Posted by Neliniştitu' on 5 September 2009 in
Papila inovatoare |
∞
Pe la ora menţionată mai sus, da’ noaptea, aşa, mi-am adus aminte de drumul de la serviciu către casă, unde remarcasem că se deschisese o, ce putea altceva decât o… şaormărieee! Evident, m-a lovit o foame ca-n pârnaie!
Am dat fuguţa în bucătărie şi am luat la studiat topografia frigiderului. Şi, ce credeţi că am descoperit de-a dreptul stingheră şi total nudă? Niscaiva cărniţă de puuui…
În timp ce Metallica-mi dădea cu waţi vânoşi în camera de-alături (da’ nu pre tari, că se scoală insensibilii de dorm la ore d-astea, he-he!), am pus carnea de pui la fiert cu puţină sare, o ceapă şi olecuţică de Vegeta. Am lăsat-o aşa vreun sfert de oră, am piperat-o un pic, am dres-o la aromă cu o idee de boia iute, apoi, manual, am făcut-o fâşiuţe şi am aruncat-o pe grătaru’ de fontă. Ca să nu o înghită scrumu’ imediat, am domolit focul sub fontă la minim. He-he! Juma’ din câinii cartierului băleau la geamu’ meu, iar cetăţenimea începuse a se mişca prin case de aromele evadate pe geamul bucătăriei mele.
Am uitat să vă zic că, în timpul cât carnea se scălda în jacuzzi cu ceapă şi Vegeta, pe tigaia de fontă am fript câteva felii subţiri de pâine, că lipii n-aveam de un’ să iau.
Eh! Acu’ aveam două variante: ori să adaug usturoi zdrobit peste carne, ori să mângâi pâinea prăjită cu nişte căţei mătrăşiţi. Am ales o a treia variantă, anume, cât a fost carnea fierbinte, am acoperit-o cu un castron, de jur-împrejurul ei având căţeii de usturoi în configuraţie de rondele. Astfel. căţeii măcelăriţi vor împărţi cu dărnicie aroma, ba chiar vor atribui şi un pic de gust şi pâinicii, şi cărniţei. Dar va fi ceva de fineţe, aşa…
Hai, că fu rapid şi gustos! Poftă mare!
Pe la ora menţionată mai sus, da’ noaptea, aşa, mi-am adus aminte de drumul de la serviciu către casă, unde remarcasem că se deschisese o, ce putea altceva decât o… şaormărieee! Evident, m-a lovit o foame ca-n pârnaie!
Am dat fuguţa în bucătărie şi am luat la studiat topografia frigiderului. Şi, ce credeţi că am descoperit de-a dreptul stingheră şi total nudă? Niscaiva cărniţă de puuui…
În timp ce Metallica-mi dădea cu waţi vânoşi în camera de-alături (da’ nu pre tari, că se scoală insensibilii de dorm la ore d-astea, he-he!), am pus carnea de pui la fiert cu puţină sare, o ceapă şi olecuţică de Vegeta. Am lăsat-o aşa vreun sfert de oră, am piperat-o un pic, am dres-o la aromă cu o idee de boia iute, apoi, manual, am făcut-o fâşiuţe şi am aruncat-o pe grătaru’ de fontă. Ca să nu o înghită scrumu’ imediat, am domolit focul sub fontă la minim. Juma’ din câinii cartierului băleau la geamu’ meu, iar cetăţenimea începuse a se mişca prin case, mânată nocturn de aromele evadate pe geamul bucătăriei mele.
Am uitat să vă zic că, în timpul cât carnea se scălda în jacuzzi cu ceapă şi Vegeta, pe tigaia de fontă am fript câteva felii subţiri de pâine, că lipii n-aveam de un’ să iau.
Eh! Acu’ aveam două variante: ori să adaug usturoi zdrobit peste carne, ori să mângâi pâinea prăjită cu nişte căţei mătrăşiţi. Am ales o a treia variantă, anume, cât a fost carnea fierbinte, am acoperit-o cu un castron, de jur-împrejurul ei având căţeii de usturoi în configuraţie de rondele. Astfel. căţeii măcelăriţi vor împărţi cu dărnicie aroma, ba chiar vor atribui şi un pic de gust şi pâinicii, şi cărniţei. Dar va fi ceva de fineţe, aşa…
Hai, că fu rapid şi gustos! Poftă mare!
Tags: acasă, bucătărie, fun, reţete cu personalitate
83 Comments
Vorba Maiei…d-astea virtuale sa manci tu! 😛
Nu, io mănânc pe bune, he-he! 😀
Io nu stiu cum poa’sa fie vreodata usturoiu’ ceva de finete. Da’ tind sa te cred ca ce’am mancat eu astazi a fost pur si simplu de prost gust.
Poa’ să fie de fineţe în sens metaforic. 😀
A, stai, ca la mine acuma s’a incarcat toata poza! As putea spune, dupa cum arata, ca e mai degraba de’o finete metafizica la cum l’ai taiat.
So, nu e tăiat, e smuls, ceea ce i-a conferit un minunat gust manual. 😀
bre omule pa tine vad ca mai tot timpul te apuca focul creatiei la ore mici din noapte, o fi ceva metafizic ori sunt deranjati ceva neuroni prin capsorul ala al tau, posibila explicatie ar fi serviciul tau cu schimbarea fusului orar cum altii-si schimba ciorapii
Io mi-am pus deja bulion din plin, putin piper si niscai crastaveti murati de-mi trosnesc falcile virtuale 😀
Cody,
Te-ai prins cu fusul orar. 😀
În Rahova-i altu’. 😀
Aşa, aşa, că şi io băleam la îngheţata lu’ fi-tu! 😆
Multumim pentru imaginea farfuriei! Ca de cand ai produs minunatia…banuiesc ca s-a facut si digestia si ai spalat si farfuria! 😀
Dragutul de tine…ce te-ai mai chinuit! 😛
Apăi, na! Nu aşteptam să se trezească toată lumea, la ora doişpe! 😆
Nah, asa-i cand mananci usturoi la doo, nu mai poti sa dormi pan’ la doispe! 😛
Ştii tu ceva, he-he! Eşti păţit! 😀
mai intre fosta locatie si rahova e doar schimbare de imagine, dar ma rog, daca tu vrei si tii neaparat sa ne convingi ca e si diferenta de fus orar fie ca tine
Nu e vorba de convins, ci de realitate. Ia mai întreabă-l pe Van Ghellye. 😀
Codeus, are dreptate Nelinistitu’, asa e, da’ e ca la Radio Erevan:
Da, e adevarat ca in Rahova e alt fus orar, cu un mic amendament…inapoi, nu inainte ! 😛
Şi versiunea corectă:
– E-adevărat că-n Rahova…
– Da! 😀
Ai mah Nelinistitule ce boalii cum zici tu?! Dat fiind ora de-a dreptu’ matinala, ce zic astia de tarzie, nu stiu sa numere, trebuia sa o stropshashti cu ceva vin, si ast’fel se accentuau din plin si mirosu’ si fumu’ si nu in cele din urma gustu’. 🙂 🙂 🙂
Dom’le, io de cînd am aterizat pe bloaga ta am mai pus ceva kile pe mine. Las-o naibii mai uşor cu haleala asta în miez de noapte, că mă inspiri şi pe mine.
Da’ şaorma asta adormită e de mare caracter.
😀
Bre, degaba…Voicu crec ca doarme! 😀
Abia acum l-or lasat arsurile de la usturoi! 😀 😀 😀
Nelinistitule, variana cealalta e cu …somnul de frumusete! 😀 😀 😀
sa crezi tu ca mai am rabdare sa stau cu capacul pe arhitectura compozitiei! o mananc instant. ma bucur ca gasesc undeva retete pentru noctambuli bulimici
Ai o papila inovatoare de mare finete !:)
Maia,
Atuncea, nu-i mai ziceam şaorma, iar eu mă trezeam abia acuma. 😀
Alphadog,
Mulţam fain de aprecieri, tătuţule! 😀
Să ştii că mai am! 😆
Meşteru’,
Bre, ai greşit intenţionat la aia cu somnu’ (“de” în loc de “cu o”), aşa-i? 😀
Lecteriţa,
Io aveam ceva timp până spre dimineaţă, d-aia am mai zăbovit cu “arhitecuri”, he-he!
Bucătaru’ Maniacu’,
Bre, mulţumesc frumos, eşti prea bun cu aprecierea modestului meu preparat. 😀
Bre, daca vrei matale, n-am nimic impotriva! Desi… la varsta ta…cu o frumusete…nu prea dormi,n-ai timp sa faci saorma, sa nu mai vorbim de inabusit…”arhitecturi” cu iz de usturoi…si ala de pe margine! 😀 😛
io tat pe a mea raman ca schimbasi cartierul nu si tara,adica imaginea nu si ora
Meşterescu,
Ce le ştii matale ca un om mare, să dea boala! 😀
Adevărul e la mijloc, mai mereu… 😀
Cody,
Tătuţule, dinspre mine, rămâi cât vrei cu a matale, da’, să ştii, uneori mai şi glumesc. 😆
Bre, e ca la 6 din 49…cateodata le mai si nimeresc! E adevarat ca intotdeauna pe cele cu o saptamana mai inainte…
Hai, ca uite iti dau eu varianta optima…” de frumusete pentru recuperare” , e bine? 😀
Ce faci, omule? Te-ai mutat in rozime? Despre bucatarie, n-ai povestit nimic desi vad ca esti “… maestre!”.
Meşteru’,
E parfe-compoze! Oricum ai da-o, tot la frumuseţe ajungi, nu? Şi dacă nu prin exerciţiu, atunci prin ce? 😀
GS,
O-hoooo, ce mai freamăt, ce mai zbucium, ce minune… Soaie lesbien, domnu’!
Da, bre, mă mutai, în puii mei. Am mai ascuns din roz, deci e mai ochei acuma. Bucătăria şi baia sunt petele de culoare: au fost lăsate albe! 😀
Nenea, daca aveai umpic de iaurt il frecai cu usturoiu ala (pisat) si cu oleac’ de sare, ungeai dup-aia painea cu compozitia in cauza si… valea pe gat 😀
ai nimerit intr-o casa roooozzzz? da ce, e casuta din hansel si gretel? ce cuuuul! lasa-ma sa ma destrabalez cu imaginatia! ai o inima uriasa din rigips pe tavan! si vizorul de la usa e incastrat intr-un detaliu tot in forma de inimioara! ce le ghicesc!
Hmmmm… Bunăciune ! Obişnuiam , cînd nu umblam la fineţuri culinare şi fără colesteroale fiind, deci în vremi demult apuse, să frec cu obidă un căţel de usturoi pe feliile de pîine prăjite în untură de porc din aceea buuunăăăă…
gatiti numai pe muzica, maestre?
auzi taticu? vezi ca mi-a infipt madalina cutitu’n inima! cum adica gatesti numa’ pe muzica? eu trebe sa fac asta. ce, tu esti lecter? tu esti za restless.
Dr Lecter, care nu te-am asasinat, care cuminte la mine, care, io? niciodata!
Care este, toti stati in sectorul 5?
Dr. Lecter, da’ capacul de la buda? Ha…si pe sortuletul de bucatarie, cu sa nu, cate doo! 😀 😀 😀
Sictirel,
Bre, ştiu asta cu iaurtu’ de la arăbei, da’ nu pot exagera cu usturoiu’ din motive stomacale. 🙂
Lecteriţa,
Uea-aaaa-ââââ-aaaa! Doamne fereşte de ce ziseşi! Câh, câh, de trei ori câh!
Ce boala, bre, ai cu mine în prag de somn? 😀
PS: Lecter nu asculta metalifere grele şi foarte grele.
Mădă,
Nu-s maestru, da-mi place foarte tare să am o muzică dragă în urechi. 🙂
Matilda,
Pfaa, ce chestie beton de “dietetică2…
Hai, că m-am înecat cu salivă! 😀
Meşterescu,
Nu stăm, bre, da’ ştii că lucrurile bune se iau de la unu’ la altu’. 🙂
Imi place blogul tau… gastronomic. 🙂
Bunătăţile preparate de tine nu ştiu cum sunt, că nu le-am gustat, dar de arătat, arată… o nebunie… iar modul în care ne transmiţi modul de preparare mă încântă mereu… parcă mă trimiţi într-o lume a poveştilor culinare… bravos, bucătare!