Posts by Neliniştitu':
Comparația cu Roald Dahl și alte bucurii de a fi scriitor
Scriu pentru bucuria mea și a celorlalți, iar când, după ani și ani, primești câte un semn dinspre cei mulți și necunoscuți, sufletul îți devine o oază de fericire din care muza te îndeamnă să mergi mai departe cu poveștile tale.
Azi dimineață am primit printr-un mesaj unul dintre cele mai faine complimente, dacă nu cel mai fain, cel puțin pe anul ăsta.
Ia, citiți și voi și vă bucurați:
Dragă domnule Voicu,
Băiețelul meu de nouă ani mă tot îndeamnă de ceva vreme să vă scriu pentru a vă transmite bucuria și amuzamentul cu care vă citește de când și-a cumpărat de la librăria Junimea din parcul Copou, de la Iași, una dintre cărțile dumneavoastră.
Mi-am permis acum câteva luni să vă caut pe rețelele de socializare (vă mulțumesc pentru accept), împins de la spate atât de cel mic, dar și din curiozitate ”lemistă” (”lemist” = absolvent de liceu militar, n.a.), căci, după câte înțeleg, trebuie că avem câțiva profesori comuni dinspre părțile Brezei.
Altfel, vă spun drept, doar la lectura cărților lui Roald Dahl l-am mai auzit pe cel mic al meu râzând cu atâta poftă, ceea ce nu-i puțin lucru.
N-am îndrăznit, așadar, în lunile din urmă să vă scriu netam-nisam. N-am obișnuința să deranjez cu impresiile mele/noastre mai mult sau mai puțin plate toți autorii pe care-i citesc/citim.
Numai că, amintindu-și când și când de câte o poveste hazoasă cu ”Acceleratorul de Particule”, în al cărui personaj el însuși se regăsește strașnic, băiatul meu mă tot iscodea pentru a afla dacă i-am scris domnului Voicu.
Așa că, domnule Voicu, vă scriu din datorie paternă (de la care, sustrăgându-mă în mod repetat și nemotivat, nu-mi voi culege decât veșnice reproșuri filiale), pentru a vă mulțumi din partea fiului meu pentru cele scrise (el însuși scrie la vreo trei romane și își doreste, firește, să devină scriitor).
Mi-ar face plăcere să ne întâlnim cândva.
Dacă aveți drum prin Strasbourg, și nu numai, dați-mi de știre.
Cu prietenie,
Matei
PS: Domnul profesor Giurgincă v-a fost cumva profesor de română în liceu?
Anunț de semn de carte
O vorbă veche de la noi, de la Nehoi, zice că cine se scoală luni de dimineață, prinde cele mai faine cadouri de Sărbători și, pentru că acuși vine Moș Nicolae, ia uitați-vă ce frumoase semne de carte mi-a trimis Violeta Borzea, șefa de la Editura pentru Artă și Literatură! În plus, conform unor cercetători […]
”O întâmplare cu clătite” sub lupa celor mai mici critici
Că tot e vremea bucuriilor, hai să vă zic ce surpriză faină îmi făcu Violeta Borzea, minunata șefă a Editurii pentru Artă și Literatură. Zice, ”Adiță, acum ceva vreme am fost la Școala Altfel la o clasă de a III-a și am prezentat două cărticele, Mesaje de poveste și O întâmplare cu clătite. Ei, bine, […]
Une journée mémorable – O zi memorabilă
Aujourd’hui restera un jour mémorable dans ma vie littéraire : j’ai fait organiser ma première séance d’autographes en France, et pas n’importe où, mais au siège de la compagnie aérienne Transavia France ! L’idée est venue de Stéphanie Pastre – Responsable des Opérations Techniques Transavia France et a été réalisée par Juliette Maury – Chargée […]