Aparenţele din borcanul de gogonele
“Ce faci după-masă?”, mă trezesc într-o zi cu un telefon de la o amică vioaie. “Stai un moment, să-mi consult agenda încărcată”, râsei eu. “Bine, vii cu mine până-n Obor, că vreau să iau mai multe din piaţă”. După două ore alergam cu ea prin piaţă să căutăm tot felul de plăntuţe, care mai de care mai vii şi mai aromate, pentru nu ştiu ce draci de mâncare găsise ea pe un forum femeiesc.
Umblam de vreo juma’ de oră, dar nimic n-o satisfăcea la pretenţii. Mă păşteau două, ba chiar trei bănuieli: una – se pregătea de măritiş şi voia să dea pe spate audienţa din partea ăluia, a doua – îi venea vreun nene în vizită şi voia să-l dea pe spate şi ultima, degustătorul era să fiu eu, urmând a fi dat pe spate. “Nu e nimic special, am rămas fără condimente şi vreau să mă joc cu nişte reţete noi, ceva fiujăn, Orient plus Occident, nu-ţi face nici un fel de idee, da?”, se întoarse ea zâmbind, în timp ce slalomam printre tarabele cu cartofi, morcovi şi ceapă. “Drace! E mai bună decât Oracolul din Matrix!”, mă făcui eu că zâmbesc, ocolind doi neni cu saci de cartofi în spate.
Am bătut piaţa-n zag şi-n zig, ajungând la o mamaie simpatică şi volubilă mai încolo, către zona cu peşti de acvariu, undiţe şi alte ustensile. Avea tanti de toate, şi la ghiveci, şi proaspete, şi uscate, şi de pus la uscat, ce mai! Era universul mirodeniilor româneşti la ea pe tarabă!
Pretenara mea a început să cumpere avidă ghivece, plicuri sau rămurici de coriandru, mentă, busuioc, rozmarin, oregano, cimbru şi câte şi mai câte. “Da’ acolo ce-i? Vreau şi din acelea!”, comanda amica orice bălărie vedea pe tarabă sau era scoasă de mamaie de dedesubt.
La un moment dat îi pică privirea pe un borcan sănătos, d-ăla mare, de gogonele, doldora de ceva verde înăuntrul său. “Vreau şi din acelea, vreau şi din acelea!”, se aruncă pretenara mea cu atenţia pe borcanul babei, bănuind cine ştie ce murături japoneze. “Ce-aveţi acolo?”, continuă ea frenezind dintr-o mânuţă. “Plante de acvariu, maică, nu e bune la ciorbă”, răspunse mamaia zâmbind şugubăţ, în timp ce eu mă împrăştiam pe tarabă de râs.
Datorii: Teo Negură, Gabriela Elena, Flavius, Cristian Dima, Năbădăiosul, Şi la vară cald, Nea Costache.
74 Comments
[…] Aparenţele din borcanul de gogonele Sun Jan 16, 2011 0:05 am “Ce faci după-masă?”, mă trezesc într-o zi cu un telefon de la o amică vioaie. “Stai un moment, să-mi consult agenda încărcată”, râsei eu. “Bine, vii cu mine până-n Obor, că vreau să iau mai multe din piaţă”. După două ore alergam cu ea prin piaţă să căutăm tot felul de plăntuţe, care mai de […] […]
Aşa e când faci Piaţa Obor prima dată, te mai induce în “verdure” câte o babă care a făcut şi desfăcut multe borcane la viaţa ei.
Nu uita să ne ţii la borcan, pardon, la curent cu starea civilă a amicei – l-o fi păcălit p-ăla cu crenguţele ei aromate ? :))
Adi ma faci sa cred ca amica ta trecea prin bucatarie mai rar ca avioanele pe deasupra Jiboului ))) . deja imi inchipui ce prapad o fi facut in oala
Bre, bine că n-avea și niscaiva Fugu prin borcan, dădea ortu’ popii pretendentu’ înainte să-nghită 3 linguri de ciorbă ! 😀
Mădălina,
Asta numai istoria ne-o va arăta vreodată. 😀
Cody,
Bre, Codiliane, unele-s pentru gătit, altele pentru iubit. Combinaţia celor două este o eroare a naturii şi o preafericită binecuvântare pentru găsitor. 😆
Vaxxi,
Bre, matale zici de Fugu pentru Mac sau d-ăla de păpat? 😀
Deci, până la urmă, tot te-a dat pe spate 😀
Astea-s secrete de-ale bucătăriei. 😀
Dar ce-au alea de acvariu? În locul băbuței, îi ziceam că-s alge marine, ceea ce și sunt într-un fel… Că nu cred să fie otrăvitoare… din cale afară. 😀
Asa bre, Neli! 😀
Nice povestea ta…de unde se trage concluzia ca nu in orice borcan cu aparenta de muraturi sunt si gogonele 😀 😀 😀
Auzi, ca amica nu sesiza verdele crud al plantelor de acvariu, e una…dar matale de ce nu rasesi dacat dupa ce dadu baba raspunsul?! 😀 😀 😀
Hai bre, saraca, vroia imposibilul…deh, daca nu s-a rezumat numai la ce stie..:)))
Mai Neli, nu mai face piata , insotit de prietene. Ca in loc sa ajungi la taraba de legume, ajungi la decoratiuni interioare pentru acvarii.Noi, fomeile, tre sa stam acasa, si voi sa umblati cu ranita prin piata, ca de-aia ajungem la tv. sa ne vedem cu geanta in cap in loc de fes, ca nu ne pricepem ca voi!
Pana la urma, tot ce are clorofila se pune in ciorba sau in salata! Daca n-are gust, pui un polonic de wassabi
Şi la vară cald,
Bre, io n-aveam nimic împotrivă, da’ de când am căzut într-un bazin din păstrăvăria de la Calvini, nu mai mănânc din acvarii. 😆
Ana lu’ Manole,
Aşa e, bre, nu tot ce e în borcan merge să bagi şi în gură. 😀
Tenţi,
Io sunt de acord că trebe să vă ţie lumea-n pufi şi alte perne, da’ ce pot să fac dacă sunt solicitat? Că io ştiu că nu-i frumos să refuzi madame şi madmoazele aflate la ananghie! 😀
Plus că, da, sunt de acord să bag în mine tot ce vrea personajul de le găteşte, dacă merită! Dacă merită personajul, adică! 😆
Cine stie, poate din plantele acelea de acvariu, ar fi iesit o ciorba de milioane! Ce daca a specificat mamaia ca “nu e bune la ciorba”? Poate ar fi meritat o incercare!
O duminica faina!
Nea Costache,
Da, da, o ultimă încercare! 😆
Sănătate şi la matale! 🙂
Da, bre, imi place raspunsul pentru Lectarita!
Sa mai ziceti voi ca va “mancam” zilele…cand colo, voi mancati de buna voie…”ca merita personajul! ” 😀 😀 😀
Hahaha, uite asa invatam sa facem coliva, ca bomboane colorate gasim pe toooate drumurile :))))
Lasă, bre, că mai devreme sau mai târziu, ajungem cu toţii acolo unde nu mai suntem afectaţi de criză. 😆
Sănătoşi să fim! 😆
esti un barbat adevarat! da esti luat, ca toti barbatii adevarati, care stiu cum sa pretuiasca femeia.
Săru’ mâna! Ai dreptate de vreo trei ori ori: mi s-a mai spus, sunt luat şi aşa e! 😆
Te pupez şi te stimez! 🙂
:d :d :d
ce bine te simti!!!
Ce bine citeşti! 😆
si totusi..ce s-a intamplat dupa aia? lasand la o parte plantele de acvariu, ce-a bucatarisit?
Hehe…bilogical clock said : Tic-Tac-Toe! 😆
[…] recomand şi vouă : Achilianu, Ada Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Altcersenin, Ana Cazacu, Ana Usca, Anca, Blog simplu, Blogolumea, […]
@Neliniştitu’
Tuţule, eu scriu la tine numai de dragul tău şi al docentei, să mă ierte ceilalţi cititori ai tăi. Povestea e spumoasă, dar, îndeobşte, ca să fie clar şi pentru alţii, femeia nu trebuie băgată în bucătărie, ea nu are har pentru a găti, ea se poate găti dar asta e cu totul altceva. A găti, la o femeie sau la un bărbat, înseamnă a pune suflet în ceea ce face… a simte ceea ce trebuie, măsura proporţiilor, ori cum poţi cere unei femei măsură, ea poate fi mamă, amantă, soţie, mai poate fi pusă şi în alte poziţii care ne convin sau nu ne convin nouă, bărbaţilor, dar nimeni nu trebuie să caute măsură la femei. Femeia e o floare ce se ofileşte între legumele din piaţă. Cand ajunge în bucătărie se usucă. Bucătăria e spaţiul bărbaţilor.
PS. Oricare bucătărie normală are un frigider în care se găseşte bere rece şi cuburi pentru scotch.
Încă mai râd! şi până la urmă cine a fost cobaiul pe care a testat ce-a gătit? e bine, sănătos/-oasă?
Hallelujah, Bordelezu’ !
Asta barbat, taticu! Voiculeanu, nu te superi daca il pun pe el pe locul 1 ?!?
[…] // 16 January 2011 Azi dimineață, când am citit, am râs de m-am prăpădit. Citiți și voi la Adi Neliniștitu’. Categorii: De sub […]
@Docenta
Nu mă supăr, de ce să mă aupăr?
Fost-am, lele, şi eu, cât am fost, acum sunt doar oale şi ulcele, nici la târg nu pot merge cu ele, la Cislău sau la Nehoi, la Pârscov marţea nu-i de noi, nu mai sunt bun nici drept cârnaţi de Pleşcoi, afumat sau pus la sărătură, rămân în gât fără o murătură, cine mai mi-s eu, cine am fost, întrebarea asta mai are vr’un rost?
Escu,
Aştept următoarea tură-aventură să văz de mai mişcă şi să cer lămuriri. Mi-e teamă de o invitaţie, dac-o sun, şi trebe să fiu cavaler şi să pap tot, he-he! 😀
Ana lu’ Manolete,
Oi ştii matale mai bine, nu mă bag! 😀
Bordelezu’,
Să trăieşti şi bine-ai revenit, tătuţule! 😀
Subscriu la ce ziseşi cu toate membrele! 😀 Da, cu toate membrele mele şi ale fanclubului meu, he-he! 😀
Daria B.,
Cum spuneam, aştept cu mare interes o nouă incursiune în neprevăzut. 😀
Tenţi,
Aşa e, nu numai de locul I, ci de tot podiumul. 🙂
Bordelezu’,
Nu matale trebe să te superi, bre! Matale eşti pe panoul de onoare, la “Aşa DA!”. 😀
[…] Ada Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Altcersenin, Ana Cazacu, Ana Usca, Anca, Blog simplu, Blogolumea, […]
Frumoasa descriere a aparentelor intre care ne invartim, in general.
Nu ma asteptam la un final atat de abrupt, in acvariu.
Bordelezu, pai eu i-am zis lu Voicu sa nu se supere, ca te aleg pe tine!!!
Ce faci acum , iesi de pe teren?
Bre, fii serios, cum sa nu te bagi?! =)) Iote ce ai scris, in povestire, cu tasta matale:
“Mă păşteau două, ba chiar trei bănuieli: una – se pregătea de măritiş şi voia să dea pe spate audienţa din partea ăluia, a doua – îi venea vreun nene în vizită şi voia să-l dea pe spate şi ultima, degustătorul era să fiu eu, urmând a fi dat pe spate.”
Nu de tine ziceam cu clock-ul, ci de amica, bre! 😀 😀 😀
VirtualKid,
Bine-ai venit, bre! 🙂
Deh, mai drept nu era disponibil.:D
Manolete,
Istoria va spune ce şi cum. 😀
Nici eu nu ziceam de ceasul meu, ci de-al vostru. 😆
Hai, hai, ca nu toate n-am mai vazut acvariu!! 😀 😀 😀
Corect, iar unele chiar ştiu a osebi un borcan de un acvariu. 😀
Ei, alea bre, nu mai vor sa impresioneze pe nimeni! Asa e, pun gogonele la borcan si Cabomba caroliniana in acvariu…:D
Ah, Nemo din acvariu…nu e japonez 😀 😀 😀
Eh, se putea şi mai rău! Bine că nu erau râme pentru pescuit, în borcanul ăla. 😛
Manolete,
Nici nu-mi făceam probleme despre matale că n-ai face diferenţa dintre gogonele şi Cabomba. 😀
Adela,
Cre’ că erau vreo două lipitori, pentru gust, aşa… 😆
da, pentru proteine! 😀