Despre o ”Corabie din cer”
Demult, tare demult, să fie vreo câteva decade de când nu mi-a mai fost dat să citesc o carte de povești, darmite una cu basme atât de frumos meșteșugite precum cele din Corabia din cer a Andrei Samson.
Subtitlul ”basme pentru oameni mici tăinuiți în oameni mari” îl pricepi abia după ce citești cartea, pentru că poveștile Andrei nu sunt chiar întocmai precum cele pe care le citeam când eram copil, ele sunt pline ochi de simboluri care scapă urechilor ”oamenilor mici”, dar iscă uimiri și mirări în mințile ”oamenilor mari”.
De fapt chiar acel ”tăinuiți” din subtitlu mi-a atras atenția la faptul că aveam să descopăr într-adevăr o Șeherezadă contemporană.
Formația Andrei ca etnoloagă, antropoloagă culturală și folcloristă răzbate cititorului avizat în orice poveste, fiind de-a dreptul fascinant filigranul în care împletește cuvintele, șlefuirea până la perfecțiune a formelor lor și îmbinarea ideală ale acestora în fraze arhaice, dar perfect comprehensibile, reușind de fiecare dată să împingă imaginația pe tărâmurile magice unde se nășteau Feții-Frumoși (care la Andra sunt Fecior-din-Soare, Feciorul Vremurilor) și Cosânzenele (Măruca, Fata de Azur) atât de dragi copilăriei noastre.
Chiar suntem avizați în debutul fiecărui basm că acțiunile ce vor fi să vie sunt cu totul și cu totul suspendate într-un timp personal, al lor, al autoarei sau al universului însuși, nu putem ști exact, dar nici n-ar fi interesant, nu?
Astfel, poveștile Andrei încep în vremurile ”pe când timpul se număra după feliile de lună ce se răsuceau pe cer”, când ”zorii zilei se asemuiau ultimelor pâlpâiri de soare la asfințit”, ”pe când pământul se învelea cu cerul” ori, încă de pe vremea facerii a tot ceea ce ne înconjoară, de la Big Bang citire, adică ”odată nici prea demult, dar parcă dintotdeauna”.
Cuvintele sunt calde și pline de arome de bunătăți bunicești, poveștile curg blând și cald precum laptele proaspăt muls, iar pildele, ah!, pildele, încununează fiecare final.
Îmi place să cred că Andra a vrut să aducă un tribut basmelor lui Petre Ispirescu și Mihai Eminescu prin personajele sale Alidor (Alidor și cheia iubirii) și Miron (Fluierul de leac – faină poveste!) și alte câteva elemente pe care eu le-am găsit în poveștile sale, dar vă las și vouă plăcerea să o faceți.
Pe final, aș vrea să-i mulțumesc mult de tot Andrei pentru întoarcerea în timp, pentru gusturile, aromele, sunetele și imaginile de altădată pe care le-am trăit odată cu lecturarea filigranatelor sale basme, dar și inspiratei Violetei Borzea care a tipărit-o.
”Corabia din cer” – Editura pentru Artă și Literatură – se găsește în toate marile librării off și online.
