Problemele de mate, colega de bancă şi promoţiile la felurite chestii
Vă spusei acu’ ceva vreme că, periodic, mă apucă dorul de meleagurile natale, lucru aproape normal, zic, care se poate întâmpla oricui, la orice vârstă.
Eh, şi cum stăteam cu doru-n sânge, numa’ ce mă pomenesc pe la o bună şi veche pretenară, fostă colegă de bancă din şcoala generală şi pe care viaţa o ţintuise pe plaiurile pline de neprevăzut ale Buzăului.
Bucurii, amintiri, reproşuri politicoase gen „n-ai mai dat şi tu un semn, nesimţit de Bucureşti”, răspuns decent, „vezi că ai făcut pleonasm”, „ce fac ai tăi?”, „da’ ai tăi?”, „merge serviciu’?”, „pe pizda mamii lor de dobitoci, că ne jupoaie de zile!”, „lasă, bine că-i Nicu aranjat (bărbac-su, n.a.)!”, „eh, cât o mai merge şi la el, c-a fost prost şi nu s-a dus în Germania, la soră-sa, că acuma aveam şi noi un viitor mai altfel”, şi aşa mai departe.
După nişte potol pregătit în grabă, că, deh, „ţ-o fi foame de pe drum!”, încheiat citatul, numai ce mă relaxam la o televiziune pe cablu, când îmi sare-n ochi ăla micu’, Gigel. Cred că era clasa a doua sau a treia, n-am reţinut exact, că era destul de trist cu caietul care-i atârna în mână ca o găină proaspăt pornită către jumulit. „Care-i treaba, tinere?”, mă dau eu „human friendly”.
Piciul se uită la mine aproape uimit şi bălmăjeşte: „Huh, matematica asta….” „Ia vino la mine, că le-om da de cap”, afişez eu un zâmbet plin de speranţa şi dorinţa de ajutor. „Ce-ai de făcut?”, iau eu caietul. „Am avut de compus şi de rezolvat nişte probleme şi nu ştiu dacă-i bine”, mormăie piciul. Trecem în camera lui, la birou, deschid caietul de lucru, că aşa era procedura, întâi pe ciornă şi apoi pe curat, şi încep să mă minunez.
Prima problemă: „În frigider sunt 13 sticle de bere. Vine tata şi bea 4. Sună la uşă vecinul Vasile şi mai bea 2. Mama vine de la serviciu, deschide frigiderul şi mai ia o sticlă. Câte sticle de bere au rămas în frigider?”. Menţionez că socoteala berilor a fost extrem de corectă. „Uite, zic, aici ai o greşeală!”, îi spun piciului. „Unde?”, se uită el curios. „Unde spui că mama ia o sticlă din frigider, trebuie să completezi cu şi o sparge-n cap lui tata, că ştii că mama nu bea, da?” Gigel începu să râdă în hohote. „E foarte bună problema şi socoteala”, decid eu.
A doua: „La un bar sunt 21 de fete. În bar mai intră 6 şi pleacă 10. Câte fete sunt în bar?”. Am rămas mut din nou. Totul era perfect exprimat şi rezolvat, dar aveam o dilemă. “Unde e barul ăsta, Gigele?”, mă trezesc întrebându-l pe pici. “Aaa”, face mititelul, “nu ştiu dacă e, că e de la mine din cap problema.” „Ia s-o vedem pe ultima, că şi asta a fost bună”, declar eu piciului, care plesnea de fericire.
Ultima problemă: „Nea Gimi are 15 maşini. El vinde 6 maşini, dar mai aduce din Germania încă 8 maşini. Câte maşini sunt în total?” Din nou, fără pată la logică şi calcule. “Al dracu’ cocalar, o fi ăla de la parter, d-aia e copilu’ aşa de încordat pe idee”, gândesc în sinea mea interioară. „Bravo, Gigele, tată!”, exclam eu cu voce credibilă. „Eşti pe felie cu matematica, mă, o să ajungi mare contabil ori, cine ştie, ce de-alde Isărescu!” “Da’ tu tot maşina aia, de nu încape mami în ea, o ai?”, se uită el la mine. Nevrând să mă pun la mintea lui, am dat-o-n de-ale şcolii: “Da’ numa’ asta ai avut la mate?” “Aha!”, răspunde copilul.
„Te uiţi şi la română?”, ia Gigel un alt caiet de pe birou. „Cum să nu!”, zic. „Ia, treci încoa şi cu româna!” Avea de făcut propoziţii cu diferite cuvinte.
„Constatare – Eu fac constatarea că mama nu s-a uitat în frigider când a venit de la serviciu.
Desigur – Desigur mama se va uita în frigider când va veni de la serviciu.”
„Lasă-l în pace, nu-l ajuta!”, strigă mă-sa din bucătărie. „Că de la ultima ta vizită, de la ziua lu’ Nicu, mă tot înnebuneşte cu unii Paraziţii! Ce dracu’ e asta?” „Nimic care să te îngrijoreze, relaxează-te! Curtea blocului şi cea a şcolii îl învaţă mult mai bine decât oricine altcineva!”, râd eu.
La finalul caietului de lucru, Gigel îşi scrisese declaraţia de conformitate cu starea-i cotidiană: „Cu mine nu se joacă nimenea. Pentru că eu nu mă joc. Sunt jmeker.”
„Da’ de ce eşti jmeker, Gigele, tată?”, îl întreb eu curios. „Că sunt la karate şi ascult Eminem”, zise el hotărât. „Păi, maică-ta zicea că bagi Paraziţii.” „Nu, Eminem e mai tare!” „De ce?” „Mi-a zis Ionuţ şi toţi băieţii din clasă ascultă Eminem! Eminem racs, Jastin Biber sacs!”, se englezeşte puştiul la mine. Mă uit la el ca molia la veioză, da-i dau dreptate. „Hai cu mine până la Mondial”, ne sparse mă-sa dialogul, “să iau nişte balsam, că văd că Nicu nu mai vine! Şi pe urmă te duci în ale tale, că cine ştie când ne mai vedem”.
L-am lăsat pe Gigel cu vecineii lui de bloc şi am purces către un supermarket de la periferie, “că-i mai eftin ca la ălelalte”, zicea colega. Îşi ia asta ce vrea, eu ce nimeresc şi ajungem la casă. Acolo, o gagicuţă se apucă să-mi recite: „Dacă mai luaţi un deodorant intraţi în promoţie!” „Ce promoţie?”, fac eu. „P-astea le luaţi cu 20 de lei, da’ dacă mai luaţi unu’ le luaţi cu 18!” „Du-te, dacă vrei!”, mă încurajează colega. M-am dus şi mi-am mai luat un deo. „Dacă mai luaţi un bax de 10 beri intraţi în promoţie!”, recită gagica de la casă la următorul produs. „Ha?”, fac eu iar, berea nici măcar nefiind pentru mine. Alt semn de la colega, al bax de bere ca să prind promoţia. Şi tot aşa, am făcut la drumuri până când mi s-a acrit pe maţe cu promoţiile mamii lor!
Când am ajuns la colega acasă, Nicu, bărbac-su se relaxa la o bere. Din frigider, evident, de unde-am dedus încă o dată corectitudinea problemelor celui mic. Am mai stat şi cu el 5 minute, motiv ca să reevaluez „promoţiile” de care beneficiasem la greu. Am constatat că făcusem o economie de 5 lei, dar luasem produse care nu-mi trebuiau de 100. Jumătate din ele le-am lăsat lor, că n-aveam ce face cu atâtea banane, bere şi ce draci mai luasem. Am decis să nu mă mai calc pe la ei cel puţin o jumătate de an!
Să mai ai încredere în colegii de bancă! Ai dracu’ hoţi!
Datorii: Teo Negură, Gabriela Elena.
32 Comments
Sinistru! Macar daca te serveau cu icre beluga d-alea la peste 1000 lei suta de grame 😀
Asupra mea promotiile de gen au de cele mai multe ori efect invers: adica in loc sa cumpar inca o bucata sa beneficiez de promotie, renunt si la aia una pe care o voiam… cel putin pana se termina promotia…
😀
pai asa iti trebe, daca te bagi peste munca barbatului casei 😛
Ana,
Deh, m-am luat după gura ăleia. 🙂 Bine că n-avea icre de belugă, că nu ştiu ce făceam. Cred că le dădeam lu’ maică-mea să facă nişte chiftele. 😀
Zaqk,
Aşa e! Uitasem de această regulă! 😀
io cred că dacă-l luaţi şi pe Gigel cu voi la supermarket, vă lămurea el cum era cu matematica promoţiilor 😉
Dacă-l luam şi pe Gigel cu noi, nu mai aveau loc promoţiile în Matizel. 😀
In mod sigur jmekerul de Gigel va ajunge un prosper om de afaceri!
Eu am intalnit o fosta colega de generala acum un an. Fugise cu unul inca din clasa a saptea si de atunci n-o mai vazusem. Ea m-a recunoscut, eu nici gand: din fetita aia gen zvarluga, subtirica si inalta, acum la 55 de ani, era o balena masiva, asa la un chintal jumate. Ne recunoscuram noi, tzoc-tzoc pe obraji, hai la o cafea! Sarmana de ea, avea patru copii, acum casatoriti, iar scoala, ei, ramasese cu cele sapte clase!
– Si…unde stai Marina?
– La bloc, in Filiasi. Avem un apartament cu trei camere ca stau si cu socrii!
– Si…cum te-mpaci cu ei?
– Aaa, is oameni cumsecade, ma maltrateaza biiine, mai ales soacra-mea!
A mai scos ea perle dar asta am retinut-o!
O duminica placuta!
Ehe, daca ai fi avut inspiratia sa te uiti si prin cartea de aritmetica a juniorului…Gaseai probleme nu prea departe de ce i-a clocit lui mintea, ca, de, s-a reformat invatamantul, educatia e pe maini bune ! 😉
Despre Gigel, numai istoria ne-o va demonstra, tătuţule! 🙂
Despre Marina, Dumnezeu s-o apere! 😀
Despre matale, o săptămână faină să ai! 🙂
Zina,
Cât trăvăim, învăţăm, nu? O să mă pun cu burta pe carte. 😀
Bă, ăştia nu mai au probleme din alea cu trenul care pleacă din gara A şi ăla care pleacă din gara B?
Interesant că ei beau bere la sticlă, nu la pet! Un punct acordat, din oficiu!Dacă dădeai doo file de caiet mai înainte, găseai şi propoziţia exclamativ- interogativă: Ce dracu faci fă, ai băut şi ultima bere?!?
Iar la engleză avea propoziţii cu “can” şi “may” : May I have a beer, please? I can kill you, if you touch the refrigerator!
Problemele alea s-au depăşit demult, acum au probleme cu alcoolul. 😆
Mai aştept câţiva ani, să treacă la gramatică. Atunci să vezi propoziţii circumstanţiale. 😆
Pai unde se bea odata, mai mult ca-n carciuma? In TREN! Doar i se spunea tzuicarul, trenului BzN . Chiar ma gandeam, ce-ar fi sa mergem acum iar la scoala, si sa ne puna sa facem propozitii…
Cu băutură sau fără? 😀
Vai, da’ ce probleme are tânăra generaţie! 😆 Nu prea seamănă cu aşa ceva “la aprozar s-au adus 45 kg de cartofi…”!
La vremuri noi, probleme noi, ha? 😀
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Bogdan Onin, Caius, Flavius Obeada, Gabi123, Gabitu, Gabriela […]
[…] VOICU Problemele de mate, colega de bancă şi promoţiile la felurite chestiiThrash forever! Death Angel şi Suicidal Angels în Silver […]
bere + banane. apoi deodorant. mi se pare corect, in ordine fireasca. de-a dreptul colegial as spune:)
Aşa e p-acolo, n-ai cum să-i schimbi! 😀
Neliniştitu’,
Acum, după ce-am făcut o burtă de râs, pot scrie.
Cum se face, cum se-ntâmplă că Docenta iar pune punctul pe « i ». Gigelul tău, deşi precoce, n-are parte de navetă pe tren, ce mare păcat, trebuie să-şi compună problemele cu ceva ce are la vedere : conţinutul frigiderului din casă şi fetele din barul de la Casa de Cultură, având ştiinţa acumulată în curtea şcolii.
Tuţule, ştii tu ce era trenul BzN al docentei pe vremea când avea 5 vagoane de clasa a doua şi unu’ de fotolii cu faţa din pluş roşu sau albastru? Trenul ăla era adevărata şcoală, pot zice, câţiva ani de navetă l-ar fi făcut pe Gigel mai firoscos decât dacă ar fi absolvit şcoala de la Păltiniş, docenta poate să-ţi confirme, zău. 🙂
Fete, bomboane agricole, alviţă, liceeni, cocoşei cu băţ în fund, acordeonul lui Oică, bere, ace, brice şi arice, fermoare, seminarişti, călători de toată mâna, măicuţe, cadeţi în permisie, avea din ce face inclusiv matematici superioare cu integrale de la m până la n, unde m urcă la Măgura iar n coboară la Nehoiaşiu, româna o învăţa din mers, he-he, ce vremuri, când cărturarii l-ar fi învăţat cum se tund cărţile şi cum se aranjează din bătut un full de popi cu aşi în coadă contra unui careu de dame şi cum se voltează un tăiat…
Şi asta nu-i tot, ceea ce era mai interesant putea găsi în compartimentele vagonului cu fotolii pluşate unde se aflau în prag de seară telectuale văii cu perdeluţele trase, dar asta-i o altă poveste, cu venetici. 😀
De, alte promoţii…
He-he! Săru’ mâna, Boierule, de aduceri aminte! 😀
Află că am băgat la greu pe BzN, de prin ’83 până, hăt, spre al doilea descălecat al lui Iliescu şi, din nou, trebe să-ţi dau dreptate: se făcea carte atunci, bre, nu glumă! 😀
[…] ~limita de viteză depinde doar de noi […]
Lasa-te, frate, de probleme, mai bine treci la exercitii, pentru ca se rezolva mai usor!
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Anca Hotineanu, Bogdan Onin, Caius, Calin Hera, Dispecer, Florin […]
Gabriela,
Da, am constatat şi eu asta. Mai ales alea de înviorare. 😀
[…] un post pe un blog tare “neliniştit”, m-am gândit ca ar fi bine să ne mobilizăm puţin pentru o scurtă înviorare, ieşind cu mic, […]
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Bogdan Onin, Caius, Florina, Gabi123, Gabitu, Gabriela […]
Norocos jmekerul de Gigel ca dupa un gandit profund in sinea ta interioara, 😆 ai putut sa-i oferi raspunsuri, facand chiar abuz de vocea credibila aflata in dotare. 😛
Pai, puteai tu sa nu-l ajuti la probleme? Maine poimaine creste karatistul mare… 😀 😀
Gabriela Elena,
Dacă nici eu nu pot să ofer răspunsuri credibile, ci boala mai poate? Mă-sa? 😆
Ana Manolescului,
Bre, problemele şi le-a făcut singur, deci, să şi le rezolve! 😆