul cărnos. Am pus capacul şi le-am lăsat vreun sfert de oră, le-am zăpăcit cu o spatulă de lemn şi nu le-am mai băgat în seamă vreo zece minute, lăsând carnea să mai crească pe scara comestibilităţii. Apoi am adăugat două pahare cu suc de roşii, concomitent cu feliile de vinete, şi am lăsat teracota să-şi facă treaba la foc mic.
Cu un sfert de oră înainte de final am tocat câteva frunze de ţelină peste minunăţia coloristic-olfactivo-gustativă.
Cam după o oră de la începerea fierberii, am luat capacul şi am căzut îmbătat de miresme, să n-am parte de Fata Morgana! Am luat teracota de pe foc şi deasupra am mărunţit frunze proaspete de busuioc. I-am pus iar capacul şi i-am mai dat 10 minute pentru aromatizare.
Să dea boala, vă zic cu mâna încleştată pe vârfu’ la limbă: multe am mâncat la viaţa mea, da’ asta s-a apropiat puternic de pole position!
Hai, să ne fie de bine, zic!
Datorii: Vania, Teo Negură, Gabriela Elena, Noapte bună copii, Cristian Dima, Codilian.
114 Comments
[…] Cămilă ALM înăbuşită-n teracotă Sun Nov 28, 2010 0:05 am Am stat azi un piculeţ pe-un gând şi m-a lovit revelaţia cum că demulticel nu v-am mai reţinut la papilă. Cum gândul ăsta s-a împiedicat de un altul în care se afla şi carnea de cămilă, am făcut o medie şi m-am trezit în drum către piaţă. Am luat minunăţii gustative şi olfactive şi am […] […]
Bre , vaz ca nu tz’a fost mila de camila ! Ma faci sa ma fac bucatar ! Da’ de unde camila, a?
[…] masă rustică şi două băncuţe pe vremea aceea), în fund, aşteptând să ne aşezăm şi noi la masă. În seara despre care vreau să povestesc, pregătisem nişte aripioare crocante la ceaun, pe care […]
🙁
Nu, nu, nu… 😥 Spune-mi ca nu e adevarat 😥
Ma faci sa imi doresc sa am o camila in cotet in loc de porc!
bre Adi, camila ca si camila, o inlocuiesc cu vita, daca tot ai zis ca e pa aproape, da ce drac fac cu condimentele alea si ..bame. ca io in Jibou nu dau de asa ceva nici in vis
Mishulake,
Poate nu-ţi vin să crezi, bre, da’ se pot face comenzi pe net. 🙂
Cum ziceam, la noi tot vita-i cămila noastră.:D
Ana,
Nu, nu, nu! P-aia din poză n-am văzut-o la ăştia în vitrină. 🙂
Zaqk,
Bre, nici o cămilă nu-i ca porcu’, să fim serioşi! 😀 El e tătuţu’ nostru papilar! 😆
Codilian,
Codimente se găsesc la magazinele arăbeşti, tată, iar bame ori iei la conservă, ori de printr-un Carrefour, că ăştia aduc legume d-astea mai străine de noi. 🙂
No asta arata ca o tochitura de-a noastra 😀
Materialu’ era camila sau dromader? 😛
Aşa e, bre, da’ la momentu’ preparării n-am găsit cuvântul! 😆
Aicea-s numa’ cămile-dromaderi. 😛
Ştii bancul cu cămila? 😛 Este în antiteză totală cu ce prezentaşi matale p-aci? Apropo, la domiciliu livrezi bunătăţi d-astea? Să-ţi dau adresa? 😀
Scuze, după “p-aci”, nu trebuie semnul întrebării. Deloc, dar na… mi-a scăpat! 🙂
[…] Lisandru, Gabi123, Supravieţuitor, Adele Onete, Gabriela Elena, Tanya, Onu, Theodora Marinescu, Adrian Voicu, Carmen Negoiţă, Elisa, Vania şi […]
Adela,
Ăla era cămiloi, da? 🙂 Şi nu ne împiedicăm noi de-un semn de întrebare. 😀
Trebe să mă dezvolt un pic pentru livrări acasă. Momentan onorez comenzile prestând la domiciliu cu materialul clientului. 😆
De unde stii matale ca era camiloi? Sau facusi si o omleta pe langa tochitura asta? :))
Bun, acuma pentru mine nu e porc mai bun ca puiul, asa ca guitatorul din cotet are toate sansele sa prinda anul nou!
Iuzărescul,
Bre, ziceam de banc, nu de ce fuse în tingire. 😀
Da’ ştii că ai dreptate? Oare ce boala am mâncat? 😆
Adrian, în bancul meu – ăla cu storsul coşurilor – era cămilă. 😀 Cât priveşte “materialul clientului”, ăştia la Obor nu au adus încă hălci de cămilă. Şi, cică, acum în România, la modă este carnea de struţ. Ei, ai vreo reţetă cu struţ? 😛
Zaqk,
Da, bre, mai du-l pe la sală, să fie muşchiu’ fraged. 😀
N-au bagat carne de dromader la obor dar si-au pus firma pe cladirea noua…..numai ca firma au pus-o pe peretele dinspre hala veche, s-o vada sobolanii probabil, n-au pus-o spre bulevard 😀
Adela,
He-he! Credeam că zici de ăla cu cărămizile. 😀
Au terminat Obor Reloaded? Că era mare iureş p-acolo într-o vreme.
Deci, am păpat şi struţ. Am luat de prin Carrefour, cred, nişte frigărui. Da, aveau gust de struţ. 😆
Iuzărete,
Ce rapid eşti, tătuţule! 😀
Care dracu’ e clădirea nouă? Să nu-mi zici că e subterană. 😀
Nu bre, au construit-o pe locul fostei piete, spre Ziduri Mosi, dar cred ca ai de o construira erau ghei ca au facut-o pe invers, cu fata spre hala veche, nu spre bulevard 😀
Si da sunt rapid ca sunt statut de vreo saptamana 😀 M-a taiat o tanti pe burta si doua saptamani n-am voie la de-alea erotoase, cica cel mult cu limba 😀
Drace! Trebe să vază şi ochii mei Caracalu’ de la Obor. 😆
Bre, ţ-ai făcut liposupţiune, d-aia? Sau te-a tăiat tanti cea personală că n-ai fost cuminte? 😆
Oricum, mă bucur că eşti viu. 😀
Pai matale nu stii ca brailencele’s iuti la manie?.. imediat te testeaza cu custura 😀
Am fost si p-aice, sa vaz ce-ai vazut cu ochii personali. Interesant !
http://adrianvoicu.ro/galerie-foto/
Adrian, eu nu-l ştiu pe ăla cu cărămizile. Facem schimb? 😀 Cât priveşte Oborul, habar nu am. Dar văd că, deja, ai primit informaţiile actualizate. 🙂
Iuzăreanul,
Bre, bine că ţi-a mai lăsat ceva, să nu te faci de ruşine. 😀
Adela,
Deci, mergea un beduin cu cămiloiu’ prin deşert şi, la un moment dat, i se taie cămiloiului de umblat şi nu mai vrea să răspundă la comenzi. Întâmplător, în apropiere se afla un Service de cămile aşa că beduinu’, cu chiu şi mare vai, îşi duce cămiloiu’ la service.
“Ce broblem?”, îl întrebă mecanicul de cămile. “Măi”, face beduinu’ nostru, “al dracu’ cămiloi, nu mai vrea galob, măi, numa’ trab!” “Ştiu eu ce are, măi!”, zise mecanicul. “Suie-l be rambă!”
Ia beduinu’ cămiloiu’ de căpăstru şi-l suie pe rampă. Mecanicul culege două cărămizi de p-o tejghea, se duce sub cămiloi şi, pac!, îl izbeşte cu cărămizile în coaie. Vruuum!, într-o clipită cămiloiu’ a dispare în deşert într-un nor de praf.
“Măi, ce-ai făcut, măi? Eu cum îl mai brind?”, se tânguia beduinul.
“Suie-te pe rambă!”, făcu mecanicul cu cărămizile către el.
mai mai sa-mi curga balele pe tastatura…
Hai, mersi frumos! Ptiu! Iote, că şi mie! 😀
Bun. Şi, acum, schimbul. Dar, te avertizez, e cam scârbos, păcat de teracota ta! 🙂
În deşert, unul rămâne fără mâncare. Şi merge şi merge şi foamea îl chinuia din ce în ce mai tare, încât ajunge omul să-i danseze numai tăvi cu fripturi, munţi de mâncăruri prin faţă, până când, la un moment dat, se loveşte de un munte de untură. Se freacă la ochi, atinge, vede că e real, se apucă şi înfulecă. Prinde puteri, merge mai departe. Mai încolo, încă unul. Mănâncă din nou, porneşte mai departe, mai dă de unul şi tot aşa, până când, la un moment dat se loveşte de o cămilă. Care-şi storcea un coş. 😛
He-he! Am făcut destulă armată, bre! Nu mă sperii dintr-atâta! 😀
Cămilă încă n-am mîncat, numai cangur(cu mămăligă). Dar şamoul ăsta în teracotă arată trebien.
Mnoah dara, am fo’ si p’in galeria cu foto s-am vaz’t ce-ai vaz’t cu ochii personali. Frumos,interesant,inedit.Multumesc.
Toate ale bune !
Lucia Verona,
Din varianta cu marsupiale n-am încercat decât mămăliga. 😀
Da, am devenit fan teracota! 🙂
Mishulake,
Mulţam fain, bre! Să-ţi fie de bine! 🙂
Te pupez şi numa’ bine să ai! 🙂
Doamne, apara! Te spun popii c-ai mancat camila!
Ce dracu gust are?
Ca sa ma faca sa mananc gogomarle de mare, a trebuit sa ma imbete intai. Ca sa bag camila, cred ca trebuie sa-mi spele creierul, partea responsabila cu amintiri!
La ”chestii de mare” subscriu și eu cu un mare ”Niet!”. Da’ asta e ca vaca, bre, numa’ că nu are coarne, ci cocoașă. 😀
Mishulake,
Unul din mesaje ajunse la spam, bre! Da’ te-am recuperat. 🙂
Da, bre, perfect de acord cu tine! Nici eu nu ziceam ca merge cu tuica, mai bine cu Elimination! :))))
Subscriu la parerea Lectaritei! Spurcasi teracota! 😀
“De gustibus non est disputandum”, au zis romanii acum mii de ani când au încercat cămila în locu’ vacii. Aveau dreptate! 😀
Multzam de recuperare !Creca erea ala cu lincku’ din propria-ti ograda, da’ am reformulat. Deci si prin urmare: Toate cele bune ! Si astept alte relevari de revelatii (!).
Aia era, bre! 🙂
Să fii sănătos şi să mai poposeşti p-aci, cu sau fără revelaţii din partea-mi. 🙂
Nu te lași deloc, bre!
Uitași de manechinul din vitrină? =))
[…] să reluăm bunul obicei al recomandărilor prietenești. Azi vă invit la Neliniștitu, la masă, că oricum e la cură de slăbire, așa că trebuia jutat să golească teracota aia de […]
Nu e pentru mine, bre! E pentru cine se nimereşte. Acuma, dacă m-am nimerit p-acolo, ce să fac? 😆
mamaaaaa,ce mi-ai facut!!! arata beton, eu-s curioasa sa incerc orice lighioana.
la bancuri am crezut ca vorbiti de ala cu folosirea camilei in grupul de barbati statuti 😀