“N-aveţi un mort de vânzare” la ICR
Astă seară, începând cu ora 18:00, în Sala Mare a ICR a avut loc întâiaşi dată pentru prima oară lectura piesei “N-aveţi un mort de vânzare?”, despre care maestrul Horia Gârbea spunea că a realizat cel mai tare afiş din toate câte au fost la Clubul Dramaturgilor. Acuma, fie vorba-ntre noi, îi cam dau dreptate. Gagica, cel puţin, reflectă foarte bine vorba aia cu “ficaţii”, he-he!
Între două gâturi de apă plată (2,5 lei sticla de jumate), m-am pupat cu doamna Lucia Verona şi m-am salutat cu domnul Emil Mladin, urmând la rând maestrul Dinu Grigorescu, Puşi Dinulescu, George Volceanov şi Horia Gârbea.
În timp ce schimbam două-trei detalii de viitor cu maestrul Horia Gârbea şi-a făcut apariţia şi domnul Radu F. Alexandru, care ne-a mărturisit că “a venit să vadă care mai e starea teatrului contemporan”.
Cu 10 minute peste ora 18:00, sala era plină şi maestrul Horia Gârbea a dat startul serii prezentându-l succint pe autor, maestrul Mircea M. Ionescu, directorul Teatrului “Tudor Vianu” din Giurgiu şi laureat al premiului “Dumitru Solomon” a Filialei Bucureşti – Dramaturgie pentru anul 2012.
Autorul a prezentat distribuţia “vodevilului negru de filosofie autohtonă contemporană”, de la dreapta la stânga cum te uitai la scenă şi după cum urmează: Alexandru Georgescu – paznicul zurliu, Alexandra Agavriloaei – şefa de promoţie ajunsă femeie de serviciu la morgă, Ion Haiduc – popă adevărat, Pavel Bârsan – ministru elegant, Maria Teslaru – prefectă de mare soi, neuitându-l pe Cosmin Alexandru Purice care a semnat regia spectacolului.
Din nefericire n-am reuşit să rămân până la minunatele dezbateri care fac deliciul întâlnirilor Clubului Dramaturgilor, din cauza faptului că tocmai în această seară, probabil neavând altceva mai bun de făcut de ziua lor, poliţaii umblau cu ridicatul de maşini din împrejurimile ICR-ului. Aflând din şuşotite că fusese ridicată maşina cuiva din sală, am ţâşnit degrabă afară şi nu mică mi-a fost fericirea când l-am găsit pe Matizel la locul lui, dar cu rugina aprig tremurând pe el: maşina din spatele lui tocmai era sigilată şi urcată pe platformă, atent asistată de doi “aniversaţi”. Cred că le-a stat tortul în gât!
Alte poze şi gânduri de la eveniment veţi găsi pe blogul maestrului Horia Gârbea, Dramaturgi bucureşteni, Revista Teatrală Radio şi site-ul ICR.
