Dans le cadre du Deep Dive Podcast (French and English), réalisé avec l’aide de NotebookLM de Google, je vous propose d’écouter les critiques de mes trois livres en français, comme suit (cliquez sur les liens ci-dessous):
Et si ce que vous entendez vous plaît, n’hésitez pas à chercher les livres – ils sont disponibles dans toutes les librairies, en ligne comme en boutique, partout en France.
Continuăm seria podcasturilor Deep Dive create cu NotebookLM, astăzi prezentându-vă cele două cărticele frumușele apărute la Editura pentru Artă și Literatură.
Sunt scurte, vreo 6 minute fiecare, și foarte făinuțe, numai bune de ascultat înainte de weekend.
Inspirat de maestrul Victor Kapra și împins de maximă curiozitate, am recurs la serviciile NotebookLM pentru un podcast despre cea mai faină și mai haioasă carte de aventuri aviatice, apărută anul trecut prin grija Siminei Jitariu la Editura Lebăda Neagră.
Desigur, dialogul e un pic sacadat și există mici greșeli de limbaj care pot fi lejer trecute cu vederea, dar rezultatul de ansamblu este fain și merge ascultat în mașină, în pauza de la serviciu, când speli vasele ori bei cafeaua.
Mie mi-a plăcut și voi mai face și pentru alte cărți personale, așa, ca să vă faceți idee într-un mod simplu și elegant despre scrierile autorului vostru preferat, he-he!
Și sunt albume care-ți intră în ADN-ul muzical de la prima ascultare și nu mai ies niciodată de acolo.
Pentru mine, Metal Heart de la Accept intră fără ezitare în ultima categorie.
Anul 2025 marchează 40 de ani de la apariția celui mai mișto album al uneia dintre cele mai faine trupe nemțești.
Metal Heart a fost lansat în martie 1985 și, deși eu l-am descoperit un pic mai târziu, prin ’86–’87, încă îmi amintesc clar cum l-am ascultat prima dată împreună cu Toni, Dragoș și Iustin.
Nu știu dacă a fost riff-ul lui Wolf, vocea lui Udo sau pur și simplu momentul, dar știu sigur că a fost dragoste la prima audiție.
Și nu doar o pasiune de moment.
De atunci și până azi, Metal Heart a rămas pentru mine etalonul Accept.
Chiar dacă trupa a mai avut vârfuri – Restless and Wild, Balls to the Wall – nimic nu s-a apropiat de coerența, forța și strălucirea acestui disc.
Poate și pentru că, în spatele sunetului, se află producătorul Dieter Dierks (cunoscut pentru munca sa cu Scorpions), iar în studio s-au aliniat inspirația, energia și disciplina nemțească.
Tracklist-ul e aproape imposibil de faultat: Metal Heart, Midnight Mover, Up to the Limit, Wrong is Right, Screaming for a Love-Bite, Too High to Get it Right, Dogs on Leads, Teach Us to Survive, Living for Tonite, Bound to Fail.
Fiecare piesă are locul ei bine meritat, dar dacă ar fi să aleg una singură, fără ezitare spun: Midnight Mover.
Are riff-ul, are groove-ul, are vocea lui Udo dirijând totul ca un maestru al haosului controlat.
Și mai are ceva greu de explicat – acel ceva care face ca un cântec să devină imn personal.
Un detaliu interesant e că Metal Heart a fost și o tentativă (reușită, aș spune) de a cuceri piața americană – dovadă fiind și clipul relativ „mainstream” pentru Midnight Mover, sau influențele de hard rock mai accesibile ici-colo.
Chiar și așa, Accept n-au făcut compromisuri: sound-ul e metal curat, iar în piesa-titlu se simte chiar și un omagiu clasic, cu citate muzicale din Beethoven și Ceaikovski strecurate cu subtilitate în solo-uri.
Metal Heartnu e doar un album aniversar.
E un reminder că muzica metal are o inimă – și că uneori, ea bate cel mai tare dinspre Germania anilor ’80.
La mulți ani, Metal Heart și mulțumesc mult, Accept!