Cadou
Deunăzi am făcut semn la un taxi pe Unirii. M-am aburcat înăuntru şi-am dat de un nene trecut binişor de 57 de ani. Ne salutăm, îi zic unde să mergem şi dau să mă fac comod. „Da’ ce boala e scaunul ăsta aşa în spate? Ori aţi avut vreun burtos înainte de a mă lua pe mine?”, îl întreb pe taxitataie, încercând să-mi reglez scaunul.
„Dom’ne, să vedeţi ce-am păţit acuşica, până să te iau pe matale. Că d-aia a rămas scaunu’ dat pe spate.” Oprim la stop la McDonalds şi continuă: „Am primit o comandă acum o juma’ de oră pe la Piaţa Sudului. Vine o domnişorică frumoasă, dom’ne, nu aşa, că zic eu, da’ era bună de tot, zici că se dăduse jos de pe coperta de la revista aia, cum îi zice… aia, ştii matale mai bine!”. De unde-şi dăduse omu’ seama că ştiu mai bine, nu pot să vă zic, dar am pus observaţia pe seama expresiei de cunoscător care mi se citeşte adesea pe faţă.
Pornim în sus, către Universitate. „Aşa! Nu se urcă în maşină şi mă roagă să-i dau scaunul pe spate cât de mult se poate. Mă dau jos, îi reglez scaunul la maxim, apoi trec la locul meu. Acuma, să vezi grozăvie, dom’ne: în loc să se aşeze ca oamenii normali pe scaun, se pune cu genunchii pe el şi cu curu-n sus, către parbriz!” „Hai, dom’ne!”, mă prefac eu atacat la intrigă, aşteptând concluzia. „Da, dom’ne, am rămas cu ochii mari! În 20 de ani de taximetrie n-am văzut aşa ceva! Se uita lumea la noi ca la ursu’ pe sârmă!” Evită la milimetru un puştan cu un Audi. „Iote şi la puţă ăsta!”, făcu taxitataia calm. „S-a umplut lumea de proşti cu carnet, dom’ne!”
Ajungem la Scala, unde trebuia să cobor. „Puteţi să mă lăsaţi oriunde aici”, zic. Dar, ca să nu plec cu necunoscuta-n suflet, merg mai departe cu conversaţia: „Şi de ce s-a aşezat gagica aia cu curu-n parbriz?”. „Aşa, că ştiam că trebuia să vă mai zic ceva, da’ nu mai ţineam minte ce, hă-hă!”, se scuză omul. „O proastă, dom’ne, ce să-ţi mai zic? De Ziua Femeii, primise cadou de la prietenul ei, cică, o pereche de silicoane.” „Haide, bre, nu se poate!”, m-am făcut eu revoltat, plătindu-i cursa. „Serios, dom’ne! Şi îi zisese doctoru’ că n-are voie să stea în cur zece zile, până se reface locu’!” „Zece zile trebuia să umble aşa prin taxiuri?”, râsei eu. „Da, dom’ne! Îţi vine să crezi ce proastă? Să-i dea ăla cadou silicoane şi ea să şi le bage-n cur!”, zise taxitataia luând banii şi dând din cap.
27 Comments
Hahaha, fuckin’ brilliant. Sunt curios ce meserie avea cadorisita și cum se descurca fără să stea pe scaun. Presupun că lucra în domeniul agricol, secțiunea sapă/prășitoare ? 😀
Vreau s-o cunosc pe tipa! 😀
presupun ca si acasa se culca pe partea cealalta ))) asta e ca in bancul cu politistul care a fost la dentist si manca pe partea ..cealalta ))))
Vaxxilian,
O meserie nobilă, care-i cerea să stea numa-n picioare ori în genunchi. 😀
Simion Cristian,
Nu eşti singurul. 😀
Codilian,
În mod sigur se culca, dar acu’ avea pauză de la doctor. 😀
hai bre sa-ti spun bancul ))) un politist este prins in tufis incercand sa-si bage o franzela pe gaura curului, intrebat de ce face asta el a zis ca a fost la dentist si ala i-a zis ca pentru cateva zile sa manance pe partea aialalta )))
Ei, statea s ea saraca cum ii placea cel mai bine!!!
genial taxitataia 😀
Codilian,
Nu e banc, bre! 😀
Nea Costache,
Da, nene, puterea obişnuinţei. 🙂
Iuzăreanul,
Aşa am eu noroc. 🙂
Ma, esti mortal :)))) Apai, tatutule, am ras de m-am stricat, mai ales la concluzia taximetristului: adica bine, bine, da’ se poate ma, sa-si bage aia-n cur ditai investitia? :))
Nu te poţi, şi anume, în gustu’ femeii, bre, nea Teo! Ha? 😀
Doamne…
=)))))))))))))))))))))))))
Da, bre! Şi noi suntem printre ei! 😀
[…] Adi Voicu, Coltu, G1B2I3, Hidalgo, Luna Patrata, Mesterul Manole 45.958950 23.570869 Share this:FacebookTwitterDiggEmailPrintStumbleUponLinkedInRedditLike this:LikeBe the first to like this post. […]
hai c-am ras de m-am prapadit. foarte faina patanie.
Mulţam fain! Nebănuitele sunt căile Domnului! 🙂
[…] Ioan Usca, Lunapatrata, Teo Negura, G1b2i3, Cris-Mary, Madalina, Hidalgo, Klausen, Adrian Voicu, Calin, Lilly, Schtiel, Mirela, Adela, Alex Mazilu, Alecu Racoviceanu, Marius, Addicted, Costin […]
Are dreptate omul, asa-i cand nu dai tu banu’, nu stii sa apreciezi.
Mai ales dacă nici n-ai văzut opera de artă. 🙂
E atat de tare ca am dubii ca ar fi real. :))
Realitatea e în ochii cititorului care este. 🙂
Mulţam fain!
[…] limbii române, Cu plasa prin oraș, Colecționara de coșmaruri, Constantin Brâncoveanu, Cadou //code pentru a afisa numarul de voturi de pe Cica.ro var Cica_location = […]
Doamne, ce-am mai râs… zici că-i banc, nu realitate.
Aşa-s toate, draga mea. 😀