Dovlecei păfureşti

Introduceţi fundalul sonor sub formă de Whitesnake.
Luaţi dovlecei potriviţi într-o palmă de femeie, cam aşa, de vreo 15-20 de cm, după gust, he-he!
Tundeţi-i la zero de coajă, apoi scurtaţi-i din ce în ce mai mult sub formă de rondele.
Executaţi languros, meticulos şi pasional o tăvălire prin făină a rondelelor rezultate.
Puneţi-vă la îndemâna stângă cam un pachet de unt, de orice fel. Unirea e beton, President e ideal.

Aruncaţi niscaiva unt într-o tigaie încinsă, în prealabil sau pe aragaz.
Se călesc dovleceii total apoi, într-o tăviţă mică, teflonată, unsă cu acelaşi unt, se aşează un rând de dovlecei pârliţi, unul de roşii tăiate felii subţirele şi un rând de brânză bună, adevărată (capră sau oaie), nerasă, dar distrusă cu mânuţa. Vorbeam de brânzică, nu de căpriţă.
Se termină cu un rând de roşii peste care se sfarmă brânză cu deştele.

Se înnobilează cu bucăţele de unt aruncate aleator, pe deasupra.
Se intromisionează la cuptor şi se trage cu ochiu’. Când se constată rumenirea, se extrage recipientul şi se pune la prerăcit, pe pervaz, afară, să moară înecată în saliva-i vecina de la parter.

Combinată cu smântână, este una dintre cele mai bune chestii pe care le-am mâncat veodată. Dureros de bună!!! Gustul pe care-l dă papila către creier îţi creează un puternic sentiment de acasă, de copilărie cu ierni bogate în zăpadă, cozonaci aburinzi şi cadouri multe.
Hai, că am bălit pe tastatură. Mă duc să beau nişte apă.

PS: Reţeta a fost măiastru confecţionată de Păfurişa şi executată papilar de subsemnatu’. Să trăim întru mulţi ani şi să mai facă.

Tags: acasă, bucătărie, fun, reţete cu personalitate