Prima veste faină pe 2015: poezii publicate în “Tiuk!”
Eu v-am zis că semne bune anul are, aşa că vestea bună din ziua de marţi – 13 a venit de la inimoşii Mihail şi Alexandru Vakulovski, cărora le-a plăcut aşa de tare primul meu volum de versuri, “Una pe inimă, una pe dos”, că au publicat vreo 10 în primul număr pe 2015 al Revistei “Tiuk!”.
Mulţam fain, dragilor, că frumoasă supriză-mi făcurăţi!
Mai jos vă prezint câteva din poeziile apărute în Ediţia de Iarnă 2014-2015 a Revistei “Tiuk!”.
ADEVĂR
Doar ţi-am mai zis:
nu-i meritul meu,
tu m-ai făcut să-ţi scriu
şi m-ai umplut de viu.
Eu sunt doar pana îndrăgostită
de călimara sufletului tău.
DOR
Iubirea mea, aveam un dor să-ţi scriu,
dar l-am închis în primul trandafir
din acea zi când mi-a fost dat să-ţi fiu
oglindă, pas în doi şi elixir.
ÎMI EŞTI
Iubirii-mi eşti piedestal
ori vântul prins în coama unui cal,
picioarele-ţi sărut şi mâinile,
şi tâmplele, şi gura
înainte de oftat şi de-a-mi întoarce ura
lipsirii de tine din lumea în care
numai tu-mi eşti ponton şi aer, şi salvare.
METAMORFOZĂ
Îmi eşti şi punct, şi cerc, şi sferă
în geometria mea cotidiană.
M-ai nemurit din existenţa-mi efemeră,
din plumb, m-ai renăscut în pană.
TU, CEA CU BUZE CARAMEL
De câte ori ţi-am spus că-mi eşti penel,
Paletă de culori şi şevalet?
De câte ori privesc la pânze goale,
În ele apari, tu, cea cu buze caramel.
De câte ori în patul gol m-aşez,
Din mângâieri răsare trupul tău dorit,
Iar sufletu-mi devine menestrel
Ce-ţi cântă arii de iubire-n asfinţit.
EXPLICAŢIE
Eram deunăzi la un ibric
De cafea, c-un bun amic.
„De push up ai auzit,
Că eşti destul de şcolit,
Dar privesc strâmb şi judec din picioare:
Pull down de ce nu ar exista, oare?”
Am sorbit din ceaşc-alene
Oarecum uimit. „Măi, nene,
De-ăsta nu-i nevoie, am senzaţia:
Cu timpul, le rezolvă gravitaţia.”
ÎNCEPUTURILE NESINGURĂTĂŢII
„Adame dă-mi un picior, o mână şi pielea de pe spate,
De vrei ca să te scap de-a ta singurătate.”
„O coastă îţi ajunge, Doamne? Căci numai Tu ai cheia!”
„E cam puţin, da’ merge!” Şi-a zămislit femeia.
PERCEPŢIE
„Nevasta mea-i un înger”,
îmi spuse cineva la o chindie.
„Eşti norocos, amice!
A mea e încă vie!”
SERENADĂ UMEDĂ
Am stat sub geamul tău, Elviro
(căci ea stă la etajul doi),
Nenumărate nopţi pe vânt, pe ploi,
Plângând, strigând, cântând iubirea noastră,
Tot aşteptând un semn, un licăr la fereastră.
Sunt eu, truverul, al tău stihuitor plouat,
Ce-atâta apă-n gură şi-n chiloţi a adunat
Cât pentru două… Ba nu!
Cât pentru şapte vieţi!
De hainele aş stoarce,
Aş umple trei găleţi.
Şi-n noapte-aceea făr’ de lună,
Iubirii noastre i-aş fi pus cunună,
Dar a lătrat o voce de la balconul tău,
Lăsându-mă ca părăsit de Dumnezeu:
„Bă, Făt-Frumos, voinice de niciunde,
Tu nu văzuşi că nimeni nu-ţi răspunde?
Ce-i dai tot timpul din gură cu sorbire,
Lacrimogene şi dorinţe de iubire?
Mai lasă-ne cu dragostea înaltă!
Vezi că Elvira stă la scar-ailaltă.”
SOLUŢIE
Crezi c-a venit sfârşitul şi te-a lovit năpasta,
Când cel mai bun prieten ţi-a fugit cu nevasta?
Nu-l căuta amarnic ca să vă daţi în freze!
Mai rău îl pedepseşti lăsându-l s-o păstreze.
Un an de dat pe “Replay”
Anul ce tocmai trage să dispară face parte dintre acei câţiva la care le-aş da „Replay” de mai multe ori în viaţa asta. Mă rog, acuma ca să vă zic sincer, aş da „Replay” numai la momentele faine. Şi zic asta pentru că, slavă Domnului, au fost destule, he-he!
Încep prin a-mi aduce aminte minunata seara pe care am trăit-o pe 12 februarie la cenaclul „Poetika & Proza”, unde alături de amfitrionul Leonard Ancuţa şi alţi invitaţi ne-am distrat major citindu-ne unii altora.
Pe la jumătatea lui martie, cu ajutorul bunei mele prietene, Simona, aveam să constat că Revista “Argeş” îmi găzduia două proze, una mai faină ca alta, “Mâine pica într-o zi de luni” şi “Moartea Trandafirului”.
Către sfârşitul lunii cu inima râzândă observam că încă sunt prezent atât pe Google Play, cât şi pe iTunes.
La început de aprilie, prietenul Răzvan m-a invitat să vorbesc despre ultimul său roman, “Pedeapsa cerului”, iar la sfârşitul lunii, mai precis pe 29 seara, la Institutul Cultural Român, în cadrul Clubului Dramaturgilor condus de maestrul Horia Gârbea, mi-am făcut debutul în dramaturgie cu piesa de real succes “Familia, această celulă de bază a societăţii cu rate la bancă, serviciu stresant, amor nebun şi proteza bunicii”.
Radio România Cultural, Dramaturgi Bucureşteni, Agerpress, Hotnews, Ultimul Ceas, Agenţia de Carte, Bookaholic, Revista Teatrală, Clubul Dramaturgilor, Bookiseala, maestrul Horia Gârbea, precum şi prietenele mele dragi Aurora şi Liliana, au fost doar câţiva dintre cei care au scris despre evenimentul care a făcut neîncăpătoare Sala Mare a Institutului Cultural Român.
În a treia decadă a lunii mai, prin grija marii prietenei mele din Timişoara, doamna Veronica Balaj, şi a doamnei Emilia Ţuţuianu, în Revista “Melidonium” apăream şi eu timid cu câteva poezii.
Aveam să revin în forţă la sfârşit de lună şi la Bookfest cu încă un debut, în poezie adică, când Editura Tracus Arte m-a lansat cu primul volum de versuri “Una pe inimă, una pe dos”. Vorbind despre versurile mele, Dan Mircea Cipariu m-a supranumit “Adrian Textul Minune”, iar regretata doamnă Cornelia Maria Savu a spus despre subsemnatul că sunt “atât în poezie, cât şi în proză, autorul en titre de umor, de text ludic, de text de bună dispoziţie şi cu valenţe culturale”.
Au scris despre eveniment sau despre versurile mele prietenii de la GoFM, Agenţia de Carte, Adrian Pârvu, Liliana, prietenii de la Naţional TV, Jovi Ene pe Filme-Cărţi ori Actualitatea Literară, unde am aflat că sunt în Top 10 al cărţilor de poezie lansate la Bookfest 2014.
Pe 1 Iunie aveam să vorbesc cu Liliana despre copilărie, în general, şi despre copilul năstruşnic ce-am fost, în particular. Totodată, Liliana avea să-mi facă onoarea şi să-mi publice în a sa Revistă “Din dragoste pentru artă” un capitol dintr-un viitor fain volum, “Clopotele, porcii şi Maiakul”.
La început de octombrie aflam cu mare fericire că în Numărul 9 al Revistei “Luceafărul” îmi apăruseră două articole, “Otrava noastră cea de toate zilele” şi răspunsul la ancheta Revistei “Genuri Minore Vs. Mainstream”.
Ziua de 27 octombrie mi-a furnizat o altă mare bucurie ce mi-a adus artificii în suflet, anume faptul că volumul meu de proze scurte “Împlinirea” văzuse lumina online-ului sub oblăduirea Editurii Humanitas.
Imediat după jumătatea lunii noiembrie, pe 17 adică, prietenii de la Agenţia de Carte mă avertizau că stagiatura mea scriitoricească se sfârşise şi devenisem mebru plin al Uniunii Scriitorilor din România.
După nici o săptămână, pe 25 noiembrie, minunata prietenă Simona mă anunţa că domnul Costin Tănăsescu fusese atât de încântat de versurile mele încât scrisese o cronică numai bună de publicat în Revista “Argeş“.
Debutul lui decembrie avea să-mi aducă o altă bucurie din partea prietenei Liliana Negoi, care odată ce a citit “Împlinirea” nu s-a putut abţine să n-o recomande şi altora în “Din dragoste pentru artă”.
Ultima bucurie de gen, după câte ştiu eu, vine tot dinspre prietena Simona şi Revista “Argeş”, unde doamna Liliana Rus m-a făcut tare fericit scriind tare frumos despre volumul meu de debut în ale poeziei.
Cam atât fu pentru anul 2014 şi zic că nu e puţin. Mai multe şi mai faine, sper eu, ca tot omul românesc, or să se producă la anul.
Ceea ce vă doresc şi vouă, dragilor, cei care mi-aţi fost, îmi sunteţi şi îmi veţi fi alături.
Prin urmare, să ne citim cu bine la anul şi
LA MULŢI ANI!
Colţul
– Bună ziua!
– Bună ziua!
– Fiţi amabilă, doamnă, sunt nou mutat în cartier, unde se plătesc impozitele?
– Vedeţi blocul ăla înalt, pe colţ?
– Da!
– Eh, daţi colţul şi acolo e.
Mulţumesc, merg în direcţia indicată, dar nu găsesc nimic care să m-ajute să devin un cetăţean model.
– Bună ziua!
– Bună ziua!
– Fiţi amabil, domnule, sunt nou mutat în cartier şi mi s-a spus că pe-aici, prin zonă, aş putea găsi locul unde să-mi plătesc impozitele.
– Vedeţi reclama aia pe colţ?
– Da!
– Eh, daţi colţul şi acolo e.
Mulţumesc frumos, merg în direcţia indicată, dar, din nou, nu am succes.
– Bună ziua!
– Bună ziua!
– Fiţi amabilă, doamnă, sunt nou mutat în cartier, unde pot să-mi plătesc impozitele?
– Uite colo! Daţi colţul şi acolo e!
– E a treia oară când dau colţul…
– Eh, a treia e tot timpul cu noroc.
Aşa era să fie când mi s-a spus cât am de plată.