Chestii galbene, da’ tare bune!
Nu, nu e vorba de chinezoaice au japoneze fierbinţi, ci de ceva mult mai la îndemâna vremurilor pe care le trăim.
Prima mişcare pe care o facem: Running Wild în boxe!
Următoarea: se pun de cu seară într-o tavă niscaiva “chepţi” de pui săraţi şi piperaţi. Înainte de operaţiunea asta unsesem tava cu ulei de porumb, da? Eh, peste “chepţii” (“piepţi”, bre, orăşenilor!) respectivi am turnat un amalgam format din zeama de la o lămâie sănătoasă, două linguri de muştar clasic (ori cu hrean, pentru cei tari în papilă) şi apă, întru subţiere şi omogenizare. După aşezarea definitivă a compoziţiunii, am mai pus aşa, pentru amoc şi coloratură, mărar, chimen şi o linguriţă de coajă de lămâie proaspăt rasă.
Acuma, se ia uşurel tava cu bunătăţi, se acoperă cu ţiplă şi se dă la frigider până în după-amiaza zilei ce va să vie.
…
A venit şi după-amiaza zilei ce va să vie… Chiar înainte de vârârea la cuptor, se mujdeiesc câţiva căţei de usturoi şi se oferă aromatei gălbeneli din tavă.
După un sfert de oră, cuptorul începe să cânte, iar după treizeci şi ceva de minute de foc molcomel, aromele răzbătânde din el te pot îmbolnăvi de ulcer.
Degustătorii de seamă zic despre preparatul respectiv (rămas în istorie drept “Piepţi citrici cu muştar”) că a fost indescriptibil de gustos. I-am crezut…
Nu puteam să las singulare vajnicele piepturi de pui înnobilat cu lămâie şi celealte, aşa că am pus repede de-am curăţat nişte amidonici ungureni (cartofi, bre!), i-am produs rondele şi i-am aruncat într-o tavă cu ulei de măsline şi o idee de apă. Peste dânşii am aşternut cu grijă o samă de mirodenii, dintre care amintim aci dafinul, ceapa verde, mărarul şi or mai fi fost vreo două, da’ mai subţiri ca şi expresie cantitativă. Nu trebuie omisă nici ceapa tăiată ţărăneşte şi călită într-o idee de ulei. I-am lăsat, tot aşa, vreo juma’ de oră, poate un pic peste.
Când ziceaţi că gata, hai, să-i punem pe masă la degustat, am mai presărat peste ei caşcaval tăiat soldăţei subţiri şi i-am mai intromisionat vreo 5-10 minute la cuptor, cât să se unifice şi produsul lactat cu restul.
Ce să vă mai zic? Că mie parcă şi poza îmi miroase, să dea boala! Buni, buni rău, s-au potrivit perfect cu piepţii citrici.
Şi iubiţi-vă, bre! Hai, să trăim şi să ne iubim!
34 Comments
De Dragobete urare faină ne-ai dat, Neliniştitule!
Fac şi eu ce pot, cât mai pot. 😀
Hai sa mancam si sa ne iubim, dara! Mmmm… ba nu, invers, sa nu ne pice greu la stomac… A propos, cu ce vin merge? (O seara minunata si linisteste-te macar azi!)
Io-s adeptul citatului “cum vrea ea şi-apoi mâncăm”! 😀
Merge cu vinul pe care-l zice alt citat, ăla cu gusturile. 😀
Săru’ mâna şi sănătate maximală! 🙂
Aaaaaaa, buffffffffff
Cine ……… m-a pus sa intru pe acest blog?
P.S.-Livrari la domiciliu nu faceti?
Soaie lesbien, bre, nea Molie! 😀
Numa’ la domiciliul don’şoarelor şi doamnelor singure ori cu bărbaţii plecaţi în Spania. 😀
“Soaie lesbien”?
“Cantitatili” poti posta?
Frate, daca avortez uitandu-ma la pozele astea, jur ca te dau in judecata! Deja am manecile de la camasa bàlite complect!
🙂
Molie,
Prima întrebare e salut franţuzesc. 😀
A doua la ce se referă exactemăn? Dacă te referi la ingrediente, scrie acolo: “câţiva”, “vreo doi” etc. Mai exact de atât, nu ştiu, că nu am făcut şcoală. 😀
Chioru’,
Tătuţule, o faci pe barba matale. Eu nu voi recunoaşte că ai bălit pe mâneci. 😀
Mulţam fain! 🙂
stai ca s-a ingrosat orezu-n neli hani si ne-a facut el balele zabrele. ma, sa dea dracu, ca gatesc de moare lumea, dar cand ma uit la postarile tale, zici ca n-am mai vaz’t mancare din copilarie.
numa ca ma rezum in seara de dragobete la fulgi de porumb cu iaurt. nu mai intru in blugi, si nici in fuste. tre sa scap de v’o 5-6 kile si e greu. deci daca ai ceva retete cu spanac si sfecla, te pupez!
Draghe, o să mă scormonesc după niscaiva salăţi, da’ mai încolo, Dumnezeu ştie când. De-o fi să ajung prin Nehoiu, îţi fac ş-o demonstraţie practică. 🙂
Săru’ mâna de încurajări 😀 şi te pupez! 🙂
Eu am ramas cu alt salut (de la francofinie): Lesbien venue en Roumanie! 🙂
“cativa”,”o idee de apa”,”intr-o idee de ulei” :)))
Gata, am notat.
despre mancare nu stiu ce sa zic, dar mi-a placut prima miscare 😀
Molie,
Aşa, aşa, despre asta ziceam. 🙂
Boldea,
Bine-ai revenit, bre! 🙂
Fără prima mişcare, nu iese ca lumea. 🙂
bine te-am regasit, o sa mai trec. am observat ca gatesti si pe slayer 😀 (si inafara de asta, nu mai intrasem pe site-ul “bestial.ro” de vreo 7-8 ani pana sa dau de link-ul spre ei aici).
cred ca diseara o sa-ncerc o mamaliga pe grave digger. sau “harap alb”, nu ma pot hotara.
Bre, cu tine facem inundatie pe biroaie de la balele care curg navala :))
Ete, tastaura mea musteste, e jaleeeee!!! :))
tare, avand in vedere ca nu iesti din aia 99%
Boldea,
Te-aştept, bre, că idei mai am. 😀
Bagă MS, că sună mai vârtos pentru mămăligă. 😀
Lia,
Mulţam fain şi săru’ mânaaaaa! 😀
VanGhelie,
N-am ce face, aşa m-am născut. 😀
Mulţam frumos! 🙂
Felicitări pentru Premiu!
http://sfinx777.wordpress.com/2010/02/26/am-ratat-gala-nu-si-premiile-blog-de-blog-cele-mai-bune-bloguri-din-2009/
Running Wildul face toata treaba 😀
deci ca sa vezi ce s-aintamplat. pun eu apa frumos in ceaun, prafu de malai, da’ nu mai dau drumu la muzica. bai, asa s-a indarjit mamaliga naibii, m-a scuipat de doo ori pe mana de nu mai puteam sa mestec, plus cocoloase, plus ca la sfarsit s-a luat si-un rand de piele de pe ceaun. drept e c-a fost buna, dar salbatica!
tura viitoare bag muzica si mananc paine, ca nu se mai poate asa!
Sibilla,
Săr’ mâna, am văzut, am răspuns. 🙂
Fericire maximală să aveţi! 🙂
Krossfire,
Şi Running Wild, că e mai pauăr, aşa! 😀
Mna, mna,mna! Tare-s curios sa-ncerc si eu reteta asta! Numai la vederea pozelor a-nceput sa-mi ploua-n gura! O seara faina!
Săru’ mâna! Merită efortul, că-s tare faine.
Numai bine şi p-acolo, pe la matale. 😀
m-ai bagat intr-un mood running wild ce-o sa ma tina vreo saptamana, anticipez. multumesc, deci 😀
Cu plăcere, care este! 😀
Hai, că o dădeau bine, pirăţeii nemţeşti! Alea de prin ’85 şi oleacă după ’90, sună bine rău.
pile of skulls m-a impresionat in mod deosebit, tre sa recunosc. presimt si-un helloween in viitorul apropiat 🙂
Deci, io rămân la “Port Royal”, “Death or Glory” şi “Blazon Stone”. După moa, astea e betoanele piratereşti.
Helloweenu’ fu aicea. 🙂
[…] Adrian Voicu – Le apreciez pe acelea care-s ca nişte chestii galbene, da’ tare bune. […]