“Stories from the airport and beyond” are here
After years and years of waiting (let it be about 10-12), after years and years of searching (I mean still about 12), here it is in my hands!
So, my dear friends, I present to you for reading the coolest and funniest aviation adventure book on the market, not because I say so, but because some high profile characters say so:
Adrian Voicu, the most aviation engineer among writers and the most writer among aviation engineers, strikes again with his newest book, “Stories from the airport and beyond” – The Agency of Engineers Everywhere.
“Stories from the airport and beyond” by Adrian Voicu is cooler than Airplane 1 and 2 combined – Jim, Airplane 1 pilot.
Several ChatGPT servers cracked their processors with laughter when they read Adrian Voicu’s book, ”Stories from the airport and beyond” – Mother Board.
Our next film will be after Adrian Voicu’s ”Stories from the airport and beyond” – Guardians of the Galaxy.
I became a better and happier father after reading ”Stories from the airport and beyond” by Adrian Voicu – Darth Vader, top villain.
My heartfelt thanks to my family for their continued support, to Thomas Boitel for his help and valuable advice, and last but not least, to you, dear reader friends, who pushed me forward to publish in English as well, now all you have to do is read and confirm the above statements.
The book in electronic and paper format is available in the Amazon worldwide network, meaning USA, UK, Belgium, Germany, France, Spain, Italy, Netherlands, Poland, Sweden, Egypt, Turkey, Saudi Arabia, United Arab Emirates, Singapore, Brazil, Canada, Mexico, Japan, India, or Australia.
După ani și ani de așteptare (să tot fie vreo 10-12), după ani și ani de căutări (adică tot cam vreo 12), iată că mi-a fost dat să o văd în mâinile mele!
Așadar, dragii mei prieteni, vă prezint pentru citire cea mai faină și amuzantă carte de aventură aviatică de pe piață, și asta nu după afirmațiile mele, ci ale unor personaje de mare seamă și anvergură:
”Adrian Voicu, cel mai inginer de aviație dintre scriitori și cel mai scriitor dintre inginerii de aviație, lovește din nou cu cea mai nouă carte a sa, Stories from the airport and beyond” – Agenția Inginerilor de Pretutindeni.
“Stories from the airport and beyond a lui Adrian Voicu este mai faină decât Airplane 1 și 2 la un loc” – Jim, pilot Airplane 1.
“Mai multor servere ChatGPT le-au crăpat procesoarele de râs când au citit cartea lui Adrian Voicu, Stories from the airport and beyond” – Mother Board.
“Următorul nostru film va fi după Stories from the airport and beyond a lui Adrian Voicu” – Guardians of the Galaxy.
“Am devenit un tată mai bun și mai vesel după lectura Stories from the airport and beyond a lui Adrian Voicu” – Darth Vader, răufăcător de top.
Mulțumesc din suflet familiei mele pentru susținerea continuă, lui Thomas Boitel pentru ajutor și prețioasele sfaturi, și, nu în ultimul rând, vouă, dragi prieteni cititori, care m-ați împins înainte pentru a publica și în limba engleză, acum nemairămânându-vă decât să citiți și să confirmați cele de mai sus.
Cartea în format electronic și pe hârtie este disponibilă în toată rețeaua mondială Amazon, fie ea USA, UK, Belgia, Germania, Franța, Spania, Italia, Olanda, Polonia, Suedia, Egipt, Turcia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe, Singapore, Brazilia, Canada, Mexic, Japonia, India ori Australia.
La goFm, birjar, la goFm!
Prin grija marelui meu prieten, Laurențiu Sever Lup, weekend de weekend voi fi la Radio goFm împreună cu Acceleratorul de Particule.
Mulțumesc, Laurențiu, mulțumesc goFm!
Ați auzit de ACCELERATORUL DE PARTICULE? Este rubrica care vă va face să vă simțiți ca niște particule subatomice într-un vortex al umorului! 
Cu vocea inconfundabilă a scriitorului Adrian Voicu, fiecare weekend va fi o călătorie în lumea micilor pastile comice. De la quark-uri amuzante la fotonii veseli, veți descoperi că și particulele au simțul umorului.
Ce veți găsi în ACCELERATORUL DE PARTICULE?
Gluoni dansatori: Acești gluoni nu se lipesc doar de quark-uri, ci și de coregrafii nebunești!
Bosonul râsului: Acest boson este responsabil pentru toate zâmbetele din univers. Vă avertizăm că poate provoca stări de bine și hohote de râs.
Electronul păcălit: Acest electron își schimbă mereu spinul și vă va surprinde cu glume neașteptate.
Neutrino-ul cu haz: Deși trec prin totul, acești neutrini nu trec niciodată nepedepsiți de o glumă bună.
Așadar, pregătiți-vă să fiți teleportați într-un spațiu-timp al amuzamentului. ACCELERATORUL DE PARTICULE vă așteaptă în fiecare weekend, LIVE pe www.gofm.ro!
www.gofm.ro – ESENȚA MUZICII
Despre prieteni – Laurențiu Sever Lup
L-am cunoscut pe Laurențiu Sever Lup, Lupulainen, cum îi zic eu de când l-am îmbrățișat și pupat prima oară la Sibiu, într-o căldură de după ploaie pe 8 iunie 2011.
Eram în turneu cu ”Nepovestitele trăiri ale templierilor români – Cartea I” și Laurențiu a venit cu echipa de la Eveniment TV și “Ultimul ceas”.
Scriam la vremea aceea că Lupulainen este ”un personaj de mare caracter şi omenie, un tătuţ polivalent pe care l-am plăcut din prima” și ”un Om cu o inimă mai mare decât Cetatea Sibiului”.
Nu ne-am mai văzut de-atunci, dar am ținut legătura telefonic și ne-am păstrat aproape de parcă nu ne-am fi văzut de ieri.
Acuma, ce credeți că au în comun Gazebo, Metallica, Kylie Minogue, ZZ Top, The Weeknd, Modern Talking, Erasure, Elvis ori Little Richard? Toate și multe, multe, multe altele se aud pe postul lui Laurențiu, goFM.ro.
Este o încântare a inimii și o desfătare a sufletului să-i asculți muzica, credeți-mă!
Este un pasionat declarat al radioului și un maniac al sunetului, caută mereu perfecțiunea, habar nu am dacă a găsit-o, dar cert este că postul lui, goFM, se aude beton în boxele mele.
Cred că pasiunea pentru radio este depășită de dragostea pentru fetele sale (toate care sunt, știe el, he-he!).
Acum vreo 2-3 ani, dacă nu mai bine, că trece vremea de zici că e vântul prin păduri, avea niște știri mișto dimineața, despre tot felul de nebunii întâmplate prin lume, pe care le ascultam cu plăcere maximă dimineața când mergeam sau plecam de la serviciu.
Cu mare bucurie am descoperit că a revenit la știri non-conformiste (ca el însuși, cum altfel?), foarte faine, care nu se produc la ore fixe, ceea ce-mi place teribil, ci pe traseul orelor, așa, la și 26, la fără 14, ce să vă zic, e foarte fain!
A, și încă ceva mișto: e singurul radio care-ți dă binețe, dimineața, ziua și seara! Are niște gingăluri speciale care asta fac și mie mi se pare foarte de bun simț și personal, așa.
La Lupulainen pe radio te umpli de cultură muzicală, auzind și multe chestii grele (cărora acuma le zice fain ”amintiri cu ștaif”) pe care le știam ca fiind cântate de alții.
De exemplu piesa celor de Harold Melvin and the Blue Notes, ”Don’t leave me this way”, eu o știam ca fiind hitul celor de la The Communards (ăla cu Jimmy Sommerville) ori, invers, ceva mai nou, ”Supergirl” a nemților de la Reamonn este mixată făinuț și cântată și de Anna Laklab.
”goFM®.ro este radioul cu muzică aleasă pe sprânceană, fondat în 15 aprilie 2009 la Sibiu și care oferă o selecție riguroasă de muzică și informații” zice el pe contul radioului de pe Facebook.
În eter momentan se poate asculta în Sibiu pe 90,4 FM și München pe DAB (Digital Audio Broadcasting).
Pe online dați click pe goFM.ro – esenta muzicii și pe o serie de aplicații precum TuneIn, Streema, OnlineRadioBox, myTuner, Replaio, Radio Garden, RomaniaRadio și TVRon.
Eu utilizez Replaio și avantajul cu aplicația e că merge cu ecranul stins și se conectează la Android Auto.
Acuma, vin și vă zic surpriza emisiunii: în marea lui iubire pentru radio și muzică, Laurențiu nu s-a oprit doar la goFM, s-a dus și pe alte direcții, pentru a fi pe placul mai multor genuri de ascultători.
Astfel a lansat foarte fainul goFM Jazz (îl am pe Replaio), apoi Marlene Radio, goCafe, goSpace, goBeach, goFresh, goSchlager – cu muzici nemțești de altădată, goRebel și goRock – cu metalifere și alte chestii grele.
Eu le-am găsit pe toate pe Radio Garden și merită să dați o ureche și să vedeți ce vă place.
Acestea fiind zise, Lupulainen, tată de fete, să știi că mi-e tare dor de tine și abia aștept să te strâng în brațe, să râdem și să vorbim câte-n lună și-n stele, unele mai lucitoare ca altele.
Despre ”Cartea înălțimilor”
David Neacșu avea vârsta lui Isus (după cum însuși spune) când a plecat în prima expediție pe Kilimanjaro.
Lipsa echipamentelor adecvate, a banilor, a mâncării, nimic nu va sta în calea dorinței sale de a reuși în această primă escaladare care avea să-i schimbe sensul vieții pentru totdeauna.
Toate lipsurile duc și la un lucru bun, el și coechipierii săi reușind să stabilească un nou record mondial de urcare/coborâre a muntelui Kilimanjaro.
Momentul când ajunge pe primul vârf escaladat din viața sa, Uhuru – Vârful Libertății, este momentul în care își jură că asta va face pentru restul vieții.
”Cartea înălțimilor” a apărut la Humanitas, e faină ca aspect, aducând mult a ghid de călătorie National Geographic prin calitatea hârtiei și mulțimea pozelor.
Nu este o carte obișnuită de drumeții și aventuri, este o carte document după părerea mea, pentru că David Neacșu își însoțește aventurile cu tot feluri de sfaturi și avertizări despre echipamente, trasee, vreme și vremuri.
Din toate colțurile de lume unde ajunge își trimite ilustrate acasă, în România, pentru a avea dovezi că totul a fost aievea și nu a visat.
Indiferent de realizările sale extraordinare în alpinism, David rămâne un om simplu, umil, cu picioarele pe pământ, cu mare respect pentru natură și simțul realității tot timpul în buzunarul de la piept.
Fiind un mare patriot, dornic să facă lumii cunoscută România, dă numele țării unui traseu descoperit de el pe muntele Ruwenzori, traseu utilizat și azi de alpiniști.
Fiecare călătorie, fiecare aventură este plină de sfaturi despre cum să te comporți pe munte, ce să faci în caz de situații periculoase, toate acestea fiind bazate pe propriile-i experiențe, multe dintre ele triste, dar care l-au ajutat să rămână în viață.
David Neacșu descrie senzații, imagini, tablouri întregi cu așa aplomb și pasiune încât ai impresia că ești acolo, un mare plus aducându-l mulțimea de poze presărate din belșug printre povestiri.
Unul dintre cele mai importante sfaturi pe care David îl împărtășește cu noi este acela de a rămâne umil în fața naturii, deoarece cel mai importat lucru nu este escaladarea, nici cucerirea a 1000 de vârfuri, ci supraviețuirea.
Fiecare escaladare, fiecare drum a avut un punct de cotitură, iar fiecare final a însemnat începutul unei alte aventuri.
După propriile-i mărturisiri, David Neacșu nu a făcut expedițiile pentru bani ori glorie, ci în primul rând ca să cunoască lumea, să o simtă și să o trăiască personal, muntele fiind doar un pretext.
Bătut de vânt, în pragul degerării, de multe ori dând mâna cu moartea, suferind de foame și de sete, epuizat până când oboseala îi inversează simțurile, odată ce a ajuns sus, pe vârful muntelui, David trăiește de fiecare dată fericirea supremă și de fiecare dată o forță nevăzută îl încarcă pentru următoarea aventură.
Se consideră unul dintre cei mai norocoși oameni de pe planetă pentru că a apucat să vadă locuri încă străine turismului sălbatic, de masă, locuri încă virgine aparatelor foto agresive, rețelelor sociale și industriei hoteliere.
Este unul dintre puținii care a avut șansa să ajungă în locuri neatinse de tehnologie, în locuri pure, unde n-auzi decât manifestarea unică a vieții, în locuri unde fiecare sat are povestașul său și banii nu au nici o valoare, dar calitățile umane, da, este unul dintre puținii oameni care a băut apă din izvorul Amazonului și a zile întregi stat gol-pușcă printre canibali.
David Neacșu și-a văzut moartea de atâtea ori, dar și de mai multe ori a văzut Raiul reprezentat de lacuri glaciare smaraldii, văi paradisiace, pături de nori așternute la picioarele-i ce stăteau pe acoperișurile lumii.
În ultimele capitole ale cărții, David Neacșu își destăinuie începuturile vieții sale de alpinist de la decesul tatălui și până, hăt!, la vânzarea companiei sale ”Himalaya”, apoi aduce un omagiu tuturor cărora i-au fost alături în momente decisive și dă în continuare sfaturi despre echipamente și oferă ponturi pentru reușita expedițiilor celor interesați în a-i călca pe urme.
Eu zic că merită să citiți despre viața celui care a organizat cu succes major prima expediție românească pe Everest.
O particularitate faină – cartea are la final un cod QR care odată scanat vă va duce pe un site cu și mai multe poze din expedițiile lui David Neacșu.
În final le mulțumesc cumnaților, că de la ei o am și a fost cel mai tare cadou de Crăciun!
Despre ”Vreau să rămân copil”
O vorbă de la noi, de la Nehoi spune că în viață trebuie să asculți de trei persoane, chiar femei fiind: de mamă, de nevastă și de editoarea ta.
”Adiță, trebuie să iei cartea asta, este o frumusețe, crede-mă!”, mi-a spus Violeta Borzea, șefa de la Editura pentru Artă și Literatură și bine am făcut că am ascultat-o.
Prezentarea este impecabilă și zic că e cea mai frumoasă carte pe care a scos-o Violeta până acum: copertă groasă, cartonată, semn de carte textil, full color, legătură clasică, precum odinioară, ilustrată măiastru și pe coperte, și pe dinăuntru de Elena Drăgulelei-Dumitru, ”Vreau să rămân copil” de Balada Anisia este o bijuterie editorială.
Din cercetările mele am aflat că mai există o ediție apărută la Editura Ion Creangă în 1973 și acuma vine marele mister: oricât de mult a căutat, oricât de mult a cercetat, Violeta nu a reușit să o/îl descopere pe cea/cel care a scris minunea asta de carte.
Incitat și peste măsură de curios, am pornit la savurat pagină după pagină și, mărturisesc că misterul din jurul autoarei (să admitem) este întrecut doar de căldura și tandrețea ce răzbate din curgerea poveștilor.
Mițache, motanul, cățelul Figaro, Achile, șoricelul, alături de măgărușul Smoc, umbreluța Sabina sau balonul albastru Alexandru, sunt protagoniștii unor aventuri din care reies valori profund umane și calități precum compasiunea, empatia, loialitatea, sinceritatea, calități pe care ar trebui să le avem cu toții.
Toate poveștile, fie ele mai vesele (”Orașul înflorit”, ”Vreau să rămân copil”) ori mai triste (”Pescăruș”, ”Mingea”, ”Peștișorii chiulangii”), sunt pilde, felii de înțelepciune servite pe înțelesul celor mici.
Imaginația autoarei este debordantă și profund juvenilă uneori, de multe ori punându-mi întrebarea dacă rândurile scrise nu au fost cumva transpuse direct din mintea unui copilaș.
În ”Ușa” am savurat astfel puritatea și candoarea copilului care aflând că o anume ușă a fost odată copac cu frunze, îi promite că-i va aduce din parc cea mai frumoasă frunză posibilă, pentru ca ușa să retraiască pentru câteva momente cum a fost odată, apoi superba lecție despre libertate din ”Cetatea de nisip” sau despre prietenie (”Biscuitul cel gustos”, una dintre preferatele mele).
Am mai descoperit adevărul despre cea mai mare bogăție a lumii (într-o altă preferată de-a mea, ”Cel mai iubit din lume”) care nu, nu-i nici aur, nici argint, în ”Fetița cea verde” am aflat ce se întâmplă dacă minți, ”Peștișorul Bartolomeu” mi-a spus cum sfârșești dacă ești trufaș și vrei să ieși mereu în evidență, mi-am încălzit sufletul retrăind sentimentul de a face bine alături de ”Pălăria Spic-de-grâu” ori de a fi bun alături de ”Umbreluța Sabina”, ori empatic și milos în ”Pescarul și delfinul” și câte și mai câte, vă mai las și pe voi să trăiți descoperind sau să descoperiți trăind.
Poate și datorită calității și grijii cu care a fost realizată cartea ori a superbelor și pastelatelor ilustrații care te însoțesc peste rânduri, am avut senzația că poveștile Baladei Anisia au câte ceva din Vrăjitorul din Oz, Micul Prinț, Winnie the Pooh și chiar poveștile fraților Grimm, ceea ce-i conferă, zic eu, aura binemeritată de universalitate.
Îți mulțumesc mult, Violeta, pentru recomandare, este o carte unică, de o rară sensibilitate, o carte care te duce înapoi și te întoarce mai bun, mai atent, mai prezent la ce se întâmplă în jurul tău.
Felicitări ție pentru încă o preainspirată alegere, felicitări Elenei Drăgulelei-Dumitru pentru fainele ilustrații, felicitări tuturor celor care au readus în circuit o astfel de nestemată literară.
