Cum se serveşte un “Senvici cu infinit”
Aseară, adică pe 25 noiembrie 2013, de la ora 18:00, la ICR, maestrul Puşi Dinulescu ne-a dezvăluit ce înţelege domnia sa prin „Senvici cu infinit” şi n-a făcut rău deloc.
Pe parcursul unei ore şi jumătate, care a trecut mai ceva ca-n nuvelele fantastice a lui Eliade, acu’ eşti aici, la început, acu’ a venit finalul, Julieta Strâmbeanu, Mihai Niculescu, Manuela Ciucur, Ioana Calotă, Puiu Mărgescu, Liliana Pană, măiastru „aranjaţi” de Vasile Manta, au dat glas (şi ce glas!) personajelor, făcându-mă să cred că ciulesc urechea la teatrul radiofonic pe vremea când îl ascultam la aparatul Selena pe care tataie strânsese două pensii să-l ia.
După ce ne-am scuturat un pic de vraja piesei şi de finalul mircea-eliadesc, după opinia-mi profană, a urmat o pauză care a întărit puternic audienţa pentru discuţiile ce aveau să vină pentru mai bine de trei sferturi de oră.
Domnul Horia Gârbea, preşedintele Filialei Dramaturgie – Bucureşti, Gelu Voican Voiculescu, Julieta Strâmbeanu, Liliana Pană, ca să amintesc numai câţiva, au avut numai cuvinte de laudă pentru autor, regizor şi actori, nutrind speranţa că respectivul spectacol trăit pe viu o să avem şansa să-l vedem şi pe scenele unor teatre, ca Godot, de exemplu.
Maestrul Puşi Dinulescu a încheiat seara lămurind pe toţi cei de faţă care a fost treaba cu Goliana, nea Paul şi Şurubeştii, punctând faptul că au dispărut criticii de teatru, ba chiar şi regizorii, la eveniment fiind invitaţi mai bine de o duzină. „Ori mă urăsc ei pe mine, ori eu pe ei, nu ştiu ce p… Şi mă opresc aici!” au fost cuvintele maestrului Puşi Dinulescu, care au încheiat încă o ediţie faină a Clubului Dramaturgilor.
Noi, simpli spectatori, vom vedea din sala cotidianului ce se va întâmpla. Cert este că ne-am simţit din nou bine, mulţumind din nou maestrului Gârbea, ICR-ului, Radio România Cultural, actorilor, regizorului Vasile Manta şi, nu în ultimul rând, maestrului Puşi Dinulescu pentru spectacol.
În plus, nici n-am plătit bilet, he-he!
Toamna se numără lansările
Sfârşitul de toamnă mi-a adus, pe lângă ceaţă şi ceva dureri de şale, cele mai multe lansări de carte la care am participat vreodată într-un weekend. Bucuria participării a fost cu atât mai mare cu cât toate lansările au fost ale unor prieteni foarte buni.
Prima a fost sâmbătă, 23.11.2013, la ora 18:30, unde am aflat că Diva e bine mersi şi îşi vede de investigaţiile criminalistice începute în „Crima de la jubileu”, continuate în „Moartea zboară cu low cost”, acum apărând în toată splendoarea la un festival de operă, în cea mai recentă carte a d-nei Lucia Verona, „Crime la festival”.
Tot acum d-na Verona ne-a făcut cunoştinţă cu „Iubita detectivului”, un volum de schiţe şi povestiri semnat H. Salem, pe care abia aştept să-l citesc.
Cum lansarea s-a petrecut la Editura Tritonic, nu putea să lipsească din peisaj celebrul Bogdan Hrib şi nu mai puţin celebrul său Stelian Munteanu, care l-a însoţit în lansarea unei cărţi de povestiri intitulată „3+1”. Bogdan ne-a citit un fragmenţel dintr-un capitol unde un editor, din varii motive, decide, şi chiar reuşeşte, să omoare un autor. Ulterior, la un autorgraf, am aflat că numai datorită faptului că Bogdan Hrib este şi autor, şi editor, a scăpat viu şi nevătămat de la propria lansare.
Azi dimineaţă, în ultima zi de Gaudeamus 2013, la ora 11:00, abia am reuşit să ne strecurăm prin mulţimea de copilaşi cu părinţi de mână, care năvălise la standul Editurii Litera. O altă bună prietenă, Aura Georgescu, o notorietate în materie de poezii pentru prichindei, avea să-şi lanseze ultima cărticică de gen, „Poezii pentru cei mici”, beneficiind de suportul ilustraţiilor talentatului şi titratului grafician Şerban Andreescu.
Diafana Bianca Brad, cu vocea-i caldă şi inconfundabilă, a citit câteva poezii şi a strâns lângă ea câteva zeci de pici, unii dintre ei ştiind pe de rost poeziile Aurei.
Un cor mic-mititel a cântat cu râvnă şi mult suflet vreo trei cântecele tot pe versurile Aurei, apoi a urmat un recital de poezie susţinut tot de copilaşii aferenţi. Cred că nicicând n-am fost la vreo lansare unde să am senzaţia că sunt din nou la grădiniţă.
A fost cald, viu şi frumos.
Am reuşit cu oarecare greutate să o pupăm pe protagonistă şi să-i „smulgem” un autograf din mulţime, laolaltă cu promisiunea că ne vom revedea la o prăjitură.
De la Aura am mers într-o fugă la Editura ALL, unde avea lansare o altă prietenă, Renata Carageani. Ne-am pupat şi salutat cu Anca, Elena, Ciprian, Eugen şi Alex, iar la ora stabilită am asistat la ieşirea la rampă a Renatei Carageani cu al său „Mic Chagall”, care deschide seria „Crime” la editura mai sus amintită.
Printre altele am aflat că Grigore Kader este rezultat al unor gene sudaneze (tată, confundat ca terorist şi împuşcat în ’89) contopite cu unele româneşti (mama). Asta pe parte fizică. Pe parte profesională aflăm că este un supercomisar care rezolvă orice caz, oricât de greu. Eh, genul ăsta de oameni îmi plac mie, prin urmare sunt sigur că-mi va plăcea tare mult de Kader şi de cartea Renatei.
Ultimul, dar nu cel de pe urmă, este Nicolae Marcovschi, un prieten care a debutat la Editura Ars Docendi, cu un volum de poezie unicat, o carte document, după opinia mea.
„Stare de iubire” reuneşte între coperţile sale o sumă impresionantă de poezii pline de substanţă şi sensibilitate, scrise în diferite etape ale vieţii sale „liniştite şi simple”, după cum ne mărturisea. Versurile sunt fericit completate cu o serie de picturi, schiţe şi desene ale unor artişti de talie naţională şi internaţională precum Cezar Petry, Anca şi Florin Dobricean ori Cristina Trandafir.
În jur de două trecute fix am încheiat încă o ediţie Gaudeamus şi, aducându-mi aminte câtă lume am văzut că se înghesuie printre standuri, aş zice că poate n-ar strica ca organizatorii să se gândească la un spaţiu mai aerisit.
Să ne revedem cu bine, la mai bine!
PS: Doritorii pot vedea ceva poze de la evenimente aici.
Dar de toamnă. Sugestie de prezentare.
