Vremea trece, „Templierii” rămân
Acu’ un an, eram în plină sesiune cu „Templierii”. Trecusem cu bine, dar nu fără emoţii, de Gaudeamus şi Librex şi mă pregăteam febril pentru examenul de Bookfest. Pe vremea aia eram în grupă cu Djuvara, Cărtărescu, Răduleasca, ce să vă mai zic, numai premianţi. În ziua examenului, nodul din gât era cât ghiuleaua din Tunul Ţarului, dar, slavă Domnului că ne-aţi fost alături, prieteni! Datorită vouă am ieşit şi noi premianţi.
După sesiunea de examene, habar n-aveam ce va fi să fie ori dacă va mai fi să fie. Cum altfel, că doar n-aveam în mine nici strop de sânge de Nostradam!
În timp ce-mi savuram liniştit un vărsat de vânt, numai ce primesc un semn de la un bun şi vechi prieten de-al nostru, zicând aci de baciul Viorel Zaicu. În stilu-i candid şi delicat, mi-a şoptit în telefon la fel de suav precum trecerea TGV-ului prin gara Mizil: „Dacă tot stai degeaba, apucă-te de volumul al doilea!”.
Restul articolului îl puteţi citi pe ALL Café.
Datorie: Teo Negură.
4 Comments
Da, am citit și eu primul volum, dar nu m-a dat pe spate. Puțin forțat, sincer. Pt. comparație, cu subiect oarecum asemănător, recomand recent apăruta, la Ed. Institutul European din Iași, “Apocalipsa după Sile”. Nu știu dacă ajunge la Bookfest, dar poate fi găsită, eventual, pe internet. Ciao!
Ce bine că nu te-a dat pe spate, c-aşa m-am liniştit şi eu că n-am scris romanul perfect. 😀
Mersi de recomandare. Am luat la cunoştinţă.
Eventual, ciao şi ţie!
Domnule, pentru mine veţi rămâne, pentru totdeauna, Scriitorul din Amonte”!… Dacă nu ştiţi exact la ce mă refer, întrebaţi-o pe Mădă…
Dragule, mulţam fain! 🙂
Deie Domnu’ să rămâi ca-n piesa lu’ Alphaville, “Forever Young”. 🙂