Amintiri din copilărie
Vizita ardelenească pretenarului Codilian, aflată în fază cu o vizită necesară în Carfur, mi-a produs niscai declicuri printre sinapsele capului, iar vederea uriaşei legume portocalii (nu, nu e vorba de Băse ori Boc, ori vreunu’ din defuncta alianţă), m-a teleportat definitiv în toamnele bogate şi liniştite din vremea copilăriei.
L-am pescuit şi pe Cody de prin oraş, mai pe seară, aşa, acasă i-am făcut cunoştinţă cu mai vechii mei pretenari metaliferi de la Helloween, apoi am trecut la examinarea lui Dovleacus Foietajus Portocalis (denumirea ştiinţifică a dovleacului-portocaliu-de-plăcintă). Am făcut nişte calcule sumare, l-am împrietenit pe Cody cu o bere neagră şi am tăiat dovleacu’ legumicol pe jumate. L-am castrat cu grijă (tot de dovleac zic, adică l-am uşurat de seminţe), iar jumătatea din dreapta am aşezat-o cu fundu-n sus într-o tavă din cuptoru’ duduind de sănătate calorică. Vreme de o oră şi jumătate am uitat de vreo 5-6 ori de el, că are Cody o limbariţă, de e imposibil să-ţi mai urmăreşti gândurile ori scrisu’ la teveu. Da’, băiat fin şi responsabil, măcar o dată la sfert de oră se decupla de la programul lui şi-mi aducea aminte de dovleac.
După ora asta jumate, l-am întors cu concavitatea în sus şi am golit tava de zama-i. L-am “ţâpat”, vorba musafirului meu, cu nişte zahăr brun şi iar l-am vârât la cuptor.
Pe la ora unu, în plin creier de noapte, Cody m-a atras din nou la aminte şi am scos minunăţia din cuptor. Aroma copilăriei mele s-a întins până dincolo de Nehoiu, cred. Iar despre culoare şi gust, ce să vă mai zic? Martoru’ ochiular poa’ să depună oricând mărturie, că a supravieţuit experienţei, he-he!
Trucaj: Dacă peste bucăţele adăugaţi un sirop de orice, acolo, caramel, cioco, sirop chior, limba vă va mulţumi îndelung…
38 Comments
Multam de idee. Cuptorul bunicii o fost specialist in copt dovleci. He he, arata minunat, deja simt gustul. Si prietenarii de la Helloween or picat cum nu se poate mai bine 😀
Să trăieşti!
Neapărat se serveşte cu Helloween, varianta adevărată, cu Kiske! 😀
Deci rewrewrew, tu i-ai dat lui Cody bere neagra si dovleac? de aia nu se mai dadea el dus din buda azi? !!
Lasă, Adi, am auzit noi şi versiunea lui Cody! :))
Bai,Cody era ”corentat” cu dovleacul inca de cand ti l-am ”predat” la TNB.Ma zapacit in Carrfour Unirii cum ca nu mai vazuse dovleac galben in interior.Iam zis ca nici eu,doar portocaliu, dar sa va vad ajungand in halul asta gatind unul ma puneti serios pe ganduri.VREAU SI EUUUUU
Ady,pe bucatarul mai fac si eu[defapt zilnic], doar imi vazusi burtica,nu?Stiu sa framant,sa coc,sa frig,etc.Primeste-ma si pe mine la tine,please.Voi fi baiat cuminte dar lasama si pe mine sa ma indop cu minunatiile gatite de tine.As fi cel mai fericit.Am sta amandoi cu burtile in sus si am ragaii dupa,ca niste ”domni”[hi hi]. http://www.youtube.com/watch?v=qOS7A81FjTs&feature=related
Mădă,
Nu i-am dat eu bere, el a vrut. 😀
Lucia Verona,
Am convenit cu respectivu’ personaj să-mi susţină punctul de vedere. 😀
Mihai,
He-he! Imediat ce-mi pun pe roate o afacere, te preiau! 😀
Numai să mai trăim până atunci… 😆
asta imi vine si mie sa urlu acum: i want out!
si lui ii place dovleacul: http://farm1.static.flickr.com/30/67302699_6844ba7f50.jpg?v=0
… si mie imi place de el, evident 😀
Eu haleam placinta cu asa ceva in copilarie desi sincer nu-mi place in mod deosebit.
Brontozăurel,
He-he! Da’ Helloween i-o place? 😀
Haiducul Krossfire,
Bre, copilăria mea a fost plină de dovleac copt şi dovleac cu lapte. Trebe să-mi aduc aminte cum se făcea chestia, asta, a doua, că era bună rău de tot. 🙂
Stârnitu-ni-s-au amintiri similare…
mda, pe la noi se zice lubene/lubeni. furam lubeni de stingeam, cand eram mici. de fapt ne duceam la furat porumb de fiert; noaptea. ne impiedicam de lubeni, ca fraierii, ca astia se cultiva prin lanul de porumb, sa creasca la umbra. si ne enervam, asa ca furam si lubeni. ajungeam pe malul garlei, infigeam electrozi de sudura in stiuletii de porumb, ca sa-i intoarcem pe jaaarrr, si apoi, cat se coceau ei, faceam felinare din lubeni, sau dovleci, cum ziceti voi, scriitorii. ai facut felinare,nu? cu dinti din bete de chibrit, etc. aia de la americani sunt fix pielea, pe langa ai nostri. chiar, copiii mai stiu sa faca felinare? cat despre lubenele copt,mmmm, imi vine damblaua. dar placinta cu lubene si miez intreg de nuca, ai mancat? da’ lubene cu lapte? unh fel de ciorba, cam ca foile cu lapte.
stai ca acu am citit ca ti-e dor de lubene cu lapte. e ca o ciorba, cu mult marar si v’o 4 kile de lapte acru, gras
nea tăticu! ia sa+ti recit eu ciorba de dovleac cu lapte, că mi s-a uscat oja pe deşte, şi po să tastez. Am zis aşa: ai luat dovleacul ) de preferat ăla cu coaja verde, de se face felinar din el, cu miezul foarte portocaliu, nu din ăla turcesc, cu coaja căcănie) şi după ce -l beleşti, tai cubuleţe cam de marimea zahărului cubic, vo 2 cm. pui să fiarbă cu apă. separat faci o prăjeală de ceapă, roşii la fel de belite de coajă (la ciorba aste beleşti tot ce apuci) şi mult mărar. căleşti până se înmoaie ceapa, între timp a fiert şi dovleacul, peste el şi apa lui în care a fiert, adaugi 3 l de lapte acru, ca să nu zic 4, da hai, că tu şi păfurişa ta vă descurcaţi cu atâta. şi pui la foc, amestecând până dă în clocot. peste lapte şi dovleac adaugi călitura de ceapă şi roşii şi mărar. amesteci, şi dacă nu e laptele gras, de la vaca sau oaia din grajd, adaugi un pahar de smântânâ, frecată cu 2 gălbenuşuri de ou. colesterolul e în floare, glicemia sare gardul, dar ai tatae o ciorbă de lubene, de te mai faci bine doar cu smecta.
eii cu ce sa incep? da mai depun marturie a fost bun,de sarit in tavan nu am sarit,ca nu sunt fan inrait al dovleacului. asa, mai departe, Mada din care buda nu mai ieseam eu a doua zi?!!!! apropo oricum urmele din noaptea precedenta se cam vad pe moaca mea si la cenaclu. Adi merci ca mi-ai laudat …gura. da chiar nu am sesizat ca ai pus muzica aia. )))).Acu la fazele astea sa mor eu de nu ma simt ca un pui din ala…slab intors pe toate fetele si gata de a fi bagat in cuptor (gura targului). ha ha
eram eu Cody da ce sa fac ca nu-s la calc. meu
@Adi,
Eu vreau sa te intreb doar atat: i-ai vazut lui Mihai “burtica”? Azi, la Ogrezeni, nu ne-ai spus asta.
“mihai 4 said in August 30th, 2009 at 00:37 Ady,pe bucatarul mai fac si eu [de fapt zilnic], doar imi vazusi burtica, nu? Stiu sa framant,sa coc,sa frig,etc. Primeste-ma si pe mine la tine, please.(…)”
unde-mi sunt comentariile? ca eram anonim si cred ca am fost bagat la …carantina. a si merci Adi si aici pentru cele doua carti ca de asta am intrat acum sa comentez.
Cititorul de paranteze: “Cody isi cauta comentariile la net-cafe-ul din Romana”
(In caz ca o sa citeasca pe aici Luci, Mada sau Oana)
Da mai,Lilick,dar e una mica,mica, dar sexi rau,crede-ma.
Da’ cu Gamma Ray, nu merge?
Servus Maestre
Heloweenu’ văd că vine deja la tine disimulat în ghitară electrică iar prietenia dovleacului cu parfum copt de copilărie îndulceşte intrarea toamnei la adăpost de papile gustative… Nu-i rău deloc chit că mă faci ca pînă la urmă să-mi încerc norocu’ prin preajma cuptorului. Nu aş fi făcut asta niciodată dar văzînd detaşarea pe care o aduce aici realizez că ar fi vremea să las… garda jos… 🙂
toate cele bune
M-ai dat gata cu reţeta asta.
De fapt sunt la fără cuvinte ca să explic mai în amănunt starea…
Bine te-am regăsit!
Vania,
Bucuria e de partea mea că am reuşit să vă induc astfel de stări… 😀
Lecteriţa,
Da, bre, de aia e vorba, de lubene cu lapte! Muamăă ce mi-e dor…Şi de foi cu lapte…
Mersi de reţetă, pupate-aş pe ambreiaj! Nu cred că mai apuc anu’ ăsta, da’ trebe să-mi exemplifici pe live. 😀
Codilianu’ frate cu românu’,
Bre, mersi frumos de susţinere! Rămân dator! 😀
Şi dacă nu erai băiat fain, nu te băga nici dracu’ în seamă, darmite în cuptor, he-he!
Lilick,
Stai un pic să mă ciupesc groaznic!
…
Da, e adevărat! Chiar ai comentat pe blogu’ umilei-mi persoane! 😀
Bre, nu ştiu la ce dracu’ zice Mihai burtică, io cred că era nasturele de la blugi ori catarama la curea. 😀
La noi, oamenii serioşi, burtica începe de la 100 de kile în sus. În viu! 😆
Mihai,
Tătuţule, ce ziceai că-i sexy? 😀
Boghi,
Bre, io-s fan Helloweenu’ ăla până plecară Hansen şi Kiske. Gamma Ray merge cu altceva, o să vezi… 😀
Flavius,
Mulţam fain, tătuţ de Braşov, pentru frumuseţile de expresii din prag de toamnă…
Să trăieşti şi să-ţi fie toamna cu aurul de-l visezi… Ăla pentru suflet, normal. 😀
Geanina,
Bine-ai revenit! Sper că, p-acolo pe unde-ţi umblară paşii, fuse la fel de bine ca starea ce ţi-o induse dovleacu’ meu. 😀
PS: Nu, nu sunt oltean. 😀
Fuse, dar…se duse…ha,ha,ha…nici eu nu sunt olteancă, dar îmi cam umblară paşii vreo 20 de ani pe acolo…
O noapte de vis!
Hai, săru’ mâna şi să ai o săptămână de mare efect! 😀
mi s-a facut brusc foame.
He-he! Bine ai venit, nea Ambreiaj! 🙂
Măcar ştiu unde să vin după ambreiaje de Matiz. 😀