Zacuscă de vinete nărăvaşe şi alte legume luate câte trei
Acest preparat, sub formă de Picasso, se dedică Cellei…
Se făcea că veneam într-o zi de la minunatul serviciu şi tot atunci se făcea că intru în piaţă. În seara precedentă visasem că eram pe prund, la mine, la Nehoiu, şi băgam în fizic nişte zacuscă d-aia bună, de Ţară Românească, şi m-alergau vecinii să-mi fure coltucu’ de pâine.
Cu saliva-n gât, mi-am împroşcat ochii peste tarabe şi m-am hotărât asupra cifrei 3. Şi am luat aşa: 3 ardei capia, 3 gogoşari, tot atâţia morcovi, 3 cepe şi 3 ardei iuţi (doi verzi şi unu’ roşu). La ieşire am mai prăduit 3 căpăţâni mici de usturoi şi, ca să scap de obsesie, vreo 6 vinete şi 2 kile de roşii de gătit. V-aţi prins din titlu, ha?
Acasă, i-am dat lui Ninja-n fălci o frunză de salată, iar mie, pentru că aveam de făcut o chestie mai laborioasă, mi-am oferit pe trompele lui Eustaş o adevărăciune de Yngwie.
Mi-am scos braţele adiacente şi am pus apa de roşii opărite pe un ochi, iar ardeii capia şi gogoşarii pe plita de fontă. Între timp am tăiat ceapa şi mai julien, şi mai solzişori, şi am pus-o-n stand-by în wok.
Am ras un iaurt, m-am dat un pic cu capu’ de pereţi (de la Yngwie, că e de extremă meserie!), şi s-a făcut vremea de schimbat ştafetele de pe aragaz. Am luat roşiile and ardeii şi am pus vinetele und ceapa. Între timp, morcovii i-am curăţat original, cuţităreşte, apoi, pentru că nu sunt un mare fan al blenderului, preferând să simt legumele mai mari între premolari, ca la noi, la munte, am continuat să mă joc pe morcovei cu aparatul de eliminat coaja. M-am oprit cu deschiolatul dermă bogată în vitamina E la inima morcovilor, chestia fibroasă din centru’ legumei erecte. Au rezultat fâşii subţiri de morcovi, doldora de vitaminoase, pe care le-am tăiat fin (nu vitaminele, alealte, fâşiile), în toate direcţiile. Un pumn de morcovei astfel rezultaţi l-am aruncat peste cele trei cepe tăiate şi sfârâinde din wok.
Roşiile le-am pieliţit şi le-am zdrobit degeteşte într-o oală, le-am pus nişte sare, ardeii iuţi, tăiaţi rodele, şi restul de morcovei.
Ca să nu mă plictisesc, am lăsat ardeii şi gogoşarii fără o mare parte din coajă, m-am fript la deş’te ca un masochist genuine, am înjurat voiniceşte şi i-am tăiat pe lungime, apoi transversal, rezultând bucăţici mici şi plăcut mirositoare.
După ce-am turnat şi ciupercile dintr-o conservă peste ceapă (dar bine stoarse), am dat să întorc vinetele, iar una, mai borţoasă şi a dreacu’, n-a rezistat atingerii mele înfiorător-legumicole şi a făcut poc-pâfff!, împroşcându-mă cu o zamă fierbinte taman pe burta pe care o ţineam relaxat, la vedere. Din cauza fenomenului întâmplat subit şi intempestiv, am sărit direct în gutuiu’ din faţa geamului, am dat în mediu cu un „Huaaa!” sănătos, mai mult de sperietură, decât de durere, au început câinii din Giurgiu să latre, şi, după ce mi-am turnat nişte sare pe pielea afectată, am continuat cu mirificul preparat.
Cum s-a călit bine amestecul din wok, vup!, i-am făcut vânt şi castronului cu ardei. După mai bine de un sfert de oră, spre douăj’ de minute, vup!, am făcut vânt şi roşiilor peste ardei. Îmbinarea aromelor şi bolboroseala molcomă a roşelii gros-vegetale din wok, m-a făcut să uit de incidentul abdominal de mai devreme.
Când să dezbrac vinetele, am constatat că au spini pe cozi şi primprejurul cozii, în puii mei! M-au găurit la capilarele din burici, le-am dezbrăcat, am înjurat, le-am dat prin blender (v-am zis că n-am tocător), le-am oferit nişte sare şi, după un timp, le-am aruncat şi pe ele în wok. Treaba era destul de groasă acuma, aşa că, am luat nişte paste de tomate, am amestecat-o cu usturoiul zdrobit şi cu trei pahare de apă şi le-am aruncat în wok. Circa o oră am mai lăsat preparatul la foc mic, neuitând să amestec din când în când, şi-atunci în gând, he-he!
A ieşit ceva de mare soi legumistic, mai ceva ca-n visele mele prunceşti!
Acuma, ce boala fac cu o oală de zacuscă? După ce s-a răcit am pus-o în două borcane, că atâtea am găsit, da’ a mai rămas jumate, cel puţin!
Deci, care vrei, că n-am borcane…
Notă: În poză sunt miniaturi, nu ditai castronu’ cu franzelă, da?
54 Comments
a ajuns
Să-i fie de bine! 🙂
Nu cred c-a mai ramas…:)
Dap, intuiţia-ţi nu a dat greş nici de această dată. 😀
Bre, tu ai auzit ca e vichend…si io n-am ce face? Sau, daca e vichend, “e” zilele mele preferate pentru oaresce arsuri? Retete fara foc, n-aveti sa mai fac, oleaca de pauza? 😀 😀 😀
Bre, nu ştiam că trebe să fii ignifugat ca să te apropii de aragaz! 😀
Ce scuze mai pot inventa unii în ziua de azi… 😆
Bre, nici io nu stiam, am citit aseara intr-o carte, cica de acum pana la schimbarea prefixului, musai ignifugarea sa fie facuta, dupa aia nu mai conteaza! 😀 😀 😀
Ei, scuze! E intamplate , dom’ne! 😀
Aşa am citit şi eu, că la sexu’ ălălalt, după acumularea unei experienţe (a se citi, ani, he-he!), intervine uscarea, deci, ai dreptate să stai mai departe de aragaz. 😆
Nelinistitule, sa-mi zici cand se usuca si locul! 😀 😀 😀
Bre, nu era vorba de mine aci! Că nu eu iau foc în uchenduri, da? 😀
Bre, stii prea bine procesul tehnologic! Tu poti s-o cotesti, da’ sa nu uiti ce te-am rugat! 😀 😀 😀
Si sa stii, iau foc in vichend, pentru culoare, da? 😀
Normal, dacă nu merge la soare, sigur merge la flacăra de aragaz. 😀
Nu stiu ce sa zic… zacusca arata exceptional, si m-a luat si o foame de varf de munte cand am citit procesul tehnologic, dar mancare fara carne…
😆
Bre, n-ai auzit de post? 😀 Merge cu pomana porcului, he-he!
Mersi frumos!
Nelinistitule, auzi, da’ ce-ti mai trebuie si-n vichenduri, ca se citeste ce face la abdominal, in cursul saptamanaii…si intern si extern! 😛
Nu e de vichend, poa’ să fie şi de borcan, da’ io nu avusei. 😀
ha, a comis ză restless zacusca! oricât de mult mi+ar fi de pofta, doar n+am băut gaz să fac! abia am prins şi eu o perioadă în care nu mai gătesc elaborat, (face-i-s-ar maţele ghem lu şrec), şi să m-apuc acuma să gătesc? sencs, bat nău sencs! ete că am stat la masă ca-ntre doo trenuri: mi+am făcut doo oo ochiuri, cu brânză şi cu o bucata de cotlet pajit în mare sictir, am scos borcanu de bureţi păstrăvi la oţet, am scos şi sticla de vin fetească neagră de veritas panciu, am halit în pat am ras un pahar de uain şi mă culc doo ore. mă uit pân adorm , la dd tv, că au trecut ăia pe muuviz 24 din 24, iar până diseară e tom şi geri ful taim, plus zaieţ nu pagadi, ăla cu lupul şi iepuraşul de la ruşi. ai niid sam rest.
refuz sa cetesc postu’ ista. dixit.
ma duc sa salivez undeva unde nu ma vede nimeni.
cremenalule!
(lumea fara zacusca ar fi cheala rau)
…şi io am umplut tastatura de bale! …şi sunt de acord şi cu brightie, că lumea ar fi mai săracă fără zacuscă şi iernile mai lungi (şi mai late, oleacă).
Dupa cum descrii, dupa cum ti-au iesit pozele si dupa cum se mai si infatiseaza privitorului produsul finit…. pana me’: blogul tau n-ar trebui sa aiba in titlu “nelinistitu’ ” ci, mai degraba, omu’ cu orgia
😀
Lecteriţa,
Faină viaţă… Vinoase, cotletoase, Tom şi Jerry…
Adică, ai bureţi d-ăia buni la oţet? Tu i-ai adunat?
Trebe să simţă şi limbu’ meu când vin p-acolo.
Brightie,
Bre, fără dubiu, a ieşit de mare gust, să dea boala! Şi se pupă la fix cu pâine neagră. 😀
Chioru’,
Remarca cu iernile mi-a adus aminte de Liceul Militar: mă umpleau ai mei de zacuscă atunci când veneau pe la mine, pe la liceu. Ce vremuri… 🙂
WhiteWolf,
Multam fain, bre, Lupulainen! Imi pare rau ca n-am “timp” să-mi trag un restaurănţel-cafenea-ceainărie, cu happy day o dată pe lună, să bag potol original şi moca. 😀
Bre asta cu moca…e la fix! 😀 😀 😀
Să-mi moară pasiunea de n-aş face aşa! 😀
ihi, iar ai comis-o. La mai mare, pai cand oi face d-ala de zici tu restaurentel-cafenel-ceinel, te chem obar-sef cu puteri depline 🙂 🙂 🙂
Vezi, să nu dea boala să uiţi! 😀
O stii p-aia cu ai grija ce-ti doresti ca s-ar (p)utea (auuu ce era sa zic) sa se intample. Io o patii! Parol d’oneur! Si nu uit!
Vezi poate nu uiţi nici ce-ai zis ieri. 🙂
Vezi ce-ai facut??? Vezi??!!!! Si ziceai ca sunt de hartie! 😀 😀 😀
Adică, vrei să spui că am trezit-o pe Maia? 😀
Si asta!(mai ales!)!(si zici c-ai trezit-o??!!! :P)
Ca de ailalta, Doamne fereste! 🙁
Puşchea pe tongu’ care este!
ţi-am pregătit o replică: Picasso cu prune(un fel de tartă bihorenească, “moşocoarne”) dar o să-ţi dau doar fotografia şi reţeta, de scris scrie-ţi-o tu că io doar halesc la ea
a, şi o pizza personală, cubistă
azi nu am cum dar poate mîine le afişez şi ţi le pasez cu contradedicaţie
zacusca ta este “în arhivă” lîngă meduzele violete şi încă vre-o cîteva daruri
MULŢUMESC! că n-am avut vreme azi, sper că-i primit
na+ erată, editează pe scrie ăla plzzz
Se spune că cel mai mare secret al bucătărelii este să pui suflet. Cum tu pui din plin, nici nu mă mai mir ce minunăţii îţi ies din mâini!
Nu stiam de ce sughit! Dar-ar sanatatea in oasele voastre! Na.
Puneti si voi, va rog, manifestul asta pe blog, sa-l raspandim in blogosfera
http://gandeste.org/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139/
O invidiez pe CELLA 😛 pentru o asemenea…dedicatie! Arata bine, stiu ca e buna si eu ii simt si mirosul, ca eu le am cu mirosurile…yummy, e cea nmmai buna!
Multumesc mult pentru clickuri, datoare! Noapte instelata!
Of,bai nene, de ce ne zapacesti?Mie foame,mie foame rau
Cella,
Săru’ mâna! Aştept cu interes. 😀
Am şi corectat care este. 🙂
Noaptea Iguanei,
Mulţam frumos! Adevăru’ e, că ce-mi place, fac cu pasiune, nene! 😆
Maia,
Ai văz’t? 😀
Să ştii de la ce ţi se trage al’dată. 😀
Mirela,
Bine ai venit!
M-am bucurat că am putut să te ajut, şi o voi mai face. 🙂
Numai bine să ai! 🙂
Mihai,
Te cred, bre! La cât l-ai plimbat pe Cody… 😀
servus…
voi urma pasii, unul cite unul… da’ dacă nu iese?
🙂
Mă chemi! 😀
Da dovleacul unde e bre?!!!
Iote, că vine acu’! 😀