Instant de mămăligă cu crocănţele de miel
M-am trezit într-o dimineaţă cu perna udă şi gata să mă înec cu gândul la ce vă zisei în titlu. Aşa că, în jur de prânz, am mers la unu’ ce se ocupa cu mielu’ şi să-mi taie niscaiva costiţe dintr-un ţambal. Evident, le-a tăiat dampulea, da’ m-am încurajat cu gândul că nu forma contează, ci gustul.
Ajuns în sânul casei am tras cu ochiul la fondul sonor şi au ieşit câştigătoare detaşate dinamitele daneze reunite sub legendarul nume Artillery. Apoi am tras cu celălalt ochi pe rafturi şi într-o farfurie întinsă am pus câteva linguri de ulei măsliniu. Au urmat, în ordinea numerelor de pe pungi: cimbru, ceapă verde mărunţită, un vârf de boia virilă, un praf de piper, sare, coriandru şi un strop de busuioc. Ca să încununez aroma, am luat doi căţei de usturoi, i-am mărunţit, i-am zdrobit cu o lingură de lemn şi i-am aruncat peste amestecul nazal îmbătător şi de salivă generator.
Costiţele le-am spălat, le-am scurs, le-am bătucit discret cu un ciocănel de şniţele şi le-am pus la îmbălsămat în ceea ce v-am prezentat mai sus, vreme de câteva minute bune, cât mă ocupam de mămăligă. Am găsit într-un magazinete de cartier un mălai italienesc din care se face o chestie, „polenta” îi zice, da’ pot să bag mâna în foc că e vorba de mămăligă de-a noastră. Se dau macaronarii fiţoşi, he-he! Când m-am uitat mai bine, zicea pe pungă că se face instant. Hait! Unde-au ajuns unii cu tehnologia mămăligii… Dacă şi mămăliga se face ca nessu’, ne-am dat dracu’! Ai boalii macaronari!
Nefiind cu tuciul clasic la îndemână, am ales o crăticioară teflonată, cu fund bombat, şi am pus la fiert vreun litru de apă cu un pumn de sare. După clocotire i-am dat şi câţiva pumni cu mălai de „polentă”. După un minut s-a învârtoşat, iar după alt minut de amestecat am pus o farfurie peste crăticioară şi, vup!, am dat-o cu fundu-n sus. Prieteni vă spui fără exagerare că mi-a răsărit o mămăligă aburindă, fină şi de fain soi coloristic!
Vreme de două piese de pe ultimul şi superbul album al thrasherilor danezi, cât am mai lăsat costiţele la gustuit şi aromatizat, nu m-am putut abţine şi am comis-o: am aruncat pe o farfurioară un cubulete de unt, o bucăţică de telemea ovină şi două linguri zdravene de mămăligă galbenă şi fierbinte. Am zdrobit cu nădejde brânzica, am amestecat cu unt topit şi “polentă”, apoi m-am desfătat alene. Belea, bre, belea pe limbă!
Acuma, dacă tot am speriat foamea, m-am aplecat corespunzător asupra costiţelor. Le-am aranjat fain şi frumos pe grătar şi le-am vârât la cuptor. Sub grătar, evident, am pus o tavă cu apă. Am setat cuptorul pe 186,323 grade şi după un sfert de oră le-am dat la întors. Deja cădea ţigla de pe casă de ce arome nemaiîntâlnite răzbăteau din preafericitul cuptor! După încă zece minute, le-am smuls căldurii cuptorului şi le-am dat la aer, ca să moară cartieru’!
Ceea ce a ieşit se vede mai bine în imagini, da’ s-a simţit şi mai bine la mine în sistem. Nu pot să vă descriu gustul unic al fâşiuţelor crocante de grăsime, nu pot, pentru că ar însemna să vă inundaţi camerele, he-he! Ca metodă de servire am ales o combinată de mămăligă, unt şi brânză de oaie alăturea de costiţele crocante de mieluţ. Reţeta este interzisă manechinelor, fotomodelilor şi celor cu colesterolu’ ca pe mână. Pe restul vă invit să faceţi precum subsemnatu’.
Ptiu!, să nu le deochi, că bune au fost! Aproape că m-am înecat cu salivă, acuma, să dea boala!
30 Comments
[…] Instant de mămăligă cu crocănţele de miel Sun Aug 15, 2010 1:05 am M-am trezit într-o dimineaţă cu perna udă şi gata să mă înec cu gândul la ce vă zisei în titlu. Aşa că, în jur de prânz, am mers la unu’ ce se ocupa cu mielu’ şi să-mi taie niscaiva costiţe dintr-un ţambal. Evident, le-a tăiat dampulea, da’ m-am încurajat cu gândul că nu forma contează, […] […]
Bine arata, zau! Tehnologia e executata tot la inaltime? Adica, pă bloc? 😀
cunosc malaiul instant italian, cu el pot spune c-am invatat sa fac mamaliga. faina inventie, eu ii spun mamaliga-ness.
Manole,
Tehnologia este executată to la înălţime, normal, dar nefiind specificat în text, înseamnă că autorul s-a referit doar la standard. 😀
Simona,
E foarte tare, cu tehnica asta poţi umili mămăligari de soi. O să fac experimentul ăsta şi la Nehoiu. O să-i umilesc în trei minute. Maxim, am spus, he-he! 😀
Eu îi zic PI (Polentă Instantanee). 😀
Mamaliga e tare ciudaat la culoare, zici ca e pasat (nu de la Volkswagen, ci de la Magura). Lingura de len am, dar n-am Artillery. Crezi ca imi iese?
Artillery îţi aduc eu, da’ tu n-ai nevoie că ai mălai adevărat şi mână! 😀
Aspectul de păsat e de la mălaiul macaronar. 🙂
Și toate astea de ziua Mariei!
Aşa le potrivesc eu. Şi nici nu mă străduiesc prea tare. 😀
Mulţumesc de vizită! 🙂
Buna reteta, dar pe caldurile astea imi iau matele foc daca mananc mamaliga:)
Aproposito, ce mai faci tu frumosule?
Iti transmit multi pupici.
Criss.
Bine-ai revenit! 🙂
Bre, mămăliga se poate lăsa la temperatura ambiantă, îi simţi mai bine gustul.
Iaca, mai fuck şi de mâncare, printre altele. 😀
I-am primit şi-i retrimit la tine. Pupicii, of course. 😀
Mămăliga arată grozav !
Stătea în farfurie, trăgea cu ochiul ei galben spre cuptor şi cînta : ” Un’ te duci tu, mielule ?”
La cât de repede s-a zămislit a fost chiar meseriaşă. 🙂
Da’ nea Mielu’ s-a calificat primul pentru alte manifestări. 😀
Nelinistitu’,parca seamana oleak cu Baby Back Ribs de la Tony Roma’s! Mai putin…mamaliguta 🙂
P si S: Eu si Lupu ‘iti multumim pentru sfaturi; ne-au fost de folos!
Bag sama ca “malaiu’de polenta” are ceva hiba ca prea nu-i galbina mamaligutsa
Ori n-a flashuit bine aparatu’? 😛
Nu aparatu’ e de vină, Doamne feri! 😆
Latitudinea de la lumina de-afară îi hiba! 😀
Doamna Poşetoasă,
Sorry, acuşi te văzui la spam, bre! 🙂
Săru’ mâna pentru Tony, cre’ că e de bine. 😀
PS: Cred că nu te referi la haleală. 😆
Am vazut si io, s-o dat la televizor pe toate canalele de stiri importatente. Cica un cartier intreg o lesinat de pofta :))
Craticioara teflonata ii mai ceva ca un personaj de poveste, retin ca-i “cu fund bombat”, ca ce era in craticioara “După un minut s-a învârtoşat” pentru ca mai apoi “dat-o cu fundu-n sus”. Deci, mancare cu pasiune ce mai :))
Polenta o sa-mi fac si io, da la costite inca nu ma incumet, ca inca ma mai chinui sa mai dau jos din kilograme, iar matale faci ca treaba asta sa fie cat se poate de dificila si ma treci prin aspre chinuri.
Crocanţelele arata demential 😀
Mdeci, scriu cu greu, că mi s-a umplut gura de apă 😀 Costițele astea sunt o invenție divină! Noi nu mai mâncăm de mult porc, dar weekend de weekend, fie vară fie iarnă, băgăm la ai mei la curte un grătar cu pastramă de oaie sau berbecuț. O să-ți fur și eu rețeta, să mă dau mare data viitoare 😀 Eu fac maia din condimente diverse (boia, cimbru, busuioc, piper), usturoi și vin roșu sau 24 de ore în iaurt, usturoi și mentă. DEMENȚĂ!!! Cât despre polenta-ness, eu am descoperit mălaiul ăsta minune de la francezi și mi-am bifat și eu o frustrare rezolvată: pot găti cam orice, doar mămăligă nu eram capabilă să fac cum trebuie. Cu mălaiul-ness mi-a ieșit 😀
Florinete,
Aşa e bre, polentă mănâncă toată lumea, costiţe numa’ cine are voie! 😆
Hai, să trăieşti şi mulţam fain! 😀
Lia Rebell,
Bine ai venit! 🙂
Sunt fan maiaua ce ziseşi, e rupere de limbă! 😀
După gustul meu, eu le-aş mai fi lăsat la împrietenit vreo zi cu condimentele, în frigi, da’ mi-e că muream de poftă în intervalu’ ăsta! 😀
Cunoaştem partea de iaurt cu mentă şi usturoi. Numa’ că n-am putut niciodată să-l fac suport de cărneturi, tot timpul l-am halit rapid cu lipie caldă. 😀
186,323 grade? Da’ de unde exact numarul asta?
Din experienţă. 😆
Aaa,tu vorbesti de media aritmetica! 😀 😀 😀
Bre, nu ştiu ce cuptor ai matale-n bătătură, da’ al meu dă şi cu zecimale. 😀
Tu ai spus-o! 😀 😀 😀
Tu ai cerut-o! 😀
Inteleg, inteleg, ai fost nevoit! 😀
Da, bre, după principiul “nevoie te-nvaţă”. 😀
[…] Vania, Melami, Cristi, Geo, Daurel, Karla, Onu, Camelia, Dan, Cati, Saturnianul, Gabriela, Mircea, Adi, Petrov, Manole, Ola, Ticke, Athe, Andrei, Rodica, Cella… Nu, nu e o leapşă ci doar […]