5

Neştiutele frumuseţi de lângă noi – Evadarea a XXIX-a

Posted by Neliniştitu' on 4 November 2012 in Evadări |

Casa de Piatră de la Hereşti
Dacă vreţi să mergeţi către sud, hai, maxim sud-est, dar nu prea departe, atunci puteţi afla despre frumoasa casă de piatră a boierului Udrişte, cunoscut de intimii vremurilor drept “Năsturel”, din localitatea Hereşti, Giurgiu.
Cinstitul Udrişte, despre care au auzit mai toţi şoferii din Bucureşti, măcar, a fost un învăţat din vremea lui Matei Basarab, plin de calităţi, una dintre ele fiind aceea că era cumnat bun cu însuşi domnitorul.

Casa este unică în formă şi manifestare, fiind construită integral din piatră şlefuită, întocmai precum castelele adevărate de prin văile franţuzeşti, şi care, după spusele izvoarelor de specialitate, reprezintă cam singura construcţie pur românească de la începutul secolului al XVII-lea.
Cele două beciuri mi-au atras atenţia, făcându-mă să mă întreb de ce ar trebui atâtea beciuri la o singură casă? Răspunsul a venit, oarecum logic, după ce am vizitat interiorul casei. Aranjarea interioară te lămureşte pe dată că ea a fost creată, de fapt, pentru a fi locuită de doi proprietari. Lucru curios, zic eu, măcar pentru vremurile acelea. Să fie , oare, promotoarea duplexului?
Înăuntru am găsit ziduri groase de piatră, stâlpi, decoraţiuni sculptate, răcoare şi o vastă expoziţie de ceramică şi teracotă, lucru care, chiar şi în lipsa oricărei avizări, te duce cu gândul că respectiva casă e administrată de Muzeul Ţăranului Român. Simt că în locul oalelor ar fi mers mai multă mobilă veche pictată.
Peisajul înconjurător nu este deloc de lepădat, casa aflându-se pe un platou de unde se observă în toată splendoarea ei Valea Argeşului. Curtea e verde-verde, are o sumedenie de copaci, ceva băncuţe şi o troiţă ce are în spate un fel de altar din pământ. Frumos şi curios totodată.

Tot în curte zac întru adâncă ruginire trei ancore uriaşe. Acuma, legendele locului zic că ele ar fi fost ale vaselor care ar fi cărat piatra pentru casa boierului, dar mă tem că niciodată Argeşul din vale nu a fost suficient de mare pentru bărci care să aibă asemenea ancore adevărate!
Din nefericire, în ziua respectivă beciurile nu au fost disponibile pentru vizitat, dar nu cred că au intrat zilele-n sac şi vom mai întreprinde o vizită în zonă.

Biserica de lângă Casă
Cât am adăstat prin Casa de Piatră, s-a terminat şi cununia religioasă de la biserica cu două hramuri “Sfânta Treime” şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.
Biserica este despărţită de un minunat zid de grădina casei lui Udrişte şi documentele zic că a fost construită (tot din piatră şlefuită) la porunca sorei boierului, Elena, soţia lui Matei Basarab. În pridvor, pe dreapta, printre schele şi alte capre de lemn, se poate observa o lespede de marmură, pe care este încrustată genealogia neamului Hereştilor. Cică pe vremuri lespedea ar fi fost într-o altă ctitorie a Hereştilor, şi anume în “răposata” biserică Sfânta Vineri din Bucureşti. Cred că mai e puţin de lucru la interior şi în pridvor, pe-afară biserica fiind renovată în întregime.

Grădina bisericii este plină de flori, pomi fructiferi, pluguri vechi, căruţe în miniatură, războaie de ţesut şi alte unelte domestice mai vechi sau mai noi. Întrucât nu ne-a deranjat nimeni nici la poze, nici cu alte informaţii, am părăsit zona la fel cum am intrat: în linişte.

Plus: aproape de Bucureşti, intrarea la casa de piatră – 6 lei, peisaj de mare relaxare.
Minus: ulterior am aflat că Muzeul Ţăranului Român avea în proiect încă din 2006 să se ocupe de restaurarea casei şi a bisericii. Din cauza multiplelor retrocedări (ăsta fiind probabil şi lipsa acută a promovării) s-a făcut mult prea puţin în timpul scurs.

Datorie: Vania.

Tags: , , , , ,

5 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2008-2024 Neliniştitu' All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.