Premiu de Sânziene
Când eram copilaş, 24 iunie venea la noi, la Buzău, cu “Drăgaica”, ditamai sărbătoarea cu comedii, bulgăraşi de floricele, bastonaşe dulci, sirop la pahar şi câte şi mai câte.
Mircea Eliade a făcut-o celebră prin cea care mi-a mers la inimă din prima, (şi acolo mi-a rămas) “Noaptea de Sânziene”.
Subsemnatul sprijinit îndeaproape de Editura ALL, vine cu un concurs adevărat întru bucuria fanilor lecturii.
Este vorba de o ghicitoare: ce reprezintă divaisul din imagine?
Cine ghiceşte, câştigă minunatul Premiu de Sânziene, care, aşa cum aţi remarcat, e reprezentat nu de una, ci de două cărţi!
Dacă nu vă merge linkul de mai sus, aflaţi că e vorba de primele două cărţi ale “Nepovestitelor trăiri ale templierilor români”.
Dacă-s mai mulţi ghicitori, evident că vor fi traşi cumva la sorţi.
Hai, “succesuri” tuturor, vorba cuiva din Parlamentul European!
13 Comments
Pentru o clipa m-am simtit …copil. Ce amintiri frumoase am cu Dragaica. Multumesc!
Si, cred ca stii ca am toate cartile tale dar,ïnstrumentul e cumva chilug(pilug)?
Este device de us dopuri la sticle. Alea de bulion si alte conserve la sticla tomantice. 🙂
* de pus dopuri
Cartile le doresc trimise pe adresa :
Sos. Fundeni nr. 258. sector 2 Bucuresti, Sectia Pediatrie.
Multumesc.
Hmmm…sa se fi inselat “bunica” ? Nu cred!
@Anonim,device de dopuri, zici?
Asa zic, caci imi amintesc bine di tat cum tineam de sticla cat bunica trantea, cu palma aspra, cate una in capul ala rotund de intra dopul pana in prasele 🙂
Doamna Poşetoasă,
Eu încerc să-mi menţin starea (de copil, n.a.). 🙂
Nu-i pilug, nici chilug, nici pisălog. 🙂
Anonimul Bucureştean,
Felicitaţiuni maxime! 🙂
Am nevoie de un nume şi un număr de telefon.
Le poţi lăsa la voicu001@yahoo.com, voicu001@gmail.com sau contact@adrianvoicu.ro.
Mulţam fain!
Chiar se pun dopuri cu asa ceva?!
Măciuca din dreapta are legătură cu axul din interiorul găurii laterale. Se trage de măciucă, iese axul afară, face loc pentru dopul de plută care se vâră în gaura laterală, se pune deasupra sticlei.
Se împinge măciuca, ce împinge axul, ce împinge dopul în gura sticlei.
Simplu, ha? 😀
@Autorul
Nu ştiu, nu pot să te mint, dar dacă nu-mi trimiţi volumele în format electronic, ca să le pot comenta pe blog, vei fi atins de jocul ielelor, ia seama! 😛
@Autorul
Ca să-ţi fie clar: Nu dau colţu’, te asigur, până ce nu mă vei vedea în carne şi oase. 😛
Aştept cu interes o cronică de-a matale, precum şi să te zăresc în mărime naturală. 😀
PS: Am crezut că deja mi-ai citit cărţile. 😛