Revista metalică de front

A trecut vremea şi a venit rândul amicului Krossfire, care m-a omorât cu o chestie pe cât de plăcută, pe atât de solicitantă la memorie, degete şi timp.
Io le voi expune p-alea ce fuck să tresalte celula-n mine când le proptesc în difuzoare la vataj maximal. Deci, vă avertizez că urmează un ditai articolu’, pe care sper să aveţi răbdare să-l parcurgeţi, în ciuda faptului că unii dintre voi nu sunt de meserie, he-he! Numai Krossfire e de vină, pe el, deci!

Să debutez în afirmaţii cu tătuţii australieni ai metalului clasic şi zic aci de Angus Young & Co.
Revelaţia australiană mă lovea fix acu’ vreo 28 de ani direct şi decisiv cu cel ce va rămâne unul dintre albumele mele cele mai dragi: “Back in black” – 1980. E fără cusur ca forţă, ritm, sunet, iar vocea lui Brian Johnson nu va mai suna niciodată ca turnată-n fontă.
Nu pot să nu-i menţionez pe “dobermanii” de la ACCEPT, cu al lor “Metal Heart” (1986), o mare sculă de album, pe care l-am ascultat înzecit şi încă îl mai bubui prin Matizete.
Schimbăm un piculeţ genul şi amintesc conesiorilor de ANNIHILATOR (“Never, neverland” – 1990), ANTHRAX (“Fistful of metal” – 1983) şi ultimii, dar nu cei din urmă, superdinamitele daneze de la ARTILLERY. “Terror squad” (’87), “By inheritance” (’90), dar, mai ales, ultimul lor album, “When death comes” (2009) sunt de-a dreptul superbe şi demonstrează, o dată în plus, că thrash-ul încă mai are multe betoane de dărâmat… Neapărat căutaţi-le şi dacă nu v-or plăcea, nu mai dau nici o bere, he-he!
Vă mărturisesc că sunt fan ALTAR, trupa lui Ghost, pe care am văzut-o într-o deschidere de Megadeth, cred, nu mai ştiu exact… Aha! La Sepultura, la Arene, în 2003! Tare îmi plac albumele clujenilor: “The last warning” (’93), “Respect” (’95) “Born again” (’98) şi “Atitudine” (2006). Sunt de urmărit în concert: explodează pur şi simplu pe scenă! Read more…

Tags: cotidian, internet, metale, muzici