Penne de foc
La vreo oră după ce soarele căzuse după orizont, mi-am aruncat ochii prin bufet, nu mai ţin minte exact după ce anume. Cert este că mi-a sărit în ochi punga începută cu penne de „100% porumb” (aşa scria pe ea). Subit, o poftă groaznică m-a lovit pe maţe şi un potop de salivă mi-a inundat măselele. Câteva secunde mai târziu m-am trezit punând la fiert două oale cu apă: una pentru fiert pastele, iar cealaltă pentru opărit roşiile pentru sos. În cameră, o mână intromisiona un Rammstein şi cealaltă dădea volum.
După 2-3 minute de clocoteală, am scos roşiile, le-am uşurat de fierbinţeli cu apă rece şi de piele cu mânuţele-mi dibace. Am spălat rapid castronul în care zăceau decuseară coji de seminţe şi l-am umplut cu roşii nude.
La vreo 11 minute după începutul operaţiunii simultane la două „platane” de aragaz, am luat şi pennele din clocotenie şi le-am oferit răcoarea jetului inegalabilei ape bucureştene de robinet . În timp ce se scurgeau pennele, am reluat roşiile cu atenţia şi le-am tăiat clasic, de-cuma, pe lugime, de jur-împrejurul cotorului. Le-am strâns într-un castronel şi le-am mărunţit prin forţa degetuţelor personale. Pentru personaje mai sensibiloase, se poate folosi o spatulă de lemn. Am adăugat 3 căţeluşi de usturoi, tăiaţi feliuţe, şi iar le-am luat un pic la zdrobit.
M-am întors la pennele scurse de apă, le-am turnat în cap o lingură de ulei de măsline, ca să nu se usuce, busuioc şi nişte ceapă verde mărunţită şi deshidratată. Le-am oferit odihna într-un castron, pe pervaz.
Văzând aragazul gol, am julienat o ceapă medie + boia de ardei iute, piper, ulei, wok şi, ţuşti!, pe foc! Cât am spălat un vas, un cuţit, un pahar, acolo, ceapa s-a schimbat la fizionomie. Aşa s-a bucurat ea de contactul cu zdrobeala de roşii şi-aşa a lansat în toată atmosfera o aromă sublimă şi desfătătoare de narete, că nu mai nimeream spatula de lemn cu care să amestec bunăciunea amalgamată din wok. Şi i-am lăsat să bolborosească până a scăzut sucul puţin, cam un sfert de ceas.
După ce l-am mai încercat la gust şi consistenţă cu o lingură de lemn, l-am extras de pe aragaz şi, cu aceeaşi ustensilă achiziţionată de la un târg meşteşugăresc din Sibiu, l-am presărat peste pennele care se plictiseau groaznic printr-o farfurie.
Cu mâna pe inimă recunosc că au socializat bine rău şi la gust, şi la impresia nazală, de mi-a părut rău că n-au fost mai multe…
14 Comments
Not bad, not bad at all my friend 😀
ma, potoleo, ma apuc de pene, fi-ti-er penele ale naibii, ca le-a vazut srec! numa ca nu intelesese cum tai rosiile. a citit imprejurul cuptorului, nu cotorului, si cica: ete mama, asta beleste rosii mergand prin casa!
Tare srecu’ matale Lecterito 😀
auzi, ma! da’ daca n-am wok, pot sa le pregatesc in prealabil? mai tii minte bancul cu: daca n-am prealabil, pot sa le clatesc in lighean?
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
Iuzărete,
Hai, mulţam fain, tătuţule! 😀
Lecteriţa,
Hai, bre, că e uşoare! Adică şi la calorie, şi la făcătorie. 😀
Io ca să nu le mai fuck la lighean atunci când n-am prealabil, mi-am luat tuci. Să vezi ce bag la el, că de când aştept. :d
Mihai,
Da, domnul meu, am marcat! Mulţam de interes. 🙂
Iar m-ai pus la respect… 🙂 Stii ce, cred ca o sa ma supar si o sa-mi bag si eu o reteta, cea de Spagheti Bolognese (acompaniat de “Aces High”, obligatoriu)… Pentru ca prea le zici cu foc… Mi-a placut si de data asta ce ai preparat tu acolo… Virtual vorbind… 🙂 La mai multe retete, dom’ sef (sau chef)! 🙂
Cu scuzele de riguare pentru lipsa îndelungată de pe la “casa” domniei voastre, îmi voi permite să vă felicit pentru penne-le de foc! De n-ar fi fost atât de înaintate orele, i-aş fi făcut o surpriză soţului meu – dar… nu-i spun ce-am văzut pe aici şi mâine… mâine ştiu ce să gătesc!
Felicitări din nou maestrului bucătar!
Dascălu’ Ion
Mulţam fain, tătuţule! Ia să bagi, că boloniezele e preferatele limbii mele. 😀
Da, neapărat cu Maiden. 😀
Noaptea Iguanei,
Mulţumesc frumos pentru aprecierile care este şi vă doresc toate cele bune şi în viaţa-vă şi pe masa-vă! 😀
Hai, că mi-a ieşit aproape ca lui Van Gelie, accent pe primul “e”. 😀
cheia nelinistii: rammstein, haleu, dslr cu lentile puternice. ti dau pi tuiter 😀
Mulţumesc frumos, Zeitatea Ta! Să fii iubit! 😀