Cu visu’ la vedere
Firi sensibile, dar cu idealuri măreţe, conjudeţenii mei dragi au început să-şi afişeze visurile care pe unde poate.
Cec dis aut!
Muzeul Bucureştiului – Evadarea 7
De la Piaţa Universităţii, cum priveşti spre Unirea, pe dreapta, imediat cum ieşi din gura de metrou, dai în impunătorul edificiu ridicat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoscut sub şi sub numele de Palatul Şuţu.
Deşi nu pare foarte mare pe dinafară, odată ce i-ai trecut pragul te impresionează spaţialitatea interiorului. 6 lei am plătit pe intrare, am trecut rapid prin expoziţia de fotografie a italianului Augusto Cantamessa de la parter şi am admirat îndelung magnifica oglindă de Murano montată în 1862 de către Karl Storck, la bifurcaţia braţelor scării centrale. Deasupra oglinzii este montat medalionul de lemn al soţiei lui Grigore Şuţu, Irina. Un lucru pe cât de curios pe atât de interesant: în oglindă se observă un ceas uriaş montat deasupra scărilor, ceas care, bineînţeles, este construit pe dos, astfel încât să arate normal când i se proiectează imaginea în oglindă. Read more…
Da’ avioanele are veceu? Înăuntru?
Făceam o cursă charter, cu destinaţie tunisiană, dacă nu mă înşel, având la bord diferiţi cetăţeni premianţi de la două firme de mare prestigiu. Întrucât rămâneam vreo trei sferturi de oră la Arad, am convenit cu Pendulă, partenerul meu de suferinţă, că nu avea sens să ne grăbim cu coborâtul din avion. Pasagerii mestecau liniştiţi ciungă, citeau ziare, sorbeau lichide sau căutau toalete. Read more…
Moşii de Bucureşti
Băi, surori şi fraţi, n-am nimic cu pensionarii sau persoanele în vârstă, da’ eu cred că ăştia din Bucureşti sunt cei mai răi şi mai tâmpiţi din partea asta de galaxie! Îi întâlneşti peste tot: în piaţă, la cozi la bancă (mai ales la CEC), prin mijloace de transporturi comune, în alimentare de cartier etc. Este imposibil ca să nu fi făcut cunoştinţă, măcar o dată, cu un moş tembel care ţine o coadă în loc când vrei să-ţi plăteşti mobilul la bancă ori amenda la CEC, sau o babă isterică pe care o împingi, din greşeală, atunci când autobuzul vrea să evite un alt moş imbecil care traversează aiurea. Ha? Sună cunoscut? Da’ n-aţi avut niciodată vecini moşi şi babe care veneau zilnic la uşă şi vă ziceau să nu mai trântiţi uşa la baie sau să nu vă mai pişaţi cu boltă (pentru băieţi) sau cu jet (pentru dame) dimineaţa? Să vă povestesc adevărăciune… Read more…
Evadarea 6 – Primăvara veveriţelor
Parcul Carol
Întrucât a răsărit căldura prin Bucale, ne-am zis că, pentru relaxare, n-ar strica să batem câte-un parc în fiecare din cele două zile de weekend. Ca să scăpăm de aglomeraţie şi de melteni am ales 8:30 dimineaţa ca oră de manifestare. Vreau să vă spun că la ora aceea numai păsăricile triluitoare şi vreo doi maidanezi erau în parc. Aşa că am trecut la admirat natura conlocuitoare şi respirat aerul proaspăt al unei dimineţi de Bucureşti. În rest, un câine mort lângă superba Fântână Cantacuzino, ceva maidanezi care însemnau Giganţii sculptorului Paciurea, vreo două piţipoance care doreau să slăbească (“hai, fă, să ne-ntrecem până la arcu’ ăla – Monumentul Eroilor, n.a. – şi care pierde dă o şaorma”), câţiva copii tembeli care speriau raţele de lângă primul pod de beton armat realizat de Gogu Constantinescu în 1906, vreo doi melteni cu chef la terasa de sub pod, iar cele câteva veveriţe, aflate într-o mare formă de căutat de-ale gurii, au reprezentat un magnet pentru majoritatea personajelor care ieşeau din parc, pe la Fântâna Zodiac, printre care şi noi. Read more…