Copănoase pe jar şi pe aripile vântului
Nu, nu voi scrie despre picioarele lui Vivien Leigh din cartea lu’ tanti Mitchell (sau ăla a fost film după cartea lui Gable? Nu mai ştiu că a fost demult, he-he!), ci este vorba de încă o ieşire pe bloc, urmând chemarea naturii. Deh! Dacă a venit căldura, unde boala să mergem repede şi eficient cu foamea-n gâţi?
În şedinţa de astăzi vom dezbate nişte copănete de toată frumuseţea, făcute pe jar molcom. Să purcedem, deci!
Auditiv, am dat-o pe ceva greu, real, teutonic şi anume Grave Digger.
Cu metaliferele primprejur, am spălat pulpele, le-am dat la flacăra buteliei voiajere ca le să scap de flocotei, apoi le-am oferit odihna într-un castronel, nu înainte de a le îmbălsăma cu zama de la o lămâie, niţel curry, sare şi piper. În drum spre prepararea grătarului m-am lovit de un mănunchi de mentă uscată, pe care l-am luat şi l-am frecat deasupra copanelor. Apoi le-am acoperit cu un capac.
Neavând şuncă sau altă grăsime animală decentă, am frecat o jumătate de ceapă pe grătar, că aşa am auzit de la nişte pretenari de pe vremuri. Când jăruletele a început să dea calorii suficiente, ajutat la greu de adierile de pe bloc, am scos la revista de front copănoasele aromate. Ca să nu mă plictisesc, am pus într-o tigaie o cană cu apă, câteva linguri de ulei de măsline, sare, boia, două cuburi de supă şi am aşezat-o la amestecat pe butelia de voiaj.
M-am întors urgent la copănete, care deja se părpăliseră pe o parte, iar după ce s-au colorat un pic şi pe cealaltă, numa’ cât să intre aromele în ele, le-am extras unul câte unul şi le-am îmbăiat bine în amestecătura din tigaie. Apoi le-am oferit din nou jarului. Mirosea de numa’-numa’, vă spui cu mâna pe inimă, iar cetăţenii din cursele low-cost ce treceau peste noi salivau pe geamurile aeroplanelor! Eh!, treaba asta am făcut-o de vreo trei ori, asta cu îmbăiatul în supa uleioasă din tigaie, că mi-a permis jarul, nefiind prea iute.
Omisei să vă zic faptul că în timp ce mă jucam cu copănoasele, într-un colţ al grătarului am pus la copt câţiva ardei graşi, întru coacere, belire şi îmbăiere în ulei şi oţet de mere. Iam-iam!
Tot în răstimpul dintre cufundările copanelor, am pus-o şi de-un mujdei finuţ, cu şase căţei de usturoi, ulei din seminţe de struguri, d-ăla scumpu’, dar cu colesterolu’ plecat din el, apă şi o linguriţă de smântână. A ieşit ceva cu gust regesc, să dea boala!
Finalul din poză nu reflectă realitatea, că îmi ploua în gură şi m-am cam grăbit, dar a fost aşa: două pulpe aromate şi degrabă generatoare de valuri de apă-n gură, patru ardei copţi ce se topeau pe dantură, mujdeiul regesc peste, soarele deasupră-ne, un pahar cu vinuţ şi adierea mării! Vă zic, copii, viaţă d-asta să tot am! Amin!
Datorii: Nea Costache, Gabriela Elena.
31 Comments
Pfoai, ce bunatate! imi plua-n gura!
Mersi frumos, tătuţule! 🙂
Pe căldurile-astea merge şi ploaia-n gură! 😀
Pi bloc???? Haidi bre, nu gasisi si matale un crampei de padure ptin jurul bucalelor? 😀
Păi ce, bre, io-s om de-un crâmpei? 🙂
Plus că pe blocu’ unde-s io, nu mă deranjează nimeni. 😀
Auzi, bre? Ai pus gand rau unuia din cititori si vrei sa-l vezi inecat in propria-i saliva? 😀
Nea Dumitre, bine venişi, bre! 🙂
Eu pun numai gânduri bune, să ştii. Pozele nu-s cine ştie ce, că-mi tremura barab de poftă, he-he! Şi rău îmi pare că nu am Canon d-ăla care să dea şi mirosu’. 😀
Pai bine bre, sa ma scoti pe mine din casa pe caldura asta? Ha? Sa ma friga volanu’ si schimbatoru’?! No, ca nici arsita din masina, nu m-a oprit!Gata, cumparai di toate! Eeee, cat se fac pe gratarel, spal si catelu’! 😀
Deci, reţeta nu e pentru cod galben, să fim înţeleşi! 😀
Da, şi ăştia fac la fel: până se încinge grătaru’, îl spală bine şi pe urmă îl frig. 😆
Daaaa, Neli stie! Yamy-yamy! Nu, lasa, nu fi darnic, papa-l tu pe tot! 😀 😀
Am destui pe lângă mine, mersi! 🙂
Prefer copănoasele, fie ele şi de pui. 😀
Copanele ca copanele, dar cand vad ardeii aceia copti, mmhhhhhh!
asta e blog interzis gravidelor, ca “leapada” alea pe scari. frate voice, da’ tu ai invitat tot blocu’ la gratar? ca era o sleahta de bulane pe jar!
Lulu,
Ăia mi-au plăcut şi mie grozav, imediat după ce am dat gata copanele! 😀
Tenţi,
Doamnă, săru’ mâna! Când o să mă întorc, te fac nişte potol ingineresc, să dea boala! 😀
Restul de copane au fost pentru sărace, he-he! Pentru săracele mele măsele, cărora nu le-au ajuns doar două. 😆
Adevarul este ca pozele intregesc cu prisosinta reteta atat de plastic descrisa in textul de mai sus, ambele avand darul de a creea adevarate cascade de apa-n gura! Ce daca gratarul este instalat in acel “colt de natura” de pe bloc?
Coane, mi-amintisi de cateva scene: pe timpul impuscatului, cand era program de apa calda doar de doua ori pe saptamana, cate doua ore pe zi, am urcat pe bloc sa-mi instalez o noua antena confectionata de mine pentru a prinde mai bine sarbii si bulgarii la tv. Sus, pe bloc, aveam o padure de panouri solare pentru apa calda, apa care mergea la centrala de cartier, apoi “data” noua, tuturor, dupa program. Cand am urcat, am gasit doi vecini care faceau dus pe bloc iar cucoanele lor, faceau plaja! De atunci, inca doi ani, pana la revolutie, si eu urcam aproape zilnic pe bloc si faceam dus!
In ’90, toate panourile solare au fost furate impreuna cu antenele tv, toata tevaraia aia, transformandu-se in mandre garaje printre blocuri!
Tot in acea perioada, am vazut vecini care faceau gratar pe bloc, asa ca nu m-am mirat!
O zi faina!
Făceam o droaie de chestii pe bloc, he-he! Bineînţeles, pe blocurile lor. 😆 Doamne, ce vremuri! 😀
Mulţam fain, nea Costache! Să-ţi fie săptămâna faină! 🙂
Faci ce faci si o dai iar pe aia cu “mentã”. Si nu-i deloc epica cand vine vorba de frecatu’ respectivei mente
Bre, va ia mintzurile astia cu importurile lor evazioniste de legume si prafuri; nu mai face nimeni cacutza sanatos daca nu crapa in dansu’ nitzel curry. Si mai apari si dumneata cu menta’n sus, menta-n jos
Bre, când eu păpam la curry, ăştia habar n-aveau de importuri orientale! 😀
Pe lângă faptul că e faină ca aromă şi gust, menta îi ajută şi p-ăi de au stomacul sensibilos la curry. D-aia o introdusei! 😀
Hai ca esti simpatic. Te dai mosh cu (vremurile cand acestia habar n-aveau de curry) ca sa imi dai ceatza si sa ma strecori in eroarea ca as fi pe un blog geriatric da’ eu rezist 😀 Sa moara linistea de nu
Astept cumintzel postul cu sosurile de soia (direct din sticloantza, nu din salam) bune la memorie si mult orez plus peste ca fac bine la nuantza de galben palid si-am incredere ca nu ai sa uiti retzeta la supica de vishine asezonata cu scortishoara proaspata.
Stiu ca-i periculos pe vremurile astea pline de foame-n matze da io tot la usturoiu de Buzau ma excit la papilã. In rest, de gustibus..
Stomacurile sensibiloase sa se lase, bre, de sportul mancatului cu pofta si sa purceada la pascut
Nu de moş, ziceam, ci de cunoaştere! 😆
Sosurile de soia le-am mai dat şi pe aici, cât despre supica de vişine, la noi, la Buzău, îi zice “compot”. 😀
Dar, stai liniştit, şi eu sunt fan usturoi şi orice cărniţă creşte pe lângă el, tocată au ba! 😀
Hai ce ne-am scos 😀 😀 Tocmai ce-am aflat ca l-au ales pe popa Tokes vicepresedintele Parlamentului Evropean. PDL-istii , af cors, la-u sustinut
Imposibil ca de-acum sa nu incepem sa crapam in noi din ce in ce mai condimentat
Tătuţule, nu mor caii când vor câinii. Deci, nici noi! 😀
Salut, detin site-ul statusuri.ws (3000 unici pe zi), si sunt interesat de un link exchange cu blogul acesta,daca esti deacord trece-ma cu titlul statusuri si trimite-mi codul pe emailul linkuri[@]statusuri.ws,multumesc.
te-am adaugat,mersi.
Sănătate să-ţi fie! 🙂
Şi eu mulţam! 🙂
supica de visine, la noi la Buzau, nu e compot, e chiar ciorba de visine cu stir sau loboda rosie. pentu neinitiati, stirul e o buruiana cre se da la porci sau se toaca la rate. neinitiatii vor sti si ca foile cu lapte , o ciorba de buruieni cu lapte acru, ies perfecte cu rapita si foi de sfecla. tinere gospodin, daca sar cu niste retete din astea , se duce naibii curry-ul tau! la foi cu lapte nu se pune nici menta!
nu ti-am zis oare, ca acum v’o doozesiceva de ani, cand ne duceam la mare, mama lua plasa cu visine si plasa cu loboda dupa ea, si ne facea ciorba din aia rece. stateam la o familie de machedoni instariti, langa delfinariu. si mai erau vreo 5-6 familii pe serie, cu noi. cand liorpaiam noi, seara, dupa o zi torida, ciorba de loboda, rece, se uitau ceilalti ca la urs! pana cand, un doctor din Timisoara a intrebat-o pe mama ce-i aia. si a vrut doua portii… iar mama i-a trimis seminte de loboda in plic, prin posta, la Timisoara!!!
Doamnă, cunosc ciorba de vişine cu ştir. Făcea mamaia, ca şi foi cu lapte, ciorbă de praz şi varză cu lapte ori lubene cu lapte. Aşa, că, relax! Şi io-s tot din Nehoiu! 😀
Aia era de glumă pentru Lupulainăn. 😀
[…] mai multe inceputuri, ca se deschid mai multe lumi atunci cand ai nevoie de ele, insa ce se intampla atunci cand o usa care deschizandu-se, nu-ti ofera ceva diferit, ci doar separa lumea pe care deja o […]
Sunteti de belea, eu acum sunt insarcinata si imi faceti pofta cu tot felul de fotografii de mancare care mai de care mai apetisanta. Si acum cnad doctorul mi-a zis ca atat timp sunt insarcinata fara prajeli, sa mananc sanatos si moderat.
Bine aţi venit, şi tu, şi ăla micu’! 🙂
Aste nu-s prăjeli, bre, sunt fripteli! Lasă, face bine şi lu’ ăla micu’! Să vă fie de bine! 😀