Începem săptămâna cu o veste de mare calibru: “Pe vremea când lumea începea să-și taie porcul de pe listă” a apăruuut!
Aștepta de multă vreme să iasă din sertar și să vă cunoască, așteptam de multă vreme să mă mândresc cu ea.
Cei de la Editura Tracus Arte s-au distrat copios citind-o și sunt siguri că ar stârni invidia lui Creangă, Caragiale ori Vlad Mușatescu.
Eu zic că Pe vremea când lumea începea să-și taie porcul de pe listă nu este o carte de memorii, nici autobiografică, este doar o carte scrisă cu mare poftă de a-și binedispune cititorii, fie ei noi sau fani consacrați deja.
Sunt convins că mulți dintre voi vă veți regăsi între paginile ei, laolaltă cu părți din sufletul meu.
Maestrul Horia Gârbea, căruia îi mulțumesc din suflet pentru susținerea continuă, spunea că “situațiile ca și replicile sînt memorabile, pentru că Adrian Voicu are auz de prozator și captează vorba insolită și cu haz, precum și toate nuanțele oralității”.
Nu contează dacă ai făcut au ba școala generală la Nehoiu, Liceul Militar la Breaza, Școala Militară la Brașov ori Academia Tehnică Militară la București, pregătește-te să te tragi pe fălci de râs, după cum se zice la noi, la Nehoi.
Eu vă mai zic doar atât: e frumoasă, e nebună, și-o să vă binedispună.
Mulțumiri multiple Cosmin Perța – director editorial, Vasile Mihalache – corectură, redactare, Emilia Petre – copertă, tehnoredactare, Cristina Ivăneț (pentru veste, poze și cele ce vor fi), Nicoleta Vidican (pentru promo and stuff) și celorlalți inimoși de la Tracus Arte.
Cercetătorii de la Lidl confirmă zicala “Dragostea trece prin stomac”.
Întâi bucătărie, apoi lenjerie.
A fi sau a nu Wi-Fi pe tocuri. Literatura pe tocuri.
Dragii mei, vă invit să o citiți mai jos pe Leontina Mardale, redactor coordonator la Literatura pe tocuri, că tare frumos le mai zice despre ultimul meu volum de proză scurtă și ultra-scurtă, “A fi sau a nu Wi-Fi”.
Adrian Voicu este prozator, poet și dramaturg. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2012 și câștigător al numeroase distincții literare.
”O prejudecată curentă ne spune că proza, pentru a fi bună, de succes, destinată clasicizării trebuie să fie lungă. Opera multor autori infirmă categoric un asemenea culoar de vedere îngust. Adrian Voicu se alătură acestor scriitori, între care desigur strălucesc I. L. Caragiale, cu „momentele” lui, Tudor Mușatescu și atîția alții, autohtoni sau străini. Să nu uităm că aparentul „roman” al lui Mircea Horia Simionescu, Dicționar onomastic, este de fapt o lungă serie de miniaturi, fiecare fiind, la nevoie, nucleul unui roman. O condiție ca asemenea fotograme epice (dar și dramatice) să se înfigă în mintea, inima și literatura cititorului este ca ele să aibă umor. Iar Adrian Voicu excelează la acest capitol ca și la cel al conducerii dialogului. Doar nu degeaba e și dramaturg. Citiți cu încredere micro-schițele lui Adrian Voicu și distrați-vă în voie!” – Horia Gârbea
”Citeşti, apoi o închizi, o laşi deoparte, te iei cu altele şi-apoi te trezeşti peste un ceas sau o zi că-ţi vin în minte fraze sau imagini din ea şi te regăseşti zâmbind.” – Claudiu Săvescu
”A fi sau a nu Wi-Fi” cuprinde mai multe micropovestioare umoristice, ușor ironice și chiar malițioase uneori. Temele abordate sunt diverse: prietenie, amor, adulter, plictiseala în cuplu, invidie, ipocrizie, mediul virtual, spațiul radio-TV, paradoxurile din filmele americane, gastronomie, slujbă, grijile cotidiene, politică etc.
Unele poante, chiar dacă nu identic în forma prezentată, le știam mai demult, altele m-au amuzat, altele m-au surprins cu un umor sec. Am remarcat și reinterpretările unor personaje, cum ar fi Sarsailă și Talpa Iadului, m-am distrat cu o Mioriță adaptată și cu basmul Capra cu trei iezi în varianta modernă.
Ca să vă faceți o idee, o să redau în continuare câteva micro-schițe.
”A fi sau a nu Wi-Fi
Dacă Hamlet ar merge astăzi cu metroul, surprins fiind de mulțimea de oameni cufundată în telefoanele mobile, ar exclama cu siguranță: ‘A fi sau a nu Wi-Fi? Asta e întrebarea!’ ”
”Fuck-it!
Am fost la un film american al cărui generic zicea că-i interzis celor sub 15 ani.
În film, o puștoaică de 12 ani a împărțit cu dărnicie fuck-uri în stânga și în dreapta în reprize de câteva minute fiecare.
Întrebare: Ce învățăm noi de la măreața cultură americană?
Răspuns: Minorii au voie să înjure în filme, dar n-au voie să se uite la ele decât peste câțiva ani.”
”Paradoxul salariatului optimist
Decât să n-ai serviciu, mai bine să muncești pe gratis.”
”Misogin
– Domnule, ascultă la mine, femeile ne vor duce la pieire! Uite, omul a fost alungat din Rai din cauza unei femei, Troia a fost rasă din cauza unei femei, ca să nu-ți mai dau și exemple contemporane gen la volan sunt un dezastru, iar în politică sunt o reală nenorocire. Fără ele, ar fi liniște, ordine, armonie…
– Și, cu siguranță, n-ai fi existat nici tu…”
”Mucenici
El: Uite, mucenici! Abia aștept să facem și să mâncăm!
Ea: Abia aștept să facem și să pun pe Facebook!”
”Plăcere
El, simțindu-se în formă, începe s-o dezmierde, s-o sărute pe colo, pe dincolo, din ce în ce, în ce, în ce… Atmosfera se încălzește treptat și în scurt timp ajunge să se încingă.
Ea îl împinge ușor în pat.
– Spune, dragostea mea, ce ți-ar plăcea să-ți fac?
El, pe spate, înnebunit de dorință.
– Orice, iubirea mea, orice ți-ar plăcea și ție…
Ea, după o clipă de gândire:
– O ciorbă de cartofi cu zeamă de varză?”
”Autostrăzi
Autostrăzile din țara mea sunt de trei feluri: cu două capete, cu un cap și fără cap.”
Cartea are puține pagini și se citește repede, o puteți strecura cu ușurință într-o pauză sau seara înainte de culcare.
