Nebunie de iahnie
De multă, dar multă vreme vroiam să mă ocup aşa cum se cuvine de o haleală tare dragă mie, care să-mi aducă aminte de copilărie, de adolescenţă şi de alte alea. Aha, de fasole e vorba!
Cum mă lovise decisiv o poftă, iar pe mie când mi-e poftă, atuncea trebe să mi se dea, altminteri sunt ca leu-ntre leoaice, ca dinamite-ntre cristalurile bunicii ori mai ştiu eu ce altă catastrofă, am ales varianta cea mai rapidă, dar teribil de gustoasă. Aşa că, am dat fuguţa la un magazinaş şi am purciăzuit două conserve de fasole în sos tomat (alea Heinz sunt ideale), una de cremvurşti, o ceapă adevărată, un ardei iute şi o mână de măsline verzi.
Ajuns în familiarul mediu al bucătăriei, am încins pereţii cu zeii metaliferi conduşi de nenea Halford, Judas Priest, apoi m-am luat de încins o tigaie teflonată cu pereţi înalţi. Am tăiat rapid ceapa-n rondele, ardeiul iute, tot aşa, şi i-am aruncat în uleiul deja sfârâitor.
Sfat prietenesc
După ce tăiaţi ardeii iuţi, să nu care cumva să vă frecaţi pe la ochi (precum subsemnatul), că o puneţi de-o usturime de care veţi scăpa numai cu foarte multă apă.
Am decăpăcit conserva şi am pus frankfurterii pe o farfurie, am agitat bine conservele de fasole şi m-am apucat de mărunţit măslinuţele verzi. Când s-a produs arămirea cepei, am turnat peste ea sos de soia şi un piculeţ de oţet de mere, că sosul teriyaki se cam dusese pe repetarea “salatelor de rupt foamea”. Nasul îmi cânta deja “Aleluia!”.
Am gustat o bucăţică de crenvurşt, iar după încă vreo trei minute am pus în tigaie frankfurterii şi măslinele verzi. Când au început să se rumenească şi crenvurştii, am introdus în arenă elementul surpriză: un pahar cu lapte prins! Bine, asta am avut la îndemână, dar puteţi încerca cu iaurt ori, şi mai fain, cu smântână un pic fluidizată. Aşaaa…
Imediat cum am pus laptele prins s-au şi stins un pic sfârâielile aromate, dar numai pentru câteva clipe. La vreun minut, două, am deşertat întru desăvârşire şi fasolea agitată gata. Mai aveam de aşteptat doar vreo cinci minute, cât să dea într-un clocot mic şi să scadă puţin.
Credeţi-mă, când m-oţi vedea vreodată, să-mi ziceţi să vă fac nebunie de fasole trezitoare de amintiri. Ce s-o mai pun în farfurie, am mâncat-o precum Moromete, de-a dreptu’ din tigaie! E de mers cu ea în Rai, vă zic!
Datorii de ieri şi de-alaltăieri: Gabriela-Elena, Vania, Nea Costache, Dispeceru’ Blogosferic, Geanina, Lămâie Acră, Flavius şi cu Nataşa.
31 Comments
Coane, sincer, mi-ai facut pofta desi…dintre toate legumele, carnea-mi place cel mai mult!
Apropo de iahnie: cum dracu cea din armata era cea mai buna?
O duminica extra iti urez!
Ma duc sa-mi iau umbrela ca-mi ploua’n gura 😀
Neliniştitu’,
Frăţâne-mu, l-ai speriat pe dracu’ gol cu teflonul tău, că măsline nu mi-a trecut prin scăfârlie să pun la iahnie, şi nici lapte bătut, deşi iaurt pun şi în cafeaua de dimineaţă, nu numai în ciorbe. Asta cu laptele bătut la dres mâncarea de la bunică-ta ai luat-o, mai mult ca sigur, tare demult am mâncat pe valea Nehoiului o mâncarică de păstăi făcută de o cabanieră de la o cabană forestieră, dreasă cu lapte bătut… mamă-mamă, n-am cum s-o uit, şi acum salivez când mă gândesc la ea. Pusese şi ceva mărar, dacă nu cumva adăugase şi măcriş. Mai ales că era pentru prima dată când mâncam păstăi, până atunci nici nu le gustasem, numai când auzeam de mâncărică sau de ciorbă, supă sau ceva ce-ar conţine păstăi de fasole, o şi luam la fugă.
obiectez la comparatia “leu intre leoaice”. eu, care m-am uitat mult la discavari ceanal, pot a-ti zice ca o leoaica-ntre lei face mult mai multe ravagii. chiar mai multe decat fasolea cu frankfurteri in matzul meu de popeye-nog. 🙂
[…] Flavius, Iarna, ISU, Lilick, Mirela, Madi, Natasa, LinkPing, Nea Costache, Oana, ProAtitudine, Nelinistitu, Satmareanca, « […]
Nea Costache,
Bre, aia din armata era aşa de bună că eram noi aşa de înfometaţi. 😀
Iuzări-te-aş,
Mersi frumos, bre! E bună la vreme de ploaie ş-o fasole. 😀
Bordelezu’,
Bre, io aş mai fi pus prin ea câte ceva dacă aş fi la avut pe la îndemână, da’ n-avusei. 🙂
Oricum, la ce foame mă rodea, n-am simţit a fi lipsit nimic din ea. 😀
Zamolxisu’,
Bre, nu te mai uita la d-astea ecologiste! 😆
Io mă refeream doar la faptul când vine la haleală, nu la plesneală. 😀
Neliniştitu’,
Bucătar bun e cel care face o mâncare gustoasă din ce are la îndemână, nu cel care are de toate, tu eşti bun, simt din imagine ce gust deosebit a avut ce-ai gătit 😀
O imagine face cat o mie de cuvinte… Ce sa mai… 🙂 Nu mai comentez nimic, ci doar salivez… Si inca cum salivez… :))
Bordelezu’,
Să trăiţi! M-aţi atins la modestie. Mulţam fain! 🙂
Ion Dascălu,
Hai, să trăieşti şi tu! Poftă mare, orice-ai face! 😀
imi ploua in gura crunt, asa, de dimineata. iar ideea cu masline mi se pare tare ispititoare…
Săru’ mâna şi să ai o minunată zi salivară. 😀
da tu pa unde mai…salivezi Adi. nimic nimicuta, un telefon ceva, sa mai stie omul de unde sa te ia
Să trăieşti, Codiliane, tată! 🙂
Tot p-acolo, sunt. În caz că o s-apar prin Bucale, te voi suna. 🙂
Mulţam fain! 🙂
[…] cititori astfel: . “Păcatul este natural, poate chiar benefic, în mod evident este imposibil de evitat” “Vorbareaţă şi întreprinzătoare, Maxine încearcă să fie o gazdă bună […]
[…] PDRTJS_settings_415583_post_1472 = { "id" : "415583", "unique_id" : "wp-post-1472", "title" : "Curiozitate%3F+Convingere%3F+Fanatism%3F+Limitare%3F", "item_id" : "_post_1472", "permalink" : "http%3A%2F%2Fgabryellehelen.wordpress.com%2F2010%2F05%2F26%2Fcuriozitate-convingere-fanatism-limitare%2F" } Citind cateva informatii despre calugarul budist Hua Chi, doctor in medicina traditionala chineza, in minte au inceput sa se dueleze cateva intrebari la care m-as bucura daca ati raspunde si voi argumentand, bineinteles. Curiozitate? Convingere? Fanatism? Limitare? Obicei? Credinta? Ritual? Ratacire?…si intrebari ar mai fi. Calugarul Hua Chi, din provincia chineza Qinghai, de peste 20 de ani, daca mai traieste, indeplineste cu sfintenie un ritual al rugaciunii cu fata la pamant, in acelasi loc, cam de 3000 de ori pe zi, ceea ce este foarte mult dupa standardele budiste. In ultimii ani din cauza varstei cam de 1000 de ori se roaga pe zi in acel loc. Rugaciunile se continua si inconjurand neincetat manastirea. Locul unde-si aseaza picioarele au deja adancimea de circa 3 centimetri. Dupa ce batranul calugar nu va mai fi, alt tanar budist, Genden Darji, doreste sa continue acest ritual, rugandu-se in acelasi loc, calcand pe aceleasi urme lasate in podea. Miscarile batranului calugar sunt studiate pentru a fi repetate mai tarziu. Tanarul calugar marturiseste ca podeaua purtand acele urme de talpi l-a inspirat: “Cineva trebuie sa se roage pentru iertarea pacatelor omenirii si pentru dragostea si intelegerea care trebuie sa uneasca oamenii”, iar Calugarul Hua Chi motiveaza acest mod de inchinare ales de el “pentru ca spiritul meu sa nu sufere dupa ce voi muri”. […]
Eu nu ma prea omor cu conservele, prefer sa adorm langa fasolea in fierbere. Da acum, parca as incerca si ceva mai rapid 🙂
Tătuţule, nici eu nu sunt fan conserve, da’ când mă roade, zău că uit! 😀
Si m-a ros si pe mine azi, si tot cu conserva. A iesit bine, desi n-am avut ardei ci doar putin morcov si niscaiva condimente dar am improvizat. Am fost mai bine aprovizionat in ceea ce priveste carnurile totusi 😛
Aşa e la creştini. 😀
Să-ţi fie de bine! 🙂
Plange sufletul in mine maestre 😀
Buna seara,sunt administratorul site-ului de desene animate desene-tari.ro , si va scriu acest comentariu pentru a incheia un parteneriat de tipul link exchange,daca sunteti deacord treceti-ma cu titlul desene animate si trimite-ti mi codul dvs. la e-mailul parteneri[@]desene-tari.ro,va multumesc.
AlexS,
Fii tare, tătuţule, fii bărbat! 😀
Mulţumesc frumos! 🙂
Desene Animoase,
Mulţam, s-a marcat! 🙂
Heinz asa se scrie in araba? Se poate coane, tocmai dumneata? Aia cu plouatul in gura e valabil pt toata lumea. Sincer nu stiu ce gust au bucatele tale, insa la prezentare il bati pe Jamie Oliver mai rau decat am furat-o noi de la “fratii” de peste Nistru 😆
He-he! Mulţam fain, bre! Da’ cine zici că e nea Oliver? 😆
Nici n-a trecut o zi si mi-am preparat si eu una nitelus modificata (fara ardei si otet) … a iesit o nebunie nu alta ! Sa traiesti…
Hai, să fii iubit! 😀