Arhiscurtă în stil propriu
…via Brightie.
Într-o seară, merg la restaurant cu Elice şi Ventuză. Ne-aduce garsonu’ specialitatea casei, nu ştiu ce raţă cu cireşe maraschino. Elice, mare amator de dulciuri, a adunat, fără a ne pune vreo întrebare ajutătoare, toate cireşele şi le-a pierdut pe gât dintr-o înghiţitură.
A doua seară am mers la un restaurant vecin, făinuţ şi slab luminat. “Bă, a fo’ bună raţa aia de-aseară, hai să mai luăm una!”, face plescăind Elice. Şi comandăm. Cum spuneam, era cam întuneric pe masă şi de jur-împrejurul ei. A venit raţa, parcă mirosea altfel, da’ am zis c-o fi de la vreme. Elice s-aruncă din nou pe cireşe, le pune grămadă, face gura pâlnie şi le-aruncă în ea.
Subit, ţăranu’ beleşte ochii extrem, iar dinţii îi aveau albu’ la vedere. M-am aprofundat mai bine spre el şi prin gura larg deschisă am desluşit: “Ahpfă, apfăăă…”.
Am crezut că a făcut alergie la atâta maraschino, al dreacu’ hulpav, ori vreo maraschină d-aia a luat-o mai pe lângă drum şi s-a înecat prostu’. Am pescuit o sticlă de pe tava unui garson trecător şi i-am stors-o lu’ Elice pe meclă. Apoi îl întreb pe garson ce draci de raţă cu maraschino ne-a adus. “No, senor!”, face ăla cu zâmbetu’ pân’ la urechi. “Maraschino finiş tunait! Raţa dumneavoastră a fost cu chili!”
19 Comments
Saracul 😆
Aiurea! Un dobitoc… 😀
[…] visul sa devina realitate! Leaga-l cu fasii de lumina, lipeste-l cu clei facut din praful de stele si din apa cerului, iar apoi arunca lespezile in zare si eu le voi […]
Cred ca ii unul dintre putinii omi care o fost in stare sa ‘produca’ flacari (omu’ cu reactie – engage) 😆
http://www.youtube.com/watch?v=5x4SO9bXwVU
[…] si citim de cele mai multe ori in literatura expresii precum: “Sublima iubire“, “Iubire nemarginita” si asa mai […]
:)))))) hai, sa-i fie de bine, ca n-o fi foc 😀
Norocul vostru ca fu el taran mare! 😀
Cred ca de atunci merge cu cutia cu chibrituri in buzunar…:))
Florin,
Să ştii că ai dreptate! 😆
Brightie,
Aşa am zis şi io când am scris-o. 😀
Manole,
Şi cu comprese la cur! 😆
Cristina Turcescu,
Mulţam fain de vizită şi de utilitatea expusă. 😀
Deh, cunoasterea secretului compreselor, era doar apanajul apropiatilor 😆
De unde ştii? 😀
De la un apropiat d-al lui? 😀
Iote ce de cunoştinţe avea Elice, al dreacu’! 🙂
ala era genul de restaurant in care se epuizau ciresele.Nu si rata! Stiu un restaurant in care am cerut o tocanita arabeasca, ceva cu miel, foarte gustoasa, si cand am revenit, nu mai avea acelasi gust. Am intrebat garsonul si mi-a zis ca nu amai aveau miel si mi-a pus vitel!!!
Da, dar tocăniţa era aceeaşi! 😆
Nişte nenorociţi, dă-i boalii! 😀
Asta vrea sa fie o lectie, m patit si eu ceva de genul asta am fost in napoli la un restaurant de fite si am luat eu ceva ce parea f interesant dupa denumire, si nu am putut sa mananc ca era o specialitate cu capere extra sarate si ardei iute, am dat 30E pe farfurie si am fost nevoit sa beau si vreo 3 beri sa se duca la vale gustul, in plus am ramas si flamand in seara aia
Bine ai venit, tătuţule! 🙂
Aşa e la fiţe, bre! Mai scump, mai usturător! 😆