Mon aventure au Festival d’Arts Roumains Ronchin 2025 – quelle histoire !
Et voilà, c’était ma rencontre d’écriture au FAR Ronchin 2025.
Franchement, c’était super, comme entre amis, voisins, frères et beaux-frères.
Hyper convivial, on a rigolé à fond, on a grignoté du « cozonac », on a bu du vin, de la bière et de la « palincă » (après bien sûr) … bref, que vous dire de plus ?
Des gens extra, chaleureux, plein d’humour. Ils m’ont posé des questions, j’ai répondu, ils en ont posé encore plus, et moi je leur ai raconté des histoires de l’armée, du lycée, de l’enfance… celle avec la truie et le verrat, celle avec la prostate, et d’autres encore…
Que vous dire ? C’était génial de chez génial !
À la fin, j’ai vu des visages heureux, des yeux qui riaient, et des gens désolés qu’on doive arrêter pour laisser la place à un autre événement.
C’était beau, c’était chaud, le temps était avec nous – alors que, paraît-il, chez les Chtis il pleut toujours comme vache qui pisse – eh bien cette fois, il a plu du soleil, dehors et dans nos cœurs.
Bisous et révérences à Ciprian et Eva, Ana, Alina et Florin, Luminita, Maria et Jan-Luc, Alain et à tous ceux dont j’ai oublié le prénom sur le moment, mais que je retrouverai en chemin.
Je vous embrasse et je vous estime, je ne vous souhaite que du bon, les amis !
Și a fost întâlnirea mea scriitoricească de la Festival d’Arts Roumain FAR Ronchin 2025.
A fost fain de tot, ca între prieteni, vecini, frați și cumnați, a fost foarte prietenos, s-a râs masiv, s-a păpat cozonac, s-a băut vin și bere și palincă (după), a fost, ce să vă mai zic…
Lume faină de tot, oameni calzi și cu simțul umorului la ei, care m-au întrebat chestii, eu le-am răspuns, ei m-au întrebat mai mult, eu le-am zis din armată, din liceu, din copilărie, le-am zis-o p-aia cu purceaua la vier, p-aia cu prostata, cu…
Dar ce să vă mai zic? A fost fain rău de tot!
Am văzut la final oameni tare fericiți, cu ochii și fețele râzând, cărora le părea rău c-a trebuit să încheiem pentru a face loc altui eveniment.
A fost frumos, cald, vremea a ținut cu noi, cu toate că la Chti cică plouă cu spume, de data asta a plouat cu soare și afară și în inimile noastre.
Pupăciuni și plecăciuni lui Ciprian, Eva, Ana, Alina, Florin, Luminița, Maria, Jan-Luc, Alain și tuturor celor care nu le mai țin bine numele acuma, dar mai revin eu pe traseu.
Vă pupez și vă stimez, doar de bine vă urez, dragilor!
Dimanche, 28 septembre, je vous attends au Festival d’Arts Roumains à Ronchin !
Chers amis, frères et sœurs, épouses et grands-mères, aujourd’hui commence la troisième édition du FAR – Festival d’Arts Roumains à Ronchin, près de Lille, où j’ai la grande, mais vraiment la grande joie de participer en tant qu’écrivain invité.
Alors, que vous soyez occupés ou non, je vous attends, petits et grands, dimanche 28 septembre, entre 14h00 et 16h30 (« ou autant qu’il le faudra », comme dit la chère Ana, l’amphitryonne de la rencontre), à la Salle Alfred Colin, Place de la Halle, Ronchin.
Un immense merci et de gros bisous à Ana Maria Birta et à Ciprian Muntiu pour l’invitation.
Venez, ça va être chouette, avec des gens formidables !
Dragi prieteni, frați și surori, neveste și bunici, azi începe cea de-a treie ediție a FAR – Festival d’Arts Roumains la Ronchin, lângă Lille, unde am marea, dar marea bucurie să particip ca invitat scriitor care este.
Așa că, aveți, n-aveți treabă, vă aștept cu mic cu mare duminică, 28 septembrie, între 14:00 și 16:30 (“sau cât o fi nevoie”, vorba dragei de Ana, amfitrioana întâlnirii) în Salle Alfred Colin, Place de la Halle, Ronchin.
Mulțumiri și pupături majore Anei Maria Birta și lui Ciprian Muntiu pentru invitație.
Veniți, că va fi fain, cu oameni faini!
Dimanche, 28 septembre, je vous attends au Festival d’Arts Roumains à Ronchin !
Viens t’amuser, viens au Festival !
Mes chers amis, c’est avec une immense joie que je commence ce mois et cette semaine en vous annonçant que le 28 septembre je suis invité au Festival d’Arts Roumain, qui aura lieu à Ronchin, près de Lille.
Devant un public particulièrement nombreux, je dirais, pendant deux heures et demie je vais discuter avec la chère Ana Maria Birta de tout et de rien, de la lune et des étoiles… enfin, je n’ai aucune idée de quoi exactement, hé-hé ! Mais une chose est sûre : il y aura de la bonne humeur et de la joie, d’autant plus que tous mes livres traduits en français seront également présents.
Un grand merci du fond du cœur à Ana et à Ciprian Muntiu, vous êtes des personnes formidables, avec une générosité immense !
Alors, chers amis, frères et sœurs, à la fin du mois je vous attends avec grand plaisir pour parler, partager et passer de très beaux moments ensemble, à la Salle Alfred Colin, Place de la Halle, à Ronchin, près de Lille.
***
Dragii moșului, cu bucurie maximă încep luna și săptămâna, anunțându-vă că pe 28 septembrie sunt invitat la Festival d’Arts Roumain care va avea loc la Ronchin, lângă Lille.
În fața unui public deosebit de numeros, zic, pentru două ore și jumătate voi vorbi cu draga de Ana Maria Birta câte-n lună și-n stele despre… habar n-am despre ce, he-he!, dar sigur se va lăsa cu veselie și voie bună, că doar vor fi prezente și toate cărțile subsemnatului apărute în limba franceză.
Săru’ mâna maxim Ana, mulțam mult, Ciprian Muntiu, că sunteți niște oameni așa de faini și cu suflet mare, mare!
Așa că, prieteni, frați și surori, la sfârșit de lună, vă aștept cu mult drag să vorbim, să povestim și bine să ne simțim în Salle Alfred Colin, Place de la Halle, din Ronchin, lângă Lille.
”Povestiri din aeroport și de pe lângă” preferate și de ”Literatura pe tocuri”
Dragi, drage și alte doamne, vă prezint mai jos recenzia despre Povestiri din aeroport și de pe lângă – Cartea I apărută pe blogul de mari cititoare și cititori, Literatura pe tocuri.
Mulțumiri majore și săru’ mâna!
”Back in Black” – 45 de ani de AC/DC pur și simplu
Azi sărbătoresc unul dintre cele mai mari albume din istoria rockului, nu doar prin succesul comercial (al doilea cel mai vândut album de pe planetă), dar și prin semnificația sa, fiind un tribut adus fostului solist Bon Scott.
Așa cum v-ați dat seama deja, astăzi se împlinesc patru decenii și jumătate de la lansarea unicului și magnificului ”Back in Black”.
Cu Brian Johnson pe voce și Mutt Lange la butoane, AC/DC a explodat într-un mod în care nu o va mai face vreodată, producând un album care combină riff-uri iconice, energie brută și un simț al ritmului imposibil de imitat.
Albumul debutează funebru și solemn cu ”Hells Bells”, deschis de clopotele sinistre care stabilesc tonul întunecat al albumului.
Riff-ul de chitară devine imediat recognoscibil, iar Brian Johnson se afirmă ca un vocal de mare anvergură.
”Shoot to Thrill” este piesa care m-a lovit din prima cu energia ei și sunetul de metal topit, este piesa care m-a descompus celulă cu celulă timp de 45 de ani.
Solo-ul este printre cele mai dinamice ale lui Angus Young – un exemplu perfect de echilibru între agresivitate și control.
”What Do You Do for Money Honey” se deschide direct și dur, continuând în același mod cu un riff catchy, livrat impecabil.
”Givin’ the Dog a Bone” are un groove lent dar pătrunzător, ce îți rămâne în cap mult timp.
”Let Me Put My Love into You” a rămas memorabilă prin melodia lascivă și atmosfera senzuală, una dintre cele mai explicite balade hard rock din discografie.
Cealaltă față a discului te lovește ca un ciocan pneumatic cu ”Back in Black”, devenit instantaneu un imn rock planetar, cu riff nemuritor și totul perfect calibrat – versuri, tempo, solo, voce.
Urmează o altă piesă etalon a albumului, ”You Shook Me All Night Long”, poate cea mai cunoscută piesă AC/DC alături de „Back in Black” și care cu energia ei erotică unică și refrenul inconfundabil o fac nemuritoare pe orice scenă rock.
”Have a Drink on Me” e ca o beție controlată, dar dură și plină ochi de tărie metalică ”on the rock”.
În ciuda faptului că sună al dracului de bine, ”Shake a Leg” a fost adesea uitată, dar prin solo-ul electrizant al lui Angus și vocea pe maxim agresiv a lui Brian Johnson, nu e cu nimic mai prejos decât celelalte piese energice ale albumului.
Iar la finalul acestui regal metalifer, băieții ne oferă ”Rock and Roll Ain’t Noise Pollution”, un manifest total, un imn pur în apărarea metalului clasic.
Vocea gravă, riff-ul relaxat și versurile fine fac ”Rock and Roll Ain’t Noise Pollution” o încheiere perfectă pentru un album perfect.
”Back in Black” a consacrat decisive trupa ca etalon al heavy metalului planetar, influențând tone de trupe de metale grele și foarete grele.
„Back in Black” nu e doar un album, e un simbol al supraviețuirii, al pasiunii pure pentru rock și al forței de a merge mai departe, e o dovadă vie că poți renaște după o tragedie cu și mai multă forță.
Cu acest album, AC/DC a ajuns să fie recunoscut în orice galaxie, chiar și-n alte universuri, paralele au ba.
Vă las mai jos, „Shoot to Thrill” (în formula originală a trupei), piesa care m-a descompus celulă cu celulă timp de 45 de ani.
Și o mai face, încă…