22
O oglindire a sufletului pe coala de hârtie…
Posted by Neliniştitu' on 11 November 2011 in Speşăl Ghestar | ∞
Nu ştiu dacă există ceva sau cineva care să te determine să scrii, dar cred că asta este o oglindire a sufletului pe coala de hârtie, aşa cum alţii o fac pe pânză, pe marmură ori note muzicale.
Ştiu că mi-au plăcut tare mult „Basmele românilor” de Petre Ispirescu, pe care le-am citit de multe ori, precum şi „Poveştile nemuritoare”, dar şi cele pe care le auzeam în familie, de la ăl bătrân, tataie-miu, ori taică-miu, ori de aiurea, spuse de vecini sau auzite pe te-miri-unde şi mă gândeam cât de bine ar fi fost să trăiesc toate acele aventuri sau, măcar, să pot să le povestesc şi eu astfel.
Continuarea articolului al cărui protagonist sunt o găsiţi pe Cenuşă de Trandafir.
Datorii: Nea Costache, Teo Negură, Gabriela Elena, Zina, Luna Pătrată.
22 Comments
Felicitări, cavaler al scrisului !
Prima poză este suuuuper !
Săru’ mâna mult! 🙂
E din prima cruciadă. 😀
Interesant articolul, impresionant drumul Golgotei. încă e bine că ai reuşit la a treia încercare, cu ai tăi templieri ! Succes mai departe !
ai făcut deja ceva în privinţa traducerii în alte limbi sau nu încă? poate cu Florin Bican ar trebui să iei legătura, el se ocupă de pregătirea bursierilor ICR, viitori traducători ai literaturii române în alte limbi 🙂 dar poate ai făcut deja asta…
mult succes în continuare!
[…] tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Adi Voicu, Bogdan Onin, Coltu, G1B2I3, Gabriela Savitsky, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, […]
Zina,
Aşa e, a treia fu cu noroc! 😀
Săru’ mâna şi weekend fain să ai! 🙂
Daria B.,
Nu încă. O să mai pritocesc ideea cu cei de la Editură, cu ceva cunoştinţe de-ale mele + domnul Bican, cu care n-am avut onoarea şi sper să găsesc pe undeva o adresă ori ceva care să ducă la domnia sa.
Săru’ mâna şi numai bine să-ţi fie! 🙂
[…] invit să viziteze casa cu arhitectura organica pe: Achilianu Petruţ, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Alexandru, Alice Georgiana, Alice in WonderNet, Andera Y, Blackwater, Carmen, Cartim, […]
@Neliniştitu’,
Din suflet scris, tuţule, frumos. Dar ceea ce e mai frumos e că vei ajunge un scriitor citit, da’ citit, nu glumă. Asta ţi-o spune Bordelezu, şi te rog să-l crezi, că are ochi.
Acum îţi spun o poveste. Demult, tare demult, cam pe la sfârşitul anilor şaizeci ai secolului trecut, pe când mă tot fâţâiam pe Valea Buzăului, am întâlnit în tren o flăcăneaţă, abia ajunsese la pubertate, faţa îl trăda, ca şi statura. Aveam un prieten bun, doctorul Partenie, care, ca şi mine, venea din altă lume, dar care avea, în plus, o gură bogată. Şi cum ne întâlneam în tren, cum începea o discuţie aprinsă, doctorul nu ştia şi nici nu dorea să vorbească în şoaptă în bou-vagon – he-he, era un lucru rar pe vremea aceea ca cineva să vorbească tare undeva unde erau mulţi ascultători – şi atunci toată adunătura din compartimentul înţesat cu navetişti căsca gura, fără să mai fie nevoie să ciulească şi urechile la discuţia noastră, motivul fiind simplu, doctorul Partenie era un monarhist convins şi nu se sfia să o declare în gura mare. Doctorul ştia istorie, cred că ar fi putut să-i tină piept şi academicianului Giurăscu din Chiojdu dacă ar mai fi trăit, literatura o mânca pe pâine, ca pe magiun, citea în mod curent în câteva limbi şi era bine aprovizionat cu cărţi.
Atunci când venea vorba de literatură, hop-ţop şi flăcăneaţa. Cu ochelarii pe nas, cu capul uşor aplecat într-o parte, asculta ce asculta şi, hopa! deşi părea timid, la un moment dat ne-a contrazis. L-am lăsat să-şi argumenteze părerea şi am constatat că nu era venit cu pluta.
Aşa am descoperit, tuţule, un băiat cultivat, aşa a început o prietenie la toartă cu un om căruia i-am prezis că va ajunge un scriitor adevărat, pentru că avea talent cu carul, pe cuvânt, pe vremea aceea scria mai mult poezie. Băiatul ăsta trata literatura ca pe o amantă, te rog să mă crezi.
Am ţinut legătura cu el în toată perioada cât a făcut liceul la Pătârlagele, era un elev eminent, l-am urmărit în perioda în care a urmat cursurile facultăţii de litere din Bucureşti, l-am pierdut din vedere după ce a luat repartiţia undeva prin Teleorman. Acum e la Roşiorii de Vede. Şi este un scriitor adevărat.
Tuţule, omul de care îţi povestesc e scriitorul Gheorghe Stroe din Valea Sării. Valea Sării e între Halta Ruşavăţu şi Halta Bădila – ca să zic altfel, între Ruşavăţul lui Ion Caraion şi Părscovul lui Vasile Voiculescu – acolo unde, când mergi să iei saramură, dacă eşti un om ales, poţi vedea cum vorbesc berevoii cu ielele.
Citeşte-l, tuţule, pe Gheorghe Stroe şi mai vorbim.
Ca de obicei, tătuţule din alte vremi şi planete, cu fiecare intervenţie a matale, mă transform tot mai mult în enciclopedie. 😀
Mulţam mult şi pentru cuvintele-ţi faine, şi pentru informaţia deosebită. 🙂
PS: Am fost de câteva ori la Sarea lui Buzău, pe vremea şcolii generale. Io şi pe vremea aia eram băiat fain şi tot mă uitam să văd niscai iele la taifas. Când începusem să mă îndoiesc de calităţile mele pozitive, m-a liniştit o babă, cum că ielele-s în vacanţă, aşa că nici berevoii n-au ieşit. 😀
@Neliniştitu’,
Tuţule, lasă poveştile, am una mai tare şi nu-i poveste. E de acord cu mine că vei ajunge un scriitor de succes şi fostul tău coleg de bancă, Cenţiu. 😀 😀 😀
[…] Cristian Gheorghe, Dr. Lecter, Zacq, Dana Pătrănoiu, Dana Alexandrescu, Ana Usca, Vero, Andrei, Adrian Voicu, Bogdan Onin, Victor Bucur, Nişte Buimaci, Caius, Călin Hera, Atelier literar, Costin Comba, […]
[…] si pe: Acuvio, Pisicaru, Coltu’ cu muzica, Tu1074, Virusverbalis, Cammely, Mihai Motrescu, Adrian Voicu, Cris-Mary, Nice, CARMEN, Teo Negura, Max Peter, Florin, Napocel, Fetita junglei, Costin Comba, […]
Bafta…si misca-te repede cu celebritatea aia, ca acum vin din urma si nu stiu daca va fi loc de doi laureati ai premului Nobel din partea Romaniei 🙂
Bordelezu’,
Hai, că m-ai îndoit de la jumate cu asta! 😀
Krossfire,
Rămân eu cu celebritatea și ia matale Nobelu’. 😀
Da’, până la urmă, cre’ că ne-nțelegem. 😀
Am citit articolul, si-ti spun ca m-a cucerit sinceritatea ta. Ai un fel direct, placut, fara arabescuri verbale, de-a te adresa cititorului, si daca mai adaugam si umorul, reteta succesului este gata.
Noi toti cei care te citim punem stampila:
“Bun de tipar!”
Dumnezeu sa-ti deschida usa potrivita, la momentul potrivit!
Si unde sa mai notam si faptul ca te tii de cuvant?
Ping, ping! 😀
Săru’ mâna! Aşa să dea Ăl de Sus! 🙂
PS: Şi din nou Ping! 😀
Spovedanie de invingator. Pentru ca meriti!
Ce fain ai zis-o, Doamnă! Cu modestie mă înclin. 🙂
Pupături și săru’ mâna. 🙂
[…] invit să viziteze casa cu arhitectura organica pe: Achilianu Petruţ, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Alexandru, Alice Georgiana, Alice in WonderNet, Andera Y, Blackwater, Carmen, Cartim, […]