Aparenţele din borcanul de gogonele
“Ce faci după-masă?”, mă trezesc într-o zi cu un telefon de la o amică vioaie. “Stai un moment, să-mi consult agenda încărcată”, râsei eu. “Bine, vii cu mine până-n Obor, că vreau să iau mai multe din piaţă”. După două ore alergam cu ea prin piaţă să căutăm tot felul de plăntuţe, care mai de care mai vii şi mai aromate, pentru nu ştiu ce draci de mâncare găsise ea pe un forum femeiesc.
Umblam de vreo juma’ de oră, dar nimic n-o satisfăcea la pretenţii. Mă păşteau două, ba chiar trei bănuieli: una – se pregătea de măritiş şi voia să dea pe spate audienţa din partea ăluia, a doua – îi venea vreun nene în vizită şi voia să-l dea pe spate şi ultima, degustătorul era să fiu eu, urmând a fi dat pe spate. “Nu e nimic special, am rămas fără condimente şi vreau să mă joc cu nişte reţete noi, ceva fiujăn, Orient plus Occident, nu-ţi face nici un fel de idee, da?”, se întoarse ea zâmbind, în timp ce slalomam printre tarabele cu cartofi, morcovi şi ceapă. “Drace! E mai bună decât Oracolul din Matrix!”, mă făcui eu că zâmbesc, ocolind doi neni cu saci de cartofi în spate.
Am bătut piaţa-n zag şi-n zig, ajungând la o mamaie simpatică şi volubilă mai încolo, către zona cu peşti de acvariu, undiţe şi alte ustensile. Avea tanti de toate, şi la ghiveci, şi proaspete, şi uscate, şi de pus la uscat, ce mai! Era universul mirodeniilor româneşti la ea pe tarabă!
Pretenara mea a început să cumpere avidă ghivece, plicuri sau rămurici de coriandru, mentă, busuioc, rozmarin, oregano, cimbru şi câte şi mai câte. “Da’ acolo ce-i? Vreau şi din acelea!”, comanda amica orice bălărie vedea pe tarabă sau era scoasă de mamaie de dedesubt.
La un moment dat îi pică privirea pe un borcan sănătos, d-ăla mare, de gogonele, doldora de ceva verde înăuntrul său. “Vreau şi din acelea, vreau şi din acelea!”, se aruncă pretenara mea cu atenţia pe borcanul babei, bănuind cine ştie ce murături japoneze. “Ce-aveţi acolo?”, continuă ea frenezind dintr-o mânuţă. “Plante de acvariu, maică, nu e bune la ciorbă”, răspunse mamaia zâmbind şugubăţ, în timp ce eu mă împrăştiam pe tarabă de râs.
Datorii: Teo Negură, Gabriela Elena, Flavius, Cristian Dima, Năbădăiosul, Şi la vară cald, Nea Costache.
74 Comments
Pai si daca era ceva din Asia, ca de Orient nu cred ca putea fi vorba, si dorea sa experimenteze?
La cat era de pornita prietena ta la cumparat de crengute de tot felul, s-a lasat totusi convinsa ca “nu e bune”? 😆
[…] tuturor: Ada Pavel, Adi Barbat, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Altcersenin, Ana Cazacu, Ana Usca, Anca, Arcadia, Blogolumea, Bogdan Onin, […]
Adela,
Nu ştiu dacă pentru proteine sau pentru curăţatul dinţilor. 😀
Gabriela,
Bine ai venit! 🙂
Acuma nu ştiu dacă voia “fiuzăn” sau “fisiăn”… Asta apropo de experimente. 😀
Gabriela Elena,
Cred că e adepta sfaturilor bătrâneşti. Pe mine nu mă ascultă! 😆
Analizand putin mai profund, borcanul cu muraturi, 🙂 constatam ca aparentele, in cazul lui, pot insela fara efecte dezastruoase, pe cand in viata de zi cu zi, daca nu deschizi cartea sa citesti, poti sa constati cu stupoare ca cineva a legat-o gresit punandu-i alte coperti, continutul nefiind cel asteptat…
Asta e valabil peste tot, începând cu borcanele cele banale şi terminând cu femeile cele complexe. 😀
Bine, bine, mai ales la bărbaţi! 😆
Si uite-asa ziua acra deveni dintr-o data savuroasa 🙂 Fain umor, imi place 🙂
Mersi frumos, tătuţule! 🙂
Mai caută în “La gura sobei”, că s-o mai găsi câte ceva de alungat acreala. 😀
[…] Blogul cu cel mai mult umor: Mordechai, Mos Califar, Nelinistitul […]
Coane, esti nominalizatul meu!
http://www.neacostache.com/2011/01/18/leap%C8%99a-anului-blog-de-blog-cele-mai-bune-bloguri-din-2010/
O seara faina!
Al dreaq sa fii matale, Maitre, vii in zona me’ si nu dai un tzir de proba, poate te invit la o palinca, sa te refaci dupa cursa cu obstacole din piata 🙂
Nea Costache,
Mulţumesc frumos, tătuţule! Sunt onorat! 🙂
Iuzăreanu’,
Tătuţule, iartă-mă, da’ a fost totul într-o mare goană. Next time! 🙂
PS: Nu trebe să crezi tot ceea ce se scrie! 😀
[…] tuturor: Achilianu, Ada Pavel, Adi Barbat, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Altcersenin, Ana Usca, Anca, Arcadia, Blog Simplu, Blogolumea, Bogdan Onin, […]
Săraca babă… dacă avea flori pe şorţ, pretenara ta sigur le cunmpărea şi pe alea… Bre, da ţi-o gătit oareşceva… te-a dat pe spate?
Cristian Dima,
Eu nu sunt de dat aşa de uşor pe spate, bre, că-s pretenţios şi al dracu’! 😀
[…] Ada Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Alecu Racoviceanu, Altcersenin, Ana Usca, Anca, Arcadia, Blog […]
[…] când îi vegheau pe muritori. … Eram o stea cu cinci colţuri arzătoare, poleită cu praf de diamant ceresc şi cu raza-mi împletită de cunoaşterea luciferică: poetică. … Şi totuşi, […]
[…] Blogul cu cel mai mult umor: Mordechai, Mos Califar, Nelinistitul […]
Si rezistent, bre,si rezistent! Iote, mai misti! 😀 😀 😀
[…] http://blog.adrianvoicu.ro/index.php/2011/01/16/aparentele-din-borcanul-de-gogonele/ […]
Ana lu’ Manole,
Asta vine din experienţă. 😀