Relaş, tătuţilor, relaş…
A sosit momentul să-mi iau o pauză de la cele de zi cu zi şi să purced într-o aventură de câteva ore la pescuit. Eu n-aveam de niciunele, care este, dar avea un pretenar undiţă şi cârlige. Mi le-a împrumutat, deh! Meritul meu a fost punga cu seminţe, he-he!
Heee… Valuri, mare, linişte, briză, un pescăruş, chestii… Să tot zaci… Totuşi, de cum am ajuns m-am pus pe aranjat scula de peşte şi a de muzică. Cu undiţa a fost mai simplu, dar pentru audiţie am tăiat o sticlă de plastic şi am vârât în ea telefonul. Românu’ zice că la vreme de secetă e bună şi ploaia cu piatră. Eh!, aşa a fost şi audiţia improvizată de mine.
Soarele ardea, muzica mergea, sămânţa se spărgea, peştele nici de-al dreacu’ nu trăgea, dar m-am mângâiat cu gândul că îl speriase barcagii ăştia.
M-am plictisit, după o vreme, şi mi-am făcut un nou amic, destul de timid la început, dar foarte prietenos imediat ce l-am servit cu un rest de sardină găsit pe mal.
Şi soarele tot ardea, muzica, aşa cum ziceam, sămânţa din pungă dispărea, peştele… dracu’ să-l ia, dar m-am mângâiat cu faptul că-l speriase ăştia cu palele lor.
Apoi, dacă tot nu aveam de lucru cu undiţa, m-am benoclat la copilaşii tembeli ce se aruncau de pe stânci. Culmea e că ieşeau tot atâţia cât săreau!
După două ore m-am săturat de cât peşte văzusem la alţii. Pe când îmi strângeam aparatura, doi puştani cătau să se îmbăieze în zona lăsată de mine liberă. Nu am putut să nu mă minunez de noul tip de slip pe care-l purta băiatul din dreapta. Hai, dau o nefiltrată neagră pentru cine se prinde!
Când am părăsit zona m-am salutat cu un “puşcaş marin”, care, evident, avea mult mai mult succes şi nici nadă nu-i trebuia, ci doar să nu i se strice arcul la jucărie.
Singura chestie pe care am prins-o în relaşu’ de vă zisei, afară de pozele astea, a fost o mare arsură pe spate. Futu-l p-ăla care mai merge la peşte d-ăsta!
Bonus: În drum spre hotel, într-o parcare de roabe, am descoperit ilustrarea africană la “Cosaşi odihnindu-se”. Inspirat, artistul contemporan a intitulat-o “Robaşi odihnindu-se”.
Datorie: Gabriela Elena.
29 Comments
mai nou porti maieul pe post de slip ? :)))
fain maieul-slip al pustiului.
iar tu ai iesit de 2 ori castigat: 1 – ti-ai deconectat mintea. 2 – ai putut observa in liniste proximitatea.
pentru ca, pana la urma, scopul pescuitului nu-i sa prinzi peste, ci sa poti sta linistit tu cu tine.
Husa la mobil e de mare angajament 😀
Îmi place Bonusul, e coborât parcă din Noaptea muzeelor!
La cât mai multe relaşuri, că are balta peşte 🙂 !
credeam ca puscasii marini sunt niste tipi secsosi, cu ceva apgreiduri si frumosi ca niste richi martini. mi-a trecut, cand l-am vazut p-al tau. prefer acarul de la bariera de cale ferata de la Vernesti…
si mai prefer puscasii marini de la targul de Sin Petru, care trag cu ventuze in tinte mobile si castiga ursuleti de plus
Pisi,
Da, numa’ că eu sunt mult mai bărbos. 😆
Simona,
Aşa e, aşa e! N-am avut nici o treabă cu peştele, da’ nici el cu mine. 😀
Iuzărici,
Aia era cameră de rezonanţă, bre! 😀
După o juma’ de oră era atât de fierbinte că nu puteam să-l ţin în mânuţă. M-am prins exact la timp cât să nu se topească. 😀
Mădă,
Deh, fiecare cu muzeele lui, he-he! 😀
Aştept cu interes următoarele relaşuri, mulţam fain! 🙂
Tenţi,
Ai dreptate! Acarul de la bariera din Verneşti încă se ţine bine. 😀
E clar, n-ai pescuit unde trebuie! Prea mult zgomot intr-un loc de relaş, pestele era stresat si se agitata la orice pala si zgomot. Maare noroc ai avut ca tot a fugit de tine! Doooamne, ce ti-ar fi facut asta in chiuveta la curatat, cand ai fi ascultat tu Metale d-ale tale! Mamaaa ce de solzi pe pereti si precis ca te-ar fi dovedit, in loc sa-l prepari tu pe el, te-ar fi mancat el pe tine! 😀
Da’ maieul, cat e maieul? 😀
Salut ,sunt administratorul site-ului http://www.fete24.info (page rank 2,3500 unici pe zi) si iti scriu acest comentariu pentru incheierea unei colaborari de tipul schimb de link(linkul tau va aparea in footer) .Daca esti deacord trimite-mi codul tau pe emailul fete24.info[@]yahoo.com , pe mine trece-ma cu titlul coafuri de ocazie,multumesc.
Apropo, sa stii ca ti-a observat nevasta-mea rama (viermele) din sacosa si mi-a zis ca a mea e mai mare 😛
Manole,
De data asta n-a fost prea târziu, he-he! O să vezi de ce mai încolo. 😀
Nu mă interesează decât maieurile de damă. Evident, scoase… 😀
Coafurile ocazionale,
Bine-ai venit, bre! Mulţam fain de interes! 🙂
Te bag şi pe matale. 🙂
Iuzăreanul,
Bre, aia nu e râmă, e seminţe, şi aia nu e sacoşă, e pungă ecologică. 😀
Şi că tot veni vorba de seminţe, matale ai aşa de puţine? 😀
[…] mai stim de ce suntem pasionati, nu ne mai luptam atat de mult pentru visele noastre, ne lasam in bataia vantului si […]
[…] mai stim de ce suntem pasionati, nu ne mai luptam atat de mult pentru visele noastre, ne lasam in bataia vantului si […]
ok, 1-0 😛
OK! Recunosc! 😀
Maxim am zis! :))
Cum zici tu nene Paule! 😀
[…] convocaţi la PA: Realdo, Delaskela, Neliniştitu’ şi Omul care scrie. Leapşă […]
Va astept la galati la pescuit, acum poti prinde peste direct de pe scaunul de la bar, daca nu prinde la rama poate vine pestele la o gura de bere
Tătuţule, mersi frumos! 🙂
La voi trage la sticlă de doi litri sau la doză? 😀
[… Asta mi s-a parut si mi se pare cel mai uluitor,bre, Adriene si Voicule. In punctul asta chiar devin mai nelinistit(u) decat vesnicul tau freamat creativ; omul pescuieste de la inceputul timpului …]
La @cali cred ca e ceva legat de bio-rezonanta si alte ecologizme, nene.
Si-s chiar placut surprins ca si Dorelu’ de l-ai pozat matale tot un cur shade cand se uita prelung la roaba. Ca sa nu mai zic ca-mi par a fi aproape ca la noi; exceptie face aia cu dubla roata pe comanda unica 😀
N-au încotro! Recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului. Nu? 😀