În vizită la Trenul Regal – Evadarea nr. 30

Întâmplător am aflat despre sosirea Trenului Regal în Gara de Nord şi cu mare fericire şi emoţie am mers să-l vedem garat la Linia a 14-a, dacă nu mă înşel, dar oricum, se recunoaşte după locomotivă. Pentru doritori, mai stă acolo până duminică, 13 aprilie, şi se poate vizita începând cu ora 9:00.

Despre istoria Trenului Regal şi compunerea sa puteţi citi pe site-ul Societăţii Feroviare de Turism, aşa că nu insist pe interioarele furniruite cu mahon şi santal, oglinzile din cristal de Boemia, scrumierele şi vazele din alabastru grecesc ori scaunele tapiţate cu piele de Cordoba.

Eu o să vă povestesc despre un personaj autentic, pasionat decisiv de locomotive cu abur şi, după câte ne-a spus, printre puţinii care mai există în România.

Nea Gică Fluieran are 60 de ani, este oltean adevărat din Roşiori şi e mai vioi decât un flăcău numai bun de ieşit la horă. Ne-a întâmpinat cu mare drag şi bucurie în uşa locomotivei cu seria 230, construită la Reşiţa în 1926. Arareori am întâlnit pe cineva vorbind cu atâta pasiune despre meseria sa. A împlinit 25 de ani “de abur”, adică de mecanic conductor, şi 43 de căi ferate. A plecat de la lăcătuş, mecanic de atelier şi mecanic de locomotivă. Ştie fiecare şurub din uriaşa încrengătură de ţevi, robinete, manete şi pistoane şi face de toate, inclusiv electrică.

Nea Gică vorbeşte cu sufletul, cu inima şi cu flăcări în ochi despre locomotiva sa. Sincer vă zic, n-aş mai fi plecat de lângă el şi m-aş fi apucat să-i învăţ meseria pe cale de dispariţie.

“Asta-i valva de păcură, păcura vine prin cădere prin conducta de păcură, trece prin nişte serpentine, se subţiază, deschidem suflerul, pulverizatorul, se pulverizează în camera de ardere. Am făcut presiune, punem schimbătorul de mers pe înainte, bag egalizatorul şi deschid regulatorul” spunea el mângâind fierul rece, dar atât de drag.

Am mai aflat că în cazan avem abur viu, iar în cilindri abur saturat, viteza locomotivei era de maxim 100 km/h, având o rezervă de 7 tone de cărbune şi 4 tone jumate de păcură. Echipa e formată din mecanic şi fochist. Mecanicul se uită pe geam, la drum, fochistul bagă material la focarul de combustibil, cărbune sau păcură.

Marele regret al lui nea Gică este că nu vrea nimeni să-i înveţe meseria şi să întreţină puţinele locomotive care se mai află prin ţară: 2 în Bucureşi, 3 la Târgu Mureş, una la Iaşi şi una la Oradea.

Plus: Preţul modic al biletelor, 9 lei de adult şi 2 de copil, şi şansa de a vedea pe viu un loc încărcat de istorie.

Minus: Locomotivei îi trebuie o revizie la cazan şi merge ca nouă. Într-o zi se poate face reparaţia, dar… De notat că locomotiva originală a fost o locomotivă Pacific, care nu mai există. La Roşiori au fost 120 de locomotive cu aburi. Nu mai există niciuna.

Aviz amatorilor: Trenul se poate închiria la 500 de Euro vagonul, adică 2500 tot trenul. Dacă mai puneţi vreo 10000 de Euro taxe, puteţi să-l aveţi pentru un drum dus-întors Bucureşti-Sinaia.

Tags: Societatea Feroviară de Turism, Trenul Regal