Da’ diploma mea unde-i? – Evadarea nouăşpe

Dragelor şi dragilor, revin în atenţia globilor oculişti sau oculari, depinde de ce parte a realităţii vă aflaţi, cu un eveniment de reală importanţă bloggeristică: se produse premierea la BdB 2010, măi, tată!
Încet, dar sigur, onoratul juriu s-a strâns, tot aşa a procedat şi lumea participantă şi, în jur de 6 trecute fix, în forfota ce se iscase în Rotonda Muzeului Naţional Literaturii Române, d-na Lucia Verona, acest perpetuum mobile al minunatelor manifestări on şi off-line, a deschis „lucrările” prin prezentarea succintă, dar de extrem impact a „Afacerii Clonegate”. Doamne-Dumnezeule, câte am aflat, nu-mi credeam ciocănelelor şi trompiţelor lui Eustache şi nu-mi imaginam că se poate întâmpla aşa ceva în ţara asta! În fine, cartea cu „Afacerea Clonegate” zice multe şi pe îndelete… Felicitări, doamna Lucia, la mai multe cărţi şi dezvăluiri!

Apoi s-a trecut la strigarea catalogului cu premii. Doamna Verona striga, personajul, în caz că exista fizic, se ridica, trecea pe la masa juriului, lua premiul în cărţi, diploma, dădea mâna cu Chinezu, stătea la poza lui Bogdan Hrib (şefu’ Tritonic) şi trecea la locul lui.
Aha! Aproape că-mi scăpase: juriul, în mărinimia sa, ne-a lovit şi cu nişte tricouri cu logo-ul evenimentului, negre, faine, din cotton-cotton 100%! O să le vedeţi mai jos prezentate.

Pe lângă Simona Ionescu, Matilda, Oana, Renata, Lilick, George, Codilian, după premiere am schimbat câteva cuvinte cu alte personaje de larg renume precum Nea Costache, Teo Negură, Groparu, Mordechai, Adrian Năstase ori Vlad Petreanu. Am ciocnit câteva beri şi, când am simţit că mă ia, am plecat discret, salutând publicul şi fanii.

Văzând că toată lumea are diplome, mi s-a iscat nervu’ panopliei în mine şi m-am dus la doamna Verona şi am întrebat-o dacă ştie ceva despre diploma mea. „Tu n-ai!”, mi-a replicat dânsa. „Ai o plasă de cărţi, ce mai vrei?” Lucru pe care nu am putut să-l contest, am salutat şi am plecat.

Când să ies, mă opreşte vajnicul şi dragul pretenar George Şerban: „Auzi, vezi cu tricourile astea cum le speli! Vezi că eu am fost în juriu şi ştiu mai multe despre ce şi cum se spală. Se întoarce pe dos, la temperatură mică şi nu se calcă pe faţă. Da? Să nu zici că nu ţi-am spus!”.
Acuma, stau să mă întreb: oare de tricou mi-a zis sau era vorba de… Lasă că-l întreb data viitoare!

Hai, că fu fain! Ne-am distrat groaznic, să dea boala!

Datorii: Teo Negură, Sibilla, Gabriela Elena.

Tags: Bucureşti, relax, suflet, timp liber