La început a fost codul…

La început a fost codul. Şi codul venea de la ANM. Portocaliu. Roşu. Roşu cu dungi portocalii.

Apoi a venit zăpada. Şi zăpada venea de la Dumnezeu. Sau de la ruşi, după cum susţine vecinul meu, Paul.

Eu şi Paul avem un drum comun pe care ne scoatem/băgăm maşinile în curţi. De la el am aflat că la uliţa noastră îi zice savant “drum de servitute”.

Paul zice că e atotştiutor. Eu zic că e “Anagrama de peste gardul ce ne desparte curţile”.

Azi dimineaţă n-am apucat să fac bine ochi, că m-a sunat.

– Ce faci? Dormi? Hai la zăpadă că mâine nu mai scoatem maşinile.

– Acum? am căscat eu un ochi afară.

Era duminică şi ningea ca-n Game of Thrones, partea din nord. Mă lămuresc pe dată că nici câine dacă aş avea nu l-aş da afară să se pişe, darmite pe mine, care am tot confortul.

– Hai că înainte de-a ieşi la zăpadă îţi dau o ţuică fiartă, de-aia de la soacră-mea, dădu el tare cu ispita-n mine.

Mă mai uit o dată pe geam. În mine se dădu o luptă de o secundă şi învinse concluzia că da, soacră-sa face ţuică bună.

– Io-te ce lopeţi mi-am luat, mă întâmpină el mândru la uşă, de parcă erau lopeţi cu telecomandă, iar noi trebuia doar să le urmărim din fotoliu.

– Da, frumoase, răspunsei eu cu primul compliment pe care-l aveam în cap pentru lopeţi. Auzi, da’ m-ai chemat la zăpadă ca să mă ţii afară? Nu mergem şi noi înăuntru, ca oamenii normali, să ne facem o strategie?

Sesizându-i umbra de nedumerire, l-am dat la o parte şi am intrat în casă.

– Scoate ceşcuţelete, umple-le şi hai să hotărâm dacă dăm zăpada pe stânga sau pe dreapta.

A făcut mezanplasu’ şi ne-am apucat de-am dezbătut situaţia de-afară, dinăuntru, din ţară şi de dincolo de ea.

– Mergem? făcu el hotărât la a 5-a ceşcuţă cu licoare împotriva zăpezii.

– E cam devreme, i-am răspuns cu un ochi pe ceainicul aburind. Trebuie să ne încălzim bine dacă vrem randament.

După vreo oră de încălziri personale, zăpada se ridicase până aproape de jumătatea gardului. Paul nu mai reuşea să se ridice de pe scaun.

– Auzi, îi zic după ce-am dat pe gât ultima ceşcuţă, eu mă duc să mă culc, că m-a obosit vremea asta. În plus, văd că n-ai destulă ţuică fiartă, după cât poate să ningă. Stai liniştit, nu mă conduce.

A bălmăjit ceva şi i-a căzut capul pe masă, lângă ceainicul sterp.

Să vezi ce i-o face nevastă-sa când s-o întoarce acasă. A plecat ieri la mă-sa, ca să mai aducă bunătăţi de ţară, o slăninuţă, un cârnat afumat, o ţuică de-aia numai bună s-o fierbi şi să ieşi la dat zăpada…

Cred că iarna asta am scăpat de invitaţii la deszăpezire a “drumului de servitute”, dar sunt sigur că o să bem o ţuică fiartă şi-n iarna viitoare.

Tags: fun, La început a fost codul, poveşti, povestiri, râzi