Bomba cu potol – Răţoi unguresc umplut cu orez neaoş
În urma numeroaselor solicitări primite, în scris şi verbal, de la fani şi colaboratori externi sau internaţionali, o să vă dezvălui o reţetă delicioasă şi intempestivă în manifestarea ei practică.
Am procurat una bucată răţoi eviscerat, la pungă, producţie ungurească, bun, gras, proaspăt, 2 kile trei sute, 35 RONI. L-am botezat Fekete, direct în apa de la chiuvetă, apoi l-am trecut la epilat definitiv deasupra flăcării de aragaz. De gras ce era, se scurgea adipoşenia pe faţa agregatului cu ochiuri, da’ ai dracu’ tulei tot nu se pârleau. Parcă o hrăniseră ungureii cu sticlă şi-şi trăsese pene din fibră optică, al boalii măcănitor! Am întrerupt acţiunea cu pârlitul, pentru că riscam să-l coc şi nu mai avea rost să-l vâr la cuptor.
Premergător cu vreo 30 de minuţi momentului pârlirii, aruncasem prin atmosferă cu acorduri Suicidal Tendencies, concomitent cu scufundarea a vreo juma de kil de orez prefiert într-un castron cu apă, să se lase mai moale la bob. Acuma sosise momentul scurgerii boabelor de apă şi amestecarea cu puţin ulei de măsline + condiment „Kamis” pentru pilaf, o nebunie olfactivă, credeţi-mă! Pentru cine iubeşte mâncarea indiană, aflaţi că d-acolo e aroma asta.
M-am întors cu atenţia către Fekete cel crăcit şi despuiat parţial de penele de fibră optică şi am început să-l trag pe şale, copane şi aripi cu ulei de măsline, apoi i-am aplicat acelaşi proces şi pe dinăuntru. L-am lăsat să se odihnească vreo două minute, apoi l-am presărat cu condimente pentru pui (tot la plic). După ce l-am dezmierdat bine, cu o lingură de lemn am început să-l îndop cu orez. Dat fiind faptul că raţoanele au nişte gâtleje proeminente, iar unguraşii mi-au lăsat ditamai prepuţu’ de 10 cm, l-am înnodat pentru a nu permite orezului să iasă. Târtiţa + nişte falduri de piele de pe lângă buci le-am prins cu scobitori şi astfel am închis orezul în sinea răţoiului întru înăbuşire şi căpătare de gust divin. Apoi, i-am oferit lui Fekete bilet la clasa I pe grătarul cuptorului, având o tavă cu apă sub el, ca să nu fac cuptorul să arate ca după erupţie vulcanică.
După o oră şi ceva, pe când îmi masam amigdala cu un cocktail meseriaş (rom mauriţian, gheaţă pisată, sirop de mentă, lămâie), o bufnitură scurtă m-a făcut să realizez că Fekete era gata. Gata de strâns de prin cuptor, pentru că explodase. Când am scos grătarul mi s-a înfăţişat abominabilul: parcă Alien 1, 2, 3 şi 4 ieşiseră din păsăroiu’ unguristic, aşa era de despicat! Orgoliosul orez românesc nu a mai suportat îmbrăţişarea cărnii maghiare şi s-a revoltat într-o finală bufnitură culinară.
M-am mângâiat cu faptul că mirosea al naibii de bine. Ce-a mai rămas din orez şi răţoi a fost extrem de bun şi de fraged, dar, măi, fraţi şi surori, pielea aia crocantă, aurie şi franjurită de explozie a fost un deliciu divin, parol! Atâta doar că mi-a luat ceva timp s-o reconstitui de prin interiorul aragazului, he-he!
49 Comments
gata,mi-am luat flinta din cui si am plecat prin puste sa vanez un ratoi. o sa-l umplu cu de-a sila si o sa-l parlesc cu sudura oxiacetilenica. mama, ce desteapta sunt pentru o bibliotecara care se duce la serviciu mai mult dezbracata!!! stau sa ma gandesc daca pot sa zic pe blog de unde a ciupit-o un ratoi pe baba de vizavi de mine. ai dreptul la 3 incercari ca sa ghicesti, si iti dau repere: baba statea in cur pe buturuga si a chemat ratoiul sa-i dea de mancare. si statea baba cracanata. si la tara babele nu poarta chiloti. ai ghicit!
Mai Adriane mai stiam eu ca esti mare glumet mai da acuma chiar m-ai facut sa rad cu lacrimi.daca e reala chestia.api nu stiu ce sa cred, ca la experienta ta in ale bucatariei nu ai stiut atat lucru ca orezul se umfla. mai o dau si eu in baracu mancarea dar de obicei la condimentari. Adica stii tu ori e prea prea ori nu e.da mai nou mai bine fac sa nu fie de ajuns ca de condimentat mai pot da de scos stii tu vorba nema tata.
Niște poze nu făceai și tu ! 😀
Fir’ar sa fie de treaba! Stiam eu ca trebuia sa-ti citesc postarea inainte de a pleca la dentist (mi-a scos doua masele)… acu’ mor de foame, de pofta si de doru’ ratoiului tau! Ma duc sa beau un ceai neindulcit si sa visez la rate zburatoare. Da’ maine, maine e o noua zi! Sa vezi ospat! 😀
E clar, ungurii sunt de vină!
Când am citit cât orez ai pus deja mi-am imaginat ce vulcan va revărsa boabele peste toate ungherele cuptorului.
Bunătatea aceea aurie cu gust de simţi că mori de plăcere, cu mult colesterol arată bine în descriere, dar şi mai bine după ce tu ai pus-o la loc de cinste ca să-i simţi aroma.
Felicitări bucătarului şef!
Mi-ai facut o pofta…
tortionaruleeeeeee!!
p.s. descrieri ale imaginarului culinar atat de savuroase am mai citit doar la Radu Anton Roman. Chapeau, maestre. 🙂
Lecteriţa,
M-ai dus cu gândul taman la Mărgineanu: “Iar poola cea mai de soi/E ca capu’ de răţoi”.
Perverse babe avem prin Nehoiu, să dea boala, maică! 😆
Cody,
Tătuţule, io le nimeresc gustoase că am trei mari calităţi: miros, văz, fler, simţu’ proporţiilor, modestie.
Au ieşit mai multe, înseamnă că, în mare parte, am dreptate. 😀
Vaxxilian,
He-he! Nu-mi prea îmi ies pozele din poziţia aia. 🙂
Noapte Iguanei Ştirbe,
Nu-ţi trebe măsele pentru preparatele astea. Se topesc chiar înainte de a atinge fundul gurii. 😀
Lucia,
M-am riscat, pentru că românii nu scot raţe de halit, doar d-alea de politică. 🙂
Geanina,
Săru’ mâna!
Am ocolit partea cu colesterol de la pieliţă. 🙂
Dracu’ a ştiut că orezu’ românesc e aşa de viril şi i se scoală bobu’n răţoi? 😆
Bucătaru’ Maniac,
Maestre, mă onorezi desăvârşit! Dacă reţeta mea îţi face poftă, înseamnă că trebe să mă gândesc la o emisiune teve. 😆
Brightie,
Aşa-i că-i bun şi l-ai văzut în faţa ochilor?
Mulţam mult! Fain compliment mi-ai făcut!
N-am citit decat jumate…pai, unde-i poza???????
Revin.
Am ajuns la cocktail-ul meseriaş…UNDE-I POZA?????
Revin!
Am citit tot articolul…ma duc sa mananc …mi s-o facut o fooooameeee!
REVIN! 😀 😀 😀
M-ai dat gata cu expresia “orez viril”.
Vezi ce grozavie s-a intamplat? De ce amesteci ungurul cu romanul? Chiar n-ai gasit un ratoi aborigen???
Ratoiul tau m a…emotionat.Sorry,eu mi’s mai sus!
Meşteru’ Curios de Trei Ori,
N-am, bre, poze, că m-am pierdut cu firea în evenimente. 😀
Să-ţi fie de bine!
Geanina,
Aşa era, parol! Când a dat de cărniţă de răţoi, s-a lungit şi s-a umflat. 😆
Doamna cu Poşetele Anonime,
Io sunt fan unguraşi, c-o fi răţoi, sau alte haleuri gata preparate, da’ mai ales unguroaice. 😀
Multumesc 😀 am mancat o friptura, vorba lu’ Bula, doua cani! 😀
ei, acum pot sa spun….nu intamplator a explodat, ratoiul…firea, dom’ne, firea!
Vrânceanu Firea? A boalii, nu mă gândisem… 😀
Auzi da’ orezu era neaos? Io cred ca nu, atatea boabe pe peretii cuptorului…altundeva ma duce cu gandul…
Neaoş, bre, românesc, parol! Era de soi, s-a făcut bobu’ ca măslina! 😀
Adita mami,inseamna a stai bine cu inima.Carnea de rata e gustoasa dar e grea pt organism.Postarea matale tine de foame zau.
Săru’ mâna, Mami Nineta!
Aşa e, stau bine cu inima. Dacă vedeaţi desfăşurarea răţoiului prin cuptor… 😆
Ar fi bine dacă toate postările mele ar ţine de foame. 😀
Pai, asta-i comparatie???Bre, noi avem um…nuca! 😀
He-he! Am văzut ce grădină frumoasă ai, te cred. 🙂
Io cred ca tu intentionat ai explodat puyu, ca era unuguresc :))
A fost un răţoi nervos, s-a umflat orezu-n el! 🙂
daca-i adevarat ca “e ceva putred în Danemarca”, pai, in Buzau totul e really fucked up !. Si n-am sa va rog sa-mi scuzati … franceza. Da’ explic; mai ales pentru cunoscatori.
Mergand spre Siriu nu ploua. In Nehoiu a plouat. Apoi a stat. N-am reusit sa o localizam pe dr. Lecter nici im “alimentara”, nici in agentia Loto (cum dreaku sa mergi pana la Nehoiu si sa nu joci macar un belet? he,he,he) iar Nelinistitu nu era nici pe terasa, la bere, langa partid,la PNL si nici la biserica. Mai are rost sa zic ca n-am ginit nici un sants ?
Dupa aia a fost tot fain si bine.
Si-atunci, unde-i futingu’, bre ?
Pai, e. Cum sa nu fie.
In primul rand ca la intoarcere Nehoiu se vedea in ceata chiar si cu stergatoarele la super maxim (deci dr. Lecter poate fi crezuta pe cuvant) din cauza furiei cu care turna barbosu’ ploi si fulgere.
In al doilea rand, nu cred ca exista oras in draga noastra tzharisoara care sa fie mai imputzit / infect/ cretin (ne) asfaltat; poligonurile pentru tancuri sunt mici copii asa ca, imaginati-va un joyride pe gauri acoperite cu apa
In al treliea rand, cel putin duminica care a trecut, au pus capcane la iesirea din oras spre Braila-Galati. Se revarsasera canalele sub pod, toata lumea admira lacul de acumulare imposibil de trecut pe roti asa ca, (futu-i Buzãul !) da-i ture frate. Pana gasesti alta iesire din capcana
Si inchei.
Explozia e mai mult decat fireasca. Mie mi s-a parut chiar decenta si ciudat era sa nu se fi intamplat cata vreme comiti antiteze intre orez alb-alb si bozgoru de Fekete care, in traducere libera ori literara, tot “negru” inseamna.
Deci…. da
🙂
Bre, musai trebe să încerci Nehoiu când se întrunesc trei factori decisivi întru amintire şi pomenire: să fie vreme mişto, să fie Lecteriţa pe felie, la biblio, iar subsemnatu’ să fie şi el prin preajmă. Că nu te mai dai dus, parolea de colea-şa! 😀
Qzda mã-sii, macar de-am fi castigat pe beletul ala de loto jucat loco. Frijeam o troitsa si le cumparam si-o motopompa la aia de la Isu Buzau. Asa, vroba ta, n-am decat sa astept si sa sper 🙂
p.s.; de de fain ii fain. Si-acolo si mai la deal. Si-s si drumuri bune-bune
Joacă la Loto Loco şi ia-ţi o căsuţă pe malu’ lacului, la Siriu. Şi poţi să zici că te-ai asigurat pe viaţa asta. 🙂
Bre, Nelinistitu’, hai ca deja te alintsi.
Pentru niste resturi de ratza explodata cu ceva orez (fie el chiar si calitatea I) ti-am facut, deja, mai mult promo decat costa intreaga bubuitura din cuptor.
Si pentru ca mi-esti simpatic si pentru ca aveti biblio (tecarã) plina de voiosie si nu in ultimul rand pentru ca ce-i frumos ii place si la shefu’ cu tunetele si fulgerele. Da’ zau, ajunge. 🙂
Lasa-ma sa nazuiesc la ceva mai inalt daca tot bagam beletu’ in computer. Da ?
🙂
Bine, poţi să-ţi cumperi o insulă pe lac şi să-ţi faci casa acolo! 😆
Sau, vorba Lecteriţei, aştepţi să vină gârla mare, şi-ţi tragi o lacustră. 😀
Va dadurati la imobiliare…pe praful beletului nejucat? 😀 😀 😀
Manole, nu chiar, ai vazut ca se rezolva si cu o gàrlã (mai) mare
Nelinistitu’, touche. Jos basca, bre ! 🙂
Wolfu’ e de vină, el umblă prin zona aia. Eu n-am mai fost de ceva vreme. 😀
Bine, Bine am vazut ca doar la dimensiune, nu v-ati inteles! 😀
Of, of, of, ce mă poţi provoca, da’ mă ştii, de-acum. Sunt gentelmen, ce… să mai zic! 😀
Bine ai venit! 🙂
Asta a fost şi concluziunea mea. Rămâne s-o pun de experimente şi prin Ungaria, să văd dacă e de la aer. 😀
Mulţam fain de curiozităţi de prin bucătăria-mi! 😀
Multumesc.
Placerea e de partea mea, chiar miroase bine in bucatarie la tine, sa tot sa zabovesti….:)
Aşa să ne-ajute Dumnezeu şi în continuare. Săru’ mâna! 🙂