Un loc minunat unde să-ți petreci Sărbătorile
Am găsit un loc fain și am zis că bine ar fi să știți de el.
Este vorba de ”Evelyn’s Place”, situat în Brașov, pe Strada Constantin Brâncoveanu Nr. 2.
Apartament intim, cochet, proaspăt renovat, decorațiuni de top și cu extrem de mult bun gust, pereți și draperii în culori pastelate, grinzi seculare masive șlefuite, scara de la intrare și parchetul din camere din stejar.
De o curățenie impecabilă, apartamentul e și foarte bine utilat (prosoape, lenjerie, veselă, tacâmuri, articole de baie etc.), fiind dotat cu tot ce ai nevoie pentru un sejur.
Două televizoare mari, moderne, conectate, internet gratuit prin WiFi, cafea Nespresso la discreție, ceaiuri, cuptor electric, frigider mare, placă de gătit etc.
Centrala e cu termostat, prin urmare temperatura ambientală e perfect reglabilă.
Patul dublu din dormitor și uriașa canapea extensibilă din sufragerie sunt extrem de confortabile – un plus în confort este adus și de duzina de perne de felurite culori și dimensiuni.
Pentru atmosferă romantică și supliment de caldură, în sufragerie dispuneți și de un șemineu electric de mare efect.
Apartamentul se află la câteva minute de mers pe jos de Piața Sfatului și Piața Unirii, iar în apropiere se află o mulțime de locuri de parcare.
Evelyn’s Place este adăugat în Google Maps (introduceți ”Evelyn’s Place” la destinație), dar dacă nu folosiți această aplicație, ca puncte majore de reper pe GPS aveți Inspectoratul Școlar Brașov (poarta de intrare în curtea clădirii apartamentului este lipită de Inspectorat) ori Biserica Reformată (se află chiar vis-a-vis).
Gazdele, Caziana si Ginel, sunt extrem de amabili si prietenosi, vorbesc engleză, italiană și sunt gata sa va ofere orice informatie de care aveti nevoie și să vă facă sejurul cât mai frumos posibil.
Noi vom reveni obligatoriu ori de cate ori vom trece prin zonă.
Pozele sunt luate de aici.
Despre o ”Corabie din cer”
Demult, tare demult, să fie vreo câteva decade de când nu mi-a mai fost dat să citesc o carte de povești, darmite una cu basme atât de frumos meșteșugite precum cele din Corabia din cer a Andrei Samson.
Subtitlul ”basme pentru oameni mici tăinuiți în oameni mari” îl pricepi abia după ce citești cartea, pentru că poveștile Andrei nu sunt chiar întocmai precum cele pe care le citeam când eram copil, ele sunt pline ochi de simboluri care scapă urechilor ”oamenilor mici”, dar iscă uimiri și mirări în mințile ”oamenilor mari”.
De fapt chiar acel ”tăinuiți” din subtitlu mi-a atras atenția la faptul că aveam să descopăr într-adevăr o Șeherezadă contemporană.
Formația Andrei ca etnoloagă, antropoloagă culturală și folcloristă răzbate cititorului avizat în orice poveste, fiind de-a dreptul fascinant filigranul în care împletește cuvintele, șlefuirea până la perfecțiune a formelor lor și îmbinarea ideală ale acestora în fraze arhaice, dar perfect comprehensibile, reușind de fiecare dată să împingă imaginația pe tărâmurile magice unde se nășteau Feții-Frumoși (care la Andra sunt Fecior-din-Soare, Feciorul Vremurilor) și Cosânzenele (Măruca, Fata de Azur) atât de dragi copilăriei noastre.
Chiar suntem avizați în debutul fiecărui basm că acțiunile ce vor fi să vie sunt cu totul și cu totul suspendate într-un timp personal, al lor, al autoarei sau al universului însuși, nu putem ști exact, dar nici n-ar fi interesant, nu?
Astfel, poveștile Andrei încep în vremurile ”pe când timpul se număra după feliile de lună ce se răsuceau pe cer”, când ”zorii zilei se asemuiau ultimelor pâlpâiri de soare la asfințit”, ”pe când pământul se învelea cu cerul” ori, încă de pe vremea facerii a tot ceea ce ne înconjoară, de la Big Bang citire, adică ”odată nici prea demult, dar parcă dintotdeauna”.
Cuvintele sunt calde și pline de arome de bunătăți bunicești, poveștile curg blând și cald precum laptele proaspăt muls, iar pildele, ah!, pildele, încununează fiecare final.
Îmi place să cred că Andra a vrut să aducă un tribut basmelor lui Petre Ispirescu și Mihai Eminescu prin personajele sale Alidor (Alidor și cheia iubirii) și Miron (Fluierul de leac – faină poveste!) și alte câteva elemente pe care eu le-am găsit în poveștile sale, dar vă las și vouă plăcerea să o faceți.
Pe final, aș vrea să-i mulțumesc mult de tot Andrei pentru întoarcerea în timp, pentru gusturile, aromele, sunetele și imaginile de altădată pe care le-am trăit odată cu lecturarea filigranatelor sale basme, dar și inspiratei Violetei Borzea care a tipărit-o.
”Corabia din cer” – Editura pentru Artă și Literatură – se găsește în toate marile librării off și online.
Vigilență sau demență?
Am pus pe rețeaua lui Marc Zahărberg o poză primită de la un pretenar de la târgul de Crăciun din Hamburg și la fix o secundă am primit avertismentul de mai jos:
Adică, la târg e voie, dar pe internet, nu? Ce chestii restricționate a văzut ochiul electronic, că eu nu m-am prins? Ori a prins forma și a neglijat conținutul?
Oricum ar fi, a fost prima experiență de gen pentru mine și cred că ușor, ușor, vom reveni la bloguri, că pe rețelele controlate din ce în ce mai puternic de roboței neantrenați în zona umorului, nu prea mai avem loc.
Minuni de demult
Dacă am avut o duminică faină, am continuat cu o zi de luni tot în același ton, astă-seară fiind la cea de-a II-a ediție a Festivalului Folk Bun de la Sala Palatului.
Au fost 4 ore neîntrerupte de folk adevărat cu Ducu Bertzi, Vasile Șeicaru, Marius Bațu (care a completat jumătatea de Poesis cu Dan Bittman), Cristi Dumitrașcu, Alina Manole și Dan Byron, Ovidiu Niculescu, Țapinarii și Fără Zahăr, seara încheindu-se magistral cu Mircea Baniciu – atmosfera se vede în filmulețul atașat.
Am cântat, am plâns, am râs, am dansat și mi-am amintit cum cântam, plângeam, râdeam și dansam odinioară, pe vremea când abia se nășteau unele piese de pe scenă…