Aşa am aflat cum a petrecut Popescu la aniversarea şefului
În această seară, de la 6 la 7, la ICR-ul de pe Aleea Alexandru Nr. 38, d-na Lucia Verona ne-a dezvăluit nişte chestii despre Popescu. Cine e Popescu şi ce-a vrut el?
Popescu este protagonistul ultimei piese scrise de d-na Lucia Verona şi regizată de Ingrid Bonţa, care s-a “jucat” acum câteva ore la Clubul Dramaturgilor, şi anume “Ghinionistul sau cum a petrecut Popescu la aniversarea şefului lui”.
Preşedintele Filialei Dramaturgie, domnul Horia Gârbea, a deschis seara în jurul orelor 6, 6 şi ceva fix, apoi s-a dat drumul la piesă. Tinerii, dar deosebit de talentaţii actori, şi i-am luat în ordinea numerelor de pe tricouri, Nicu Rotaru, Ruxandra Bălaşu, Pavel Bârsan, Laura Voicu şi Ovidiu Uşvat, acompaniaţi discret de tânăra regizoare Ingrid Bonţa (cunoscută şi pentru punerea în scenă a spectacolului „Mondenităţi”) au împrăştiat cu mare vervă umorul scriiturii, fapt ce a dus după aproximativ trei sferturi de oră la un mare şi prelungit ropot de aplauze.
Ca de obicei, piesa ca piesa, dar comentariile de după au făcut deliciul întâlnirii. Specialiştii în ale dramaturgiei mai vechi sau mai contemporane cu noi, şi aduc aici aminte de domnul Horia Gârbea, doamna Olga Delia Mateescu, domnii George Volceanov ori Puşi Dinulescu, au disecat piesa şi jocul actoricesc din punct de vedere ştiinţific, neexistând decât vagi dispute (aşa ni s-a părut nouă de la distanţa la care ne aflam), dar care s-au pierdut pe firele microfoanelor celor de la Radio România Cultural, care au şi înregistrat evenimentul.
Din punct de vedere al spectatorilor care am fost, pot să vă spun că nouă ne-a plăcut şi nu avem de adus nici o critică nici piesei, nici regizoarei, nici actorilor, nici autoarei. Nu că n-am vrea să supărăm pe cineva, dar piesa a fost relaxantă şi reconfortantă, mai ales pentru o seară de luni.
S-a spus că e o comedie-tragedie, pentru că Popescu, îmbrăcat într-o armură este luat pe sus şi dat la fier vechi, găsindu-şi, astfel, sfârşitul. Date fiind vremurile şi toate protestele cotidiene, eu nu-l văd pe Popescu murind, ci transformându-se, vorba cântecului, ridicându-se în armura sa printre tonele de fier vechi sub formă de Iron Man, nu IV, nu V, ci autentic românesc, care se va ridica şi îşi va izbăvi neamul, aşa cum şi cel american o face în partea I, a II-a şi a III-a cu neamul său.
Felicitări tuturor pentru organizarea şi reuşita evenimentului.
Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am zis ce s-a întâmplat cam aşa.
Aşteptăm cu interes ca nea Popescu şi ghinionul lui să calce pe urmele „Moştenitoarei”.
De la stânga la dreapta: Pavel Bârsan (Gabriel), Ruxandra Bălaşu (Adriana, Lili), Ingrid Bonţa (regie), Laura Voicu (Sonia, Secretara), Nicu Rotaru (Popescu).
Ovidiu Uşvat (Nae, Ministrul) nu e Omu’ Invizibil, plecase la un alt spectacol.
2 Comments
Mulțumesc pentru cronica subiectivă!
Dacă noi între noi nu, atunci cine? 🙂