Posts by Neliniştitu':
Muzeul CFR Bucureşti – Evadarea nr. 31
Acum vreo 20 de “evadări”, vă spuneam aici că am vrut să vizitez muzeul situat în Calea Griviţei 193B, dar n-am avut succes. Tentative au mai fost, dar abia acum am reuşit să învingem. Motivele au fost variate şi diverse, începând cu concedii şi terminând cu închideri pentru reorganizări, zugrăveli sau construcţia uriaşei diorame.
Cum intri, pe stânga, se află biroul de nuc al lui Anghel Saligny, iar pe dreapta, cutia minune de ungere a osiilor, inventată de un coleg de breaslă inginerească, distinsul inginer Gheorghe Cosmovici.
Mai departe, în cele 3 săli puteţi admira machete superbe de vagoane şi locomotive, firmanul imperial care a însoţit convenţia de concesiune a liniei de cale ferată Constanţa-Cernavodă construită în perioada 1857-1860, injectorul cu păcură al lui Teodor Dragu, întemeietorul ingineriei mecanice în România, medalii, machete de felurite instalaţii ce se folosesc la construcţia şi întreţinerea căilor ferate, şepci, telefoane felurite, aparatul de telecomunicaţii rapide Hughes, plăcuţe de-alea faine de tren, locomotive sau gări, busole, felinare, uniforme, o sumă de ceasuri adevărate plus mama lor, centrala de reglare a ceasurilor, care avea în subordine nici mai mult nici mai puţin de 300 de socotitoare de timp.
O atracţie aparte o reprezintă uriaşa dioramă, cea mai mare din ţară, care a necesitat 6 luni de proiectare şi alte 6 de execuţie, “de la 7 dimineaţa la 3 noaptea”, încheiat citatul, unde circulă simultan şi complet automat 6 garnituri minuscule, dar foarte fidel realizate. Numărul maxim de trenuleţe care pot prinde viaţă prin minunatul peisaj liliput este de 30. E o delectare să le priveşti, credeţi-mă! De vreun an şi ceva s-a dat în funcţiune şi e întreţinută de o întreagă echipă care supraveghează atât respectarea restricţiilor de distanţă, cât şi bunul mers al calculatorului care controlează semafoarele şi macazurile.
Luni şi marţi este închis, în restul săptămânii puteţi merge de la 10 dimineaţa şi până la 4 după-amiaza.
Mai multe puteţi afla pe Wikipedia, Historia ori Cesavezi.
Ah! Şi nu uitaţi că astăzi e ultima zi când vă puteţi plimba cu o mocăniţă adevărată!
Muzeul Naţional al Literaturii Române va pleca…
N-am nici un dubiu că aşa va fi, fără a fi acuzat de atitudine de ciobănaş mioritic. Ieri au tăiat apa. Gazele sunt moarte de-acum două luni. Curentul? Ieri seară încă era. Despre patrimoniu nu e cazul să vă mai spun că e inestimabil. Internetul vă poate oferi destule indicii despre comorile găzduite de Muzeu. […]
Destinul á la Horia Gârbea
În această seară, în sala „George Constantin” a teatrului Nottara, am fost martorii unui super-spectacol după textul maestrului Horia Gârbea, “dirijat” de Anca Maria Colţeanu pe excelenta muzică aleasă de Ovidiu Savu Ioniţă. Vali Pena a fost Cleo, o soţie casnică şi clasică sau invers, cu destule neîmpliniri în viaţa conjugală şi ceva chestii reprimate […]
Copilăria este vis cu ochii deschişi şi realitate cu ochii închişi
De Ziua Copilului vă prezint un text apărut prin bunăvoinţa Lilianei Negoi în revista culturală “Din dragoste pentru artă”. L-am întrebat pe Adrian Voicu ce înseamnă pentru el copilăria – iar răspunsul lui, de-a dreptul emoţionant, n-a întârziat să apară, şi nici darul lui de cuvinte pentru ziua de azi: “Copilăria, draga mea, este gustul laptelui […]