Bârfa la domiciliu şi efectele neaşteptate
Acu’ vreo două săptămâni, când era frumos p-afară, eram pe la ai mei, la Nehoiu, şi cum stăteam şi mă uitam cum creşte muguru’ pe zarzăr şi ciripeşte vrăbiuţa prin pruni, mă cuprinse un gând să-i produc o vizită la domiciliu lui Greierică. La mobil nu răspundea, fixul suna ocupat, aşa că m-am dus direct la el la poartă. “Hiu-hiu-hiu!”, face la mine Javroche, pechinezul de-l ţine Greierică pe post de alarmă. “Zât, d-aci, arătare, ‘te-n genă să te fut! Unde-i ăla de-ţi face toaleta?”, îi zic eu lui Javroche. “Hiu-hiu!”, îmi răspunde el “castrato”. Mi se agaţă de pantaloni, îl ignor şi mă duc în spate, unde-şi avea stăpânul lui coteţul de recreere reprezentat de bucătăria de vreme caldă.
“Nu, mami, lasă că vin io, o dregem! Da, da! Sigur!”, se auzea pretenarul meu dinăuntru. Vorbea cu şefa de la el de la firmă, care-i devenise gagică după vreo două săptămâni de la angajare. Evenimentul se produsese în urmă cu aproape un an, prin vară, şi mă bucurasem pentru el. Tipa era de prin Constanţa sau Tecuci, ori se născuse pe undeva din astea două şi trăise în ălălalt, nu mai ştiu. Era bunuţă fizic, avea casă pe deal, cu livadă de meri şi pruni, banu’ cât casa, mai mare ca el cu vreo opt primăveri, plus alte calităţi pe care Greierică nu le intuise la momentul premergător intromisionării în patul ei. Cea mai grea calitate a madamei era că făcea o instrucţie cu Greierică de-i accelera chelia, era ăsta turbat, nu ştia pe unde să dispară şi, de vreo trei luni, căuta soluţii să scape de ea. “Bă”, îmi zicea el într-un răstimp când scăpase de sub supraveghere, “mă simt ca la BeDeu (BD – Batalion Disciplinar, adică), să dea boala! Nu pot să fac stânga sau dreapta fără să ştie ea, mă culc, mă scol, mă aia, mă ailaltă, numa’ după cum vrea ea, nu mai pot, mă erodează fizic şi mental! Serviciu-i bun, na, mai ales pe vremea asta, banii-s frumuşei, da’ caut o soluţie să-i dau papucii, că mor de tânăr, dă-o drecu’ de treabă!”
Aşa, şi cum spuneam, mă pregăteam să intru pe uşă, când Javroche face o mişcare de încurcare, mă împiedic de el şi buf!, năvălesc cu toate kilele personale peste conversaţia lu’ Greierică. Pechinezul a urmat mişcarea pantalonului de care era agăţat, a făcut o tumbă veselă şi a aterizat neanuţat taman în capul pretenarului meu. Ăsta, surprins total şi ireversibil, a scos un “Ueaaa!” sănătos, a aruncat receptorul cât colo şi s-a răsturnat cu scaun cu tot. “Ce pizda mă-tii intri, bă, aşa? Nu te-a învăţat mă-ta cum să intri în case boiereşti?”, se răsti Greierică scuipându-şi în sân şi adunându-şi fizicul pe canapea. “Fi-ţi-ar a dreacu’ pisica asta lătrătoare!”, exclam după ce egalez forţele şi-mi revin în echilibru stabil. “Hai, să trăieşti!”, mă arunc şi eu pe canapea, întinzându-i mâna. “Ce draci ai înţepenit ca ipsosu’ la soare, dă şi tu o ţuică la musafir!”, îl bag eu în viteză. “Ho, ‘te-n mă-ta, că-ţi dau, da’ stai să-mi trag sufletu’ din sperietură!”, zise el ridicându-se.
“Ce mai face, mă, Bulău?”, deschid eu un subiect preferat în momentul când a revenit cu ţuica. “Bă, e naşpa, dă-o drecu’! Mă fute şi la propriu, şi la figurat, de-mi sare smalţu’ de pe dinţi şi neuronii din mansardă”, răspunse el cu năduf. “Hai, noroc!”, râd eu întinzând ţoiul la ciocnit. “Hai, să trăim!”, dă el cioc şi vup!, aruncă ţoiul pe gât.
Şi dă-i bârfă pe marginea nefericirii lui Greierică: că nu mai e blândă şi bună ca la început, că i-au dat colţii, a dracu’ muiere, că el nu mai poate să zică nimic, că trebuie să stea mereu cu ea, că îl sună non-stop ca să vadă unde e, cu cine e, că nu mai poate să bea cât simte, numai cu program şi numai cât îi dă ea voie. “Ea cică mă iubeşte pân’ la ceruri şi-ndărăt, da’ e naşpa rău, bă! E ca o supraveghetoare de pârnăiaşi, să dea dracii! Până şi la futut am program, dă-o-n pizda mă-sii de treabă! I-ai zis tu bine Bulău, a dracu’ vrăjitoare!”
La un moment dat, când se încinsese Greierică mai tare, iese Javroche de sub canapea trăgând ceva după el. Era telefonul fix. Greierică a îngheţat instant. “Hiu-hiu!”, face Javroche vesel lăsând receptorul la picioarele paralizate ale lui Greierică. “Bă, intelijentule, nu-mi spune că n-ai închis”, zâmbesc eu ca emoticonul cu coarne. “Hai, curaj!”, şoptesc făcându-i semn să se apuce de receptor.
“Alo, mami… Mai eşti?”, făcu pretenarul meu cu glas de pisoi uitat pe scara blocului. “Mami a plecat, a rămas doar vrăjitoarea Bulău!”, se auzi un tunet din receptor. Apoi veni tonul.
Acum câteva zile primesc telefon de la Greierică. Nu a scăpat de ea, ba din contră, dragostea e mai mare ca nicicând. I-a mărit salariul şi i-a dat liber o zi pe săptămână, să facă şi să se ducă unde vrea el. “Bă”, necheza ăsta fericit în telefon, “mai vino pe la mine, mai facem o fază d-aia cu telefonul, că sigur îmi mai obţin o creştere de salariu şi-un weekend întreg liber, hă-hă!”
Datorii: Sifilica Blenorel, Gabriela Elena, Meşterul Manole, Teo Negură, Vania, Gabriela Savitsky, Nea Costache.
60 Comments
…asta pentru ca “adevarul va va face liberi”, maestre, asa ca frumoasa poveste de duminica. Stiu, nu e de duminica, e de telefon!
😀
Povestire cu final neasteptat!
De fapt, as zice ca vrajitoarea este dorinda de carne tanara 🙂 nu lasa ea din mana carne proaspata asa de usor 🙂
Ferice de Greerică! Banu-i ban, chit ca șefa-i șefă și la servici și-acasă! Uite c-a fost buna si interceptarea aia telefonică! Faina povestirea!
O duminică fr
Uff, tocmai la urare… Submit!!!
O duminică frumoasă!
Da’iubirea, iubirea ?… Unde e iubirea ?!
Eu cred ca prea se sperie Greerasu, din orice! Unde s-a mai vazut tulceanca sau ma rog, dobrogeana, asa focoasa? Vezi, daca nu s-a-nsurat Greerasu, pana acum? I se pare totul, exagerat la femei. Si, lasa, sa-l ajunga blestemele, ca n-a bagat in seama muntence de-ale noastre!
Mădă,
Aha, aha! Depinde de care parte a adevărului te afli şi, pac!, eşti liber! 😀
Zaqk,
Aşa-s astea de pe la noi, cu finalu’ unde nu te duce mintea! 😀
Şi io m-am gândit că o avea şi Greierică vreo calitate, da’ n-o vede decât ea. 😆
Nea Costache,
Mulţam fain, tă
Nea Costache,
tuţule! Iote-al dracu’, şi la mine făcu la fel! 😀
Sănătate şi la matale, acolo! 😀
Zina,
“Iubirea e un lucru foarte mare”, încheiat citatul. De unde şi paradoxul produs în final. 😀
Tenţi,
Bre, mă faci să zic nişte trebi, da’ s-au mai văzut, că orice zonă folclorică are excepţiile ei, ca să întărească regula. 😀
Da’ sunt de acord că trebuia să se uite pe lângă bătătură, că avea destule. 😀
hahahha..belea! mare lucru ca a scapat neinsurat :))
Încă nu s-a scris istoria. 😀
Neliniştitu’,
Tuţule, tălică nu le păţişi pe toate, mai ai timp, dar îmi plăcu felul în care povestişi, că mai cunosc eu pe cineva care tot la fel povestea, cu mult umor, ceea ce păţea, dar punea întâmplărire pe seama unui alt prieten, asta până când m-am prins, că mie îmi merg rotiţele mai încet, nu-s aşa iute ca tine la minte 🙂
Bre, cu riscul de a-mi pune în cap cititorii tăi de sex otova, îţi spun că am dat şi eu peste una la fel, aveam în jur de treizeci iar ea în jur de cincizeci – tătuţule, ai grijă, asta e vârsta la care femeile sunt periculoase din cale-afară, sunt disperate, parc-a doua zi s-ar pierde pământul – norocul meu a fost că nu-mi era şi şefă – m-am ferit ca de dracu’ să am relaţii de serviciu şi-n pat, nici măcar cu secretarele, biroul e birou, patul e pat 🙂 – vai de capul meu până am scăpat, să mă fi văzut atunci, cei scăpaţi de la Buchenwald – nu ştiu cum se pronunţă, bre, d-asta am scris aşa – erau nişte culturişti pe lângă mine, ajunsesem numai piele şi os.
He-he, acum e altceva, am mai pus şi eu ceva pe mine, sunt om în etate, de, şi – că dragi îmi sunt femeile şi muntele, am şi alte gusturi , e adevărat, am ajuns la concluzia că toate cele în jur de treizeci de ani mor după mine, zău! 😀 şi aş fi nepoliticos să nu le bag în seamă – mi-a trecut prin cap o altă idee, să văd ce iese, mi-am comandat un X1 xdrive18d, are consum mic, cât Matiz-ul tău – tuţule, e giugiuc, nu dau cu capul de plafon, nu trebuie să conduc pe scaunul rabatat la maximum, nu dau cu genunchii de bord, ce mămiţica dracului, crezi că pe lumea-alaltă mai mă întreabă cineva dacă mi-e bine? – şi abia aştept să-mi vină, ca să mă dau cu el pe drum de munte. Aer ozonat, sănătate curată!
Bre, parcă ai fi “alter eu”, să dea boala, aşa-mi citeşti gândurile! 😀
Cât despre ecuaţii d-alea cu “X”, am avut şi eu damblale, da’ între timp m-am obişnuit cu confortul oferit de Matizel. 😀
Să-ţi fie numai bine, bre! 🙂
Hehehe… Nu se poate şi.. cu bani şi cu sufletu-n Rai !
Ete, sufletu’, acuma! 😆
Neliniştitu’,
Tuţule, bre, tu ai băut apă de la fântâna lu’ Mihai Bravu, mai mult ca sigur, d-aia ai deja Mausoleu :D, dar nici eu nu mă las, de Paşti mă duc să mă împărtăşesc la Nifon, ar fi cazul, nu? 🙂
A apărut Docenta, chiar mă întrebam în sinea mea dacă nu cumva unul dintre noi doi a supărat-o, mai ales eu, dar acum mi-au trecut grijile, însă tot mi-a rămas una, parcă nu mai vorbeşte limba noastră, iată de ce o zic. Adicătelea, mai acuşica, acilişa mai sus, observ că n-a înţeles cum că şefa era din Tecuci, de fapt, dar tu le-ai amestecat voit, ca să nu spună cineva că discriminezi moldovencele, însă eu o pot face, cu respect discriminez pozitiv moldovencele şi unguroaicele, pe merit, poate şi Codeus să confirme că nu spun minciuni. 😀
Ceea ce totuşi nu am priceput eu – noi, oltenii, de, suntem cum ne ştie toată lumea! – e cum de vorbeşte Docenta despre „muntence de-ale noastre”, buzoiencele nu sunt tot moldovence? 🙂
Bestial!
Dacă e dîntr-o carte, te-a văzut Dumnezeu, dacă nu, tre’ să fie.
Nici n-am râs. Am îngheţat. Ai luat-o pă urmele lui Freud. Te pricepi la e-ternul feminin ceva de speriat!
Arare ori m-am simţit atât de vine, citind un lucru.
erată: bine, nu vine. În fine!…
Bordelezu’,
Tătuţule, pe mine Doamna de Geogra m-a învăţat că suntem munteni. Acuma, mi se rupe prin ce zonă folclorică ne aruncă unii sau alţii, un lucru e clar pentru mine: eu sunt din Nehoiu, indiferent unde s-ar afla! 😀
Renata,
Haidi, bre, că scăpai ceaiu’ dintre deşte! 😀
Săru’ mâna, eşti prea bună cu poveştile mele. De la muză mi se trage. 😀
PS: Freud, ăsta, fu cu noi pe undeva? Îl ştiu? 😀
Neliniştitu’,
Hmm… tătuţă, aşa o fi, numai că eu fui născut în Tâmpeni, ori Tâmpenii nu pot fi altundeva decât în Oltenia. 😀
Asta nu e vina matale! 😀
Imposibil să nu fi băut cu el măcar o dată!
E un fel de miliţian, da’ lucrează în tura de noapte. Te pune să recunoşti, pe bază de vise, cine-a scris “scrisoareatreea”.Dacă pe ziuă mai merge s-o bălmăjeşti şi să-l torni pe fratele Eminescu, pe timp de noapte nu ţine, zici din prima că tu. Asta nu te scapă de persecuţii ulterioare. Mai trebuie să explici şi de ce. Până nu-ţi explici singur de ce, marci banu’ la fiecare şedinţă. La un moment dat, vezi că dl. Freud nici nu mai vorbeşte cu tine, vorbeşte cu Suptconştientu’. Deja e alt pacient, da’ tot tu plăteşti. De-aia îl cheamă aşa, că te suge de bani în mod conştient.
Zi, mai vrei să-ţi povestesc de Freud?
Bre, înseamnă că-i sigur femeie! Nu-ţi spui acuma de ce. 😀
CE-ai zis Boredelezuleeee?????? Cum sa fim moldovence, la Nehoiu, futu-i Miorita lu balada lu soar’le ma-sii!!! Suntem exact in curbura, in zona de interferenta a marilor provincii istorice! Dar dpdv georgrafic, suntem in Muntenia, ca tot cu aia de-a facut Neli geografia, am facut si eu.
Am inteles Constanta sau Tulcea, cand am citit, mi-am adus aminte de de unu’ din tinerete, de la Macin.
Sa vezi ce reteveie iti iei in luneta beemveului , cand te-oi vedea cu el p-aici!
Bordelezu’,
Te-ai belit la eşapament, he-he! 😀
Fain. Deşi previzibilă încă din titlu faza cu telefonul rămas în conversaţie, adevărata concluzie cu “dezlegarea” la libertăţi a fost surprinzătoare.
Plăcut. Râs. Să trăieşti.
[…] tuturor celor (probabil) interesaţi: Alecu Racoviceanu, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Ana Usca, Anavero, Andi Bob, Bogdan Onin, Caius, Cati Lupascu, Dulce Deea, Florin […]
Victor,
Tiltul fu de capcană, aşa! 😀
Mulţam fain, tătuţule! Să-ţi fie săptămâna faină! 🙂
Docenta,
😀 😀 😀
Sărumuna!
Neliniştitu’,
Ai văzut? A funcţionat, am reuşit să o fac să iasă la drumu’ mare !!! 😀 Dar nu-mi strică ea mie ecuaţia, că Docenta ştie de glumă, ea e munteancă la suflet şi unguroaică la trup, he-he 😀
PS Glumă-glumă, dar dacă e viţeversa?
Totuşi…
Doamna Docentă,
Cu mâna pe hrisoave şi cu ochii pe geam declar aici că toţi buzoienii – şi cei de pe Vale sau văioage, dar şi cei de la şes (cum aş putea discrimina pe scumpii de cojani) – sunt cu toţii munteni get-beget. Mihai Viteazu a tăbărât la Măgura ca să bea apă, el, ai lui şi caii, fără grijă, pentru că o faceau în ţara lui. E clar? Numai nu-ştiu-cum-să-le-zic, cu răutate, îi cred moldoveni pe toţi cei care sunt de dincolo de Ploieşti. Aşa, na!
M-ai iertat? 🙂
[…] tuturor celor (probabil) interesaţi: Alecu Racoviceanu, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Anca Hotineanu, Bogdan Onin, Buimacii, Caius, Cristi, Flavius, Florina, Gabi123, […]
Nici nu tre’ să-mi explici. ŞTIU!
Femeile sunt acele persoane care ştiu totul. La fel şi suptconştientul: ştie că, indiferent ce zici, minţi. Indiferent ce faci şi în ce scop, ai o motivaţie sexuală. Te cotrobăie prin buzunarele creierilor, să vadă ce n-ai minţit încă, dar urmează. Nu uită şi nu iartă nimic. Pe urmă te bârfeşte cu psihologul. Pe banii tăi.
Bordelezu’,
Orice spui poate fi folosit împotriva ta, he-he!
PS: Asta mai ţine şi de soartă, bre! 😀
Renata,
Naşpa că nu sunt femeie, bre! Cre’ că-i tare mişto, fie şi din motive sexuale! 😀
Drace! Să încep să mă tem? Sau nu? 😀
parcă m-aş fi uitat la un film citind povestea ta, mai că nu-mi venea să cred că-i adevărată. dar de la realitate de poţi aştepta la orice…
iar inventivitatea bărbaţilor (mai ales amici) când îşi dau replica nu încetează să mă minuneze 🙂
Uşor, uşor, n-o să se mai vorbească despre “eternul feminin”, ci despre “eternul masculin”. 😀
Si ce treaba are Ploiestiul, Bordelash? Nu e reperul meu. Nu e reperul Munteniei. Io sunt la 5 km de Gura Teghii, si daca ti se pare rachiul de prune moldovenesc, sa bei numa apa de la Cetatuia, sau de la Unguriu! Auzi la el, Ploiesti!
Docenta,
Avea dreptate Neliniştitu’ când zicea că mi-am pus Garda de Mediu în cap, cu tine. Tălică nu pricepi că nu vreau să mut Milcovul la Ploieşti? 😀
Eu nu mă refeream la împărtăşania de sus, de la Cetăţuie, ci de mai jos, înseamnă că nu ştii ce e acolo. 😀
Şi nu mă vaita pre mine, că n-am gâlci să beau apă, mă aşteaptă acolo rezerve, ţinute în butoi de dud, de aghiasmă galbenă de Cislăuuuu, Doamne miluieşte , Doamne miluieşte, Doamne miluieşte ! şi de sângele Domnului de Pleşcoi, amin.
Însă nu înţeleg ce cauţi tu la Varlaam ? Mi-e dor de valea aia a Bâşcii… dacă mă întrebi de când n-am mai trecut Podul Negru îţi răspund ca lupu’ : auuuu…
Ştiai că părintele Ion Buga e din Gura Teghii ? Nici pe el nu l-am mai întâlnit de peste zece ani…
da, eternul masculin etern ingenios la vorbă…
Daria B.,
Da, şi eu tot d-ăla ziceam, frumos şi dăştept. 😀
[…] niciodată una la fel de mulţumitoare. Cu cât se îndepărtează de Dumnezeu, cu atât oamenii avansează în cunoaşterea […]
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Andi Bob, Caius, Florin Moroşan, Gabi123, Gabitu, Gabriela […]
Multam, multam! 🙂
Ca sa vezi cum navalisi tu si-l facusi fericit pe om! Bine draq ca avuse Javroche in miniatura sa scape telefonul!
Sa-i fie de bine si s-o stapaneasca sanatos pe vrajitoarea Bulau(daca apuca!) 😀 😀 !
Pretenaru la nevoie se cunoaște :))
😀 de mare exceptie stimabile 😀
Ana lu’ Manole,
Să trăieşti, să trăieşti! 🙂
O să-i fie de bine pe toate părţile, he-he! 😀