“Templierii” au fost la Ogrezeni – Evadarea a XXI-a
Pornind de la piesa de mare efect a băieţilor de la Celelalte Cuvinte – Un sfârşit e un început, dar, mai ales, din cauza faptului că tot ne-a mai trecut o dată Apocalipsa printre picioare, am zis că neapărat trebuie să apuc să merg cu “Templierii” şi la Ogrezeni. Şi-am mers…
La intrarea în minunatul aşezământ cultural, mă aştepta covorul roşu… “Uaaa!”, am exclamat gata să-mi scap o lacrimă pe barba-mi greu încercată de soarele arzător. “Închide gura şi dă-te mai într-o parte, că ăsta-i pentru domnii Adrian Năstase, Crin Antonescu şi Nicolae Manolescu”, mi-a şoptit pretenul Codilian apucându-mă de mână zdravăn în pur stil sălăjenesc. “Cum, mă?”, m-am nedumerit eu. “Tu ai un singur covor pentru toţi trei?” “Ăăă…”, a mai apucat el să zică şi, hopa!, s-a iţit în cadru dl. Năstase. “Dragule, Templierii sunt extraordinari, ţine-o tot aşa!”, a spus vajnicul pesedist şi i-a întins mâna lui Cody. “Ăăă..”, s-a fâstâcit un moment pretenarul Codilian. Un scurt gest din cap al doamnei Verona l-a adus pe dl. Năstase pe direcţia cea bună. “Cum ziceam, dragule, scrii bine! Ţine-o tot aşa! Ne vedem la lansare!” “Mulţumesc frumos…”, am îngăimat sigur pe mine, dar strângând şi mai ferm mâna întinsă. “Acuma plec la o şedinţă, dar mai vorbim”, a mai adăugat domnia sa şi dus a fost.
Am dat să mă întorc iar pe direcţia covorului, dar, henţ!, sunt oprit pe loc de o săgeată care s-a înfipt în covor taman în faţa mea. “Cine boala se ţine de cioace d-astea cu vârf?”, am zis eu rotindu-mi privirea prin copaci. “Felicitările mele, domnule, am auzit despre cartea ta numai de bine!” Parcă ştiam vocea de la televizor, iar când m-am întors de unde venea ea, am recunoscut şi personajul: Crin Antonescu. A stat în mijlocul nostru preţ de un suc neacidulat, apoi cu un zâmbet şi o strângere de mână mi-a urat toate cele şi a dispărut la o şedinţă de schimbare a strategiei sau aşa ceva.
“Adi”, mă trezesc strigat de doamna Verona. “Dl. Manolescu”, mi-a şoptit dumneaei întinzându-mi telefonul. Am primit felicitări şi mi-a spus că nu poate ajunge la lansare, dar va dori să ne vedem după Bookfest, la un ceai.
“No, acuma poţi mere pe el, că nu mai vinie nimenea!”, mi-a dat Cody liber la covorul roşu.
După câteva sute de metri am ajuns la masa caracteristică a CCO (Centrului Cultural Ogrezeni), unde am salutat şi pupat onorabila adunare: Lucia Verona, Ştefania Coşovei, Matilda, Lilick, Anda, Renata, Mădălina, Codilian şi neobosita Eszti.
Doamna Verona a trecut rapid prin istoria CCO, cum de-am ajuns eu la CCO, ce-am făcut de-am ajuns acolo, a dezbătut aprig ultimul roman aflat pe masă şi intitulat “Nepovestitele trăiri ale templierilor români”, apoi, în uralele şi aplauzele audienţei, am luat gâţii la două sticle de şampanie virgină şi degrabă generatoare de bule.
Eszti, acest perpetuum mobile al CCO, a simţit că e momentul să intervină în buna desfăşurare a întâlnirii culturale, năvălind peste noi cu câteva boluri cu salăţi şi kremvurşti fierţi. În urma discuţiilor intelectuale, care, bineînţeles au trecut devastator prin stomac, salăţile şi kremvurştii s-au topit de parcă nici n-ar fi fost. “Bine că n-au rămas Adrian şi Crin, ca să nu mai zic de Manolescu”, a râs doamna Verona privind la bolurile prin care adia briza caldă a după-amiezei.
Au venit la rând homarii de Maine în sos de şampanie brută de cuvée, creveţii mexicani preparaţi artistic cu sos de vin alb, usturoi şi ghimbir, încheind magistral cu plăcinta de rubarbăr în foaie fină de Napoli.
După alte discuţii despre nicotină, pilule albastre de putut, circuitul poeziei în natură şi dacă e mai lung drumul Bucureşti-Ogrezeni decât invers, doamna Lucia Verona a dat startul de întoarcere la mătcile noastre.
Mărturisesc, cu o mână pe inimă şi cealaltă peste ea, că a fost cea mai faină, mai emoţionantă şi mai distractivă întâlnire la CCO. Şi da, era şi mai şi dacă participa şi MAG (Marele Absent George).
Mulţumesc frumos, doamna Verona, săru’ mâna, doamnelor, mulţam fain, Cody, vă mulţumesc, prieteni! Să dea Dumnezeu şi-altă dată, să o facem şi mai lată!
Datorii: Luna Pătrată, Vania, Renata, Rokssana.
22 Comments
auzi bre, sigur ai fost la Ogrezeniul in care eram si eu. ca la ce mi-ai pus in…gura, io nu ma recunosc )))
Deci, toată maşina noastră e de acord cu cele scrise mai sus. Întreabă-le! 😀
[…] Theodora, Alex Mazilu, Costin Comba, Gorj News, artistul Marius Lupu, Marius Stefan Aldea, Nelinistitu’ Adrian Voicu , Teo Negura, Vania , Vlad, Gabriela Elena, Gorj Exclusiv , Meet the […]
Hm… strada ficţiunii… 😀
Adevărul, doar adevărul şi numai adevărul, cum se spune. Evident, şi să nu dezminţim “Strada” care este. 😀
Kremvurşti von Schlitz fierţi…
Von Schlitzi nu văzui, da’ Kremvurşti fură la greu! 😀
Superb, aproape nepovestită trăire de duminică!
Da, bre, şi mie mi s-a părut că visai, da’ văz că nu. 😀
[…] Manole, Cati, Vis si realitate, World of Solitaire, Andrei, Cristi, Nelinistitu’, Luna patrata, Nea Costache, Teo […]
Iertare, Templiere, că aţipii niţel de după amiază şi m-a surprins crăparea de ziuă dormind.
De la plăcinta de rub… cum ziceai, mi se trage, că mi-a căzut greu şi m-a trântit în pat odată cu găinile. Aşa că certific cu întârziere: fix ăştia au fost concurenţii la covoru’ roşu.
p.s.: Manolescu e ăla care te-a deranjat la telefon?! Uite că nu m-am prins!
Doamne, ce bine că te-ai trezit ca să-mi confirmi spusele. 😀
Mergem şi data viitoare, poate-i prindem şi-n poze. 😀
[…] x x x x x x x x x x x […]
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Ana Usca, A Usca, And-roxa, Androxa, Caius, Caaius, Clipe de […]
[…] Shayna, Schtiel, Melami, Theodora Marinescu, Rokssana, Jocuri cu cuvinte, Adrian Voicu, Gabi123, Nea Costache, Ragnar, Ana Usca, Vania, Ilarie, Caius, Teo Negură, Gabriela Savitsky, […]
Neliniştitu’
Tuţule, tu ai avut nume mai sonore ca invitaţi, dar şi ce gazdă, e drept. Însă nici pe strada mea n-a fost linişte. Când au început să apară Boşcodeală braţ la braţ cu Corcodel, Docenta poate să-ţi confirme, Scutaru ţinând-o galant, de mijloc, pe Karmencita Pricop, Ion Vasile ţinându-se de mânuţă cu doamna Bolache – cum care? Florenţa, tătuţă – în timp ce Victor Mocanu ne suna din pădure cu cornu iar, mai jos, Marian Ghiveciu claxona de mama focului, înjurându-l pe Cristi Bîgiu că l-a rătăcit, au început toţi câinii să urle de ziceai c-a venit Apocalipsa.
Colac peste pupăză că tocmai atunci s-a găsit să mă sune şi Ion Piţoi, să dea boala, răcise de la metrou şi vorbea la telefon pe nas, ca ăla de anunţa “atenţie, se închid uşile!”. 😀
Am avut şi folcloriste, când a deschis prima gura a început un potop, şi-o vijelie… noroc c-am avut terasa încăpătoare şi ne aflam pe un deal, altfel păţeam ca DN10, ori nu era cazul să ne mai ia apa. 😀
He-he, mai greu a fost la plecare. Că dacă aveam şi eu un Matiz ca al tău, îndrăgostit de frumoasa aceea cu gene lungi, de mai înainte, mai c-ar fi fost mai uşor, dar aşa… 😀
Ai văzut ce pudic am fost, n-am scris direct „ şi-o vijelie şi-a dat drumu’”, am pus doar puncte-puncte, ce mama dracului, vorbim de faţă cu atâtea doamne! 🙂
Ahaaa… Deci la matale veniseră folcloristele… 😀
Când mai dai festival, zi-mi şi mie, să mă pregătesc. 😀
De ce nu mi-ai spus că te crezi ca în vis ? Te ciupeam eu zdravăn….
Nooo… Din visele mele mă trezesc dacă vreau eu, nu merge cu ciupituri! 😀
[…] g1b2i3, Gabriela, Zina, Luna patrata, Nea Costache, Shayna, Nelinistitu’, Mesterul Manole, Marin, Noua abordare a lecturii, […]
[…] a urmat Iaşiul (Librex), Bucureştiul (Bookfest şi Parcarea de la Polivalentă), CCO (Centrul Cultural Ogrezeni), apoi a început Drumul Templierilor prin Ţările […]