Români, fiţi foarte atenţi la jocul CNADNR cu rovinieta!
ROVINIÉTĂ, roviniete, s. f. Vinietă care atestă plata taxei de circulație pe drumurile publice. – Ro[mânia] + vinietă.
Aşa zice DEX-ul. Ca să vă prindeţi urechile mai cu sârg, mergeţi pe site-ul CNADNR.
Ce este CNADNR? Nu este doar o altă prescurtare inutilă, ci ditamai Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Tot pe site-ul amintit mai sus puteţi afla cam ce face ori ar trebui să facă respectiva companie înghiţitoare de bani.
Dar să începem cu…
Introducerea
Azi, 10.07.2014, am avut de efectuat o operaţiune pe „cont deschis” şi nu mică mi-a fost surpriza când am constatat că am o poprire! Poprire? Bine că scria acolo, pe online, că habar n-aveam cum se scrie, darmite ce înseamnă aşa ceva! N-am stat nici trei secunde pe gânduri şi m-am dus val-vârtej la bancă.
Am aflat că CNADNR solicitase unor executori judecătoreşti ca să-mi oprească 28 de euro + 428,76 RON pentru o pretinsă neplată a rovinietei din, atenţie, 25 decembrie 2010, ora 16:55!
Evident, am cerut hârtiile respective şi aşa am aflat că procesul s-a judecat pe 26.02.2014 şi aveam să fiu executat silit pentru suma de vă zisei mai sus.
Acuma, nu că ar fi o sumă colosală, dar nici că n-aş avea loc de bani în casă, însă mi s-a părut o chestie absolut barbară şi lipsită de bun simţ ca să fiu „executat” (ce nasol sună!) pentru ceva ce nu mi s-a adus la cunoştinţă vreme de aproape PATRU ANI!
La o analiză rapidă a hârtiilor aveam să constat că adresa la care ei îmi „trimiseseră”, cică, respectivul Proces Verbal de Constatare a Contravenţiei – PVCC era greşită.
Pe fir
Cică pe 25.12.2010, la ora 16:55, am mers fără rovinietă pe la Româneşti. Posibil, dar nu există nimic la dosarul solicitat de mine la executorii judecătoreşti.
Pe 24.06.2011 mi se face PVCC de către un agent constatator. Şi-acum urmează surpriza emisiunii: în februarie 2011 aveam să-mi schimb domiciliul cu tot cu adresă în CI şi în talonul lui Matizel. Adică în 4 luni n-a fost nimeni să mă găsească după adresa nouă?
În respectivul PVCC este specificat: „Dovada săvârşirii contravenţiei se găseşte la sediul CESTRIN specificat în antet, pe termen de 6 luni de la data constatării contravenţiei, conform termenului de prescripţie a faptei în baza O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi competările ulterioare, şi va fi pusă la dispoziţia instanţei, în urma unei solicitări în acest sens a acesteia, în cazul contestării prezentului PVCC”. Eh, ia ghiciţi acuma care-i data PVCC? Exact ultima zi de scurgere a celor 6 luni, adică 24.06.2011! He?
După încă o lună, cică mi „s-a adus la cunoştinţă” prin Proces Verbal de Îndeplinire a Procedurilor de Comunicare a PVCC de către un agent constatator şi un martor care şi semnează hârtia respectivă. Evident, dacă a fost trimisă prin poştă, cum dracu’ hârtia respectivă a fost semnată şi de agent şi de martor înainte să se producă evenimentul? Adică, ăştia chiar au descoperit salturile temporale?
Procesul Verbal de Îndeplinire a Procedurilor de Comunicare a PVCC scrie clar, citez, „Subsemnatul Cutare, având funcţia de Agent Constatator în cadrul SDN Bucureşti-Sud, m-am deplasat la data de 21.07.2011 la Adrian Voicu având domiciliul în (adresa veche) ocazie cu care am aplicat dipoziţiile art. 27 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi competările ulterioare, afişând la sediu/domiciliul de mai sus PVCC încheiat de Agent Constatator Cutare. Cele de mai sus s-au consemnat în prezenţa martorului Cutărescu, posesor C.I etc. etc. care semnează alăturat.”
Ordonanţa Nr. 2/2001 se găseşte aici.
Art. 27 din Ordonanţă zice cam aşa: „Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.”
Adică martorul a fost martor la ce dacă asta a venit prin poştă? Iar dacă n-a venit prin poştă, cum a fost ăla martor că mi-a dat-o?
Evident, la executorii judecătoreşti n-am găsit nimic care să ateste că respectivul Proces Verbal de Îndeplinire a Procedurilor de Comunicare a PVCC a ajuns prin poştă la adresa greşită sau dacă m-a găsit careva acolo cu tot cu martorul respectiv.
Eu am înţeles că CNADNR tocmai au pierdut un proces de 1 milion de euro cu o fată, dar chiar aşa de disperaţi să fie?
Gând
Aş face o vizită martorului respectiv, că am adresa pe procesul verbal, şi să-l întreb de semnătură. O fi sau n-o fi a lui?
Nişte concluzii intermediare şi mici
Din primele cercetări am desprins următoarele:
– PVCC a fost făcut în ultima zi, adică 24 iunie 2011, a celor 6 luni de prescriere a respectivei contravenţii;
– cum dracu’ de tot timpul găsesc ăştia martori aiurea prin oraş şi niciodată vreun vecin?
– la mai bine de 3 ani de la eveniment se face proces, iar instanţa, executorii şi toată lumea ia de bună adresa greşită;
– deşi birourile gem de personal pe oriunde te duci, nimeni nu verifică nimic, nici măcar că la data când a fost întocmit PVCC-ul eu aveam talon şi adresa schimbate de 4 luni!
Culmea impozitelor
Nu mi-a apărut amenda respectivă la nici o plată de impozit al Matizetului personal. Timp de 3 ani? Haide, bre, în ce ţară suntem noi de rămânem în urmă cu amenzile! Adică, asta-i chiar culmea!
Experienţă
Întâmplarea face ca în 2012, în aprilie, să trăiesc o experienţă similară cu CESTRIN, tot cu o rovinietă şi tot la Româneşti.
Nu ştiţi ce e CESTRIN? Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică e buzduganul zmeului CNADNR, e vârful de suliţă şi mâna dreaptă cu care face tot felul de treburi respectivul zmeu. Oricum, dacă vă împinge curiozitatea, aici veţi găsi despre ei.
În 2012, în fix o lună de zile am primit la cutia poştală plicul cu înştiinţarea, m-am dus în 48 de ore, am plătit amenda, apoi am făcut o vizită şi la CESTRIN de am luat nişte hârtii doveditoare.
Vă spun chestiile astea pentru că din cauza unor proşti ce se-ascund prin birouri şi iau bani de pomană am ajuns de mi-am făcut dosar cu amenzi. M-a învăţat o Circă Financiară care n-avea chitanţe după o amendă plătită de mine, dar eu, întâmplător, aveam.
Iată că sistemul CNADNR-CESTRIN mă face să-mi fac şi dosar cu roviniete.
Fază
La respectivii executori judecătoreşti am întâlnit o doamnă care suferea exact de aceeaşi problemă: tot rovinietă, tot Crăciun, tot 2010, o oră mai târziu de mine, însă. Coincidenţă simplă? Sau compusă?
Mi s-a părut mai mult decât suspect. În plus, doamna respectivă mi-a spus că n-avea cum să umble teleleu de Crăciun pe la Româneşti din mai multe motive, cel mai ţapăn fiind un proaspăt deces în familie.
Doamna respectivă este deja în discuţii cu un avocat.
Nici căcat nu mănânc, nici gura nu-mi pute!
Băncile iau bani, nu dau. Respect pentru client? Haida-de!
Raifeissen nu face excepţie, ba unii cred că o înjură cu mai multe guri.
Banca a primit chestia cu poprirea marţi, 08.07.2014. Eu am aflat de ea azi, 10.07.2014, în mod cu totul şi cu totul întâmplător.
Într-una din hârtiile de la executori zice că am la dispoziţie 5 zile să bag toţi banii de poprire în contul executorilor, altminteri nu-ş’ ce dracu’ îmi face justiţia cea oarbă şi română. Adică, dacă toată lumea e proastă ori indolentă şi nu reuşeşte să mă găsească la adresa curentă nici măcar atunci când ne batem cu cărămida în piept că avem baze de date and stuff, de ce nici banca n-a reacţionat?
Dat fiind faptul că pe doamna bancă a durut-o fix la 3 km în pauza dintre fese, am avut o lungă discuţie la telefon cu o tanti de la bancă, referitor la ceea ce înseamnă în opinia lor „administrare de cont”, administrare care se taxează alături de multe alte comisioane bancare. N-am aflat mare lucru.
Răspuns politicos angajat după minute bune: „Banca nu e obligată să vă anunţe de poprire!”.
Răspuns de gentleman eu după minute bune: „Da’ banca are vreo obligaţie faţă de clienţii săi? Scuze, era retoric… Nu vă mai reţin din timpul dumneavoastră de… Vă mulţumesc frumos!”.
Totuşi: ce înseamnă administrare de cont?
Evident, n-am găsit nimic care să-mi fie de ajutor nici în contractul cu banca.
Şmecherie
E greu de crezut că i-a dat cuiva prin cap să păstreze rovienietele şi probabil pe asta se bazează şi şmecheria de faţă. Probabil c-or mai fi niscaiva sute ori mii.
Deci…
Eu nu mă pricep la legi, dar învăţ zilnic pe pielea mea o lege care mă disperă din ce în ce mai mult în ţara asta: unii fac legile, alţii le interpretează, iar pulimea suportă toate consecinţele.
Am scris aici pentru că am zis că-i bine să ştie şi românaşii despre ce se mai întâmplă în ţara lor. Cine ştie, poate s-a mai trezit careva cu popriri din cauza Crăciunului din 2010.
Deocamdată căutăm niscaiva căi de atac cu un avocat.
Va urma când voi avea niscaiva noutăţi, pentru că drumul e foarte lung şi plin de gropi.
Ce-i trebuie cazanului?
Localizare prin sateliţii care este!
La englezi: raining cats and dogs! La români: raining panties and tights!
Muzeul CFR Bucureşti – Evadarea nr. 31
Acum vreo 20 de “evadări”, vă spuneam aici că am vrut să vizitez muzeul situat în Calea Griviţei 193B, dar n-am avut succes. Tentative au mai fost, dar abia acum am reuşit să învingem. Motivele au fost variate şi diverse, începând cu concedii şi terminând cu închideri pentru reorganizări, zugrăveli sau construcţia uriaşei diorame.
Cum intri, pe stânga, se află biroul de nuc al lui Anghel Saligny, iar pe dreapta, cutia minune de ungere a osiilor, inventată de un coleg de breaslă inginerească, distinsul inginer Gheorghe Cosmovici.
Mai departe, în cele 3 săli puteţi admira machete superbe de vagoane şi locomotive, firmanul imperial care a însoţit convenţia de concesiune a liniei de cale ferată Constanţa-Cernavodă construită în perioada 1857-1860, injectorul cu păcură al lui Teodor Dragu, întemeietorul ingineriei mecanice în România, medalii, machete de felurite instalaţii ce se folosesc la construcţia şi întreţinerea căilor ferate, şepci, telefoane felurite, aparatul de telecomunicaţii rapide Hughes, plăcuţe de-alea faine de tren, locomotive sau gări, busole, felinare, uniforme, o sumă de ceasuri adevărate plus mama lor, centrala de reglare a ceasurilor, care avea în subordine nici mai mult nici mai puţin de 300 de socotitoare de timp.
O atracţie aparte o reprezintă uriaşa dioramă, cea mai mare din ţară, care a necesitat 6 luni de proiectare şi alte 6 de execuţie, “de la 7 dimineaţa la 3 noaptea”, încheiat citatul, unde circulă simultan şi complet automat 6 garnituri minuscule, dar foarte fidel realizate. Numărul maxim de trenuleţe care pot prinde viaţă prin minunatul peisaj liliput este de 30. E o delectare să le priveşti, credeţi-mă! De vreun an şi ceva s-a dat în funcţiune şi e întreţinută de o întreagă echipă care supraveghează atât respectarea restricţiilor de distanţă, cât şi bunul mers al calculatorului care controlează semafoarele şi macazurile.
Luni şi marţi este închis, în restul săptămânii puteţi merge de la 10 dimineaţa şi până la 4 după-amiaza.
Mai multe puteţi afla pe Wikipedia, Historia ori Cesavezi.
Ah! Şi nu uitaţi că astăzi e ultima zi când vă puteţi plimba cu o mocăniţă adevărată!











