Comparația cu Roald Dahl și alte bucurii de a fi scriitor

Scriu pentru bucuria mea și a celorlalți, iar când, după ani și ani, primești câte un semn dinspre cei mulți și necunoscuți, sufletul îți devine o oază de fericire din care muza te îndeamnă să mergi mai departe cu poveștile tale.

Azi dimineață am primit printr-un mesaj unul dintre cele mai faine complimente, dacă nu cel mai fain, cel puțin pe anul ăsta.

Ia, citiți și voi și vă bucurați:

Dragă domnule Voicu,

Băiețelul meu de nouă ani mă tot îndeamnă de ceva vreme să vă scriu pentru a vă transmite bucuria și amuzamentul cu care vă citește de când și-a cumpărat de la librăria Junimea din parcul Copou, de la Iași, una dintre cărțile dumneavoastră.

Mi-am permis acum câteva luni să vă caut pe rețelele de socializare (vă mulțumesc pentru accept), împins de la spate atât de cel mic, dar și din curiozitate ”lemistă” (”lemist” = absolvent de liceu militar, n.a.), căci, după câte înțeleg, trebuie că avem câțiva profesori comuni dinspre părțile Brezei.

Altfel, vă spun drept, doar la lectura cărților lui Roald Dahl l-am mai auzit pe cel mic al meu râzând cu atâta poftă, ceea ce nu-i puțin lucru.

N-am îndrăznit, așadar, în lunile din urmă să vă scriu netam-nisam. N-am obișnuința să deranjez cu impresiile mele/noastre mai mult sau mai puțin plate toți autorii pe care-i citesc/citim.

Numai că, amintindu-și când și când de câte o poveste hazoasă cu ”Acceleratorul de Particule”, în al cărui personaj el însuși se regăsește strașnic, băiatul meu mă tot iscodea pentru a afla dacă i-am scris domnului Voicu.

Așa că, domnule Voicu, vă scriu din datorie paternă (de la care, sustrăgându-mă în mod repetat și nemotivat, nu-mi voi culege decât veșnice reproșuri filiale), pentru a vă mulțumi din partea fiului meu pentru cele scrise (el însuși scrie la vreo trei romane și își doreste, firește, să devină scriitor).

Mi-ar face plăcere să ne întâlnim cândva.

Dacă aveți drum prin Strasbourg, și nu numai, dați-mi de știre.

Cu prietenie,

Matei

PS: Domnul profesor Giurgincă v-a fost cumva profesor de română în liceu?

Tags: Acceleratorul de Particule, Adrian Voicu, Editura Junimea, mesaje de la cititori